Colţ, substantiv
Sinonime:
bucată, fărâmă; loc retras, refugiu, ascunziş, cotlon, ungher, unghi, (regional) corn, cot, (Oltenia şi Transilvania) ungheţ; extremitate; (colţul gurii) comisură; canin, dinte, măsea, zimţ; ţintă, (regional) cui; (botanică) (colţul-babei) (regional) păducheriţă, păducherniţă, păduchele-calului, păduchele-elefantului.
Palat, substantiv neutru Sinonime:
castel; cerul gurii.
Comisură, substantiv
Sinonime:
(anatomie) punct de unire a două părți anatomice; (comisura buzelor) colţul gurii.
Gurar, substantiv
Sinonime:
muncitor (la intrarea unei mine); aftă, spuzeală (la colțul gurii).
Halitoză, substantiv
Sinonime:
halenă fetidă, miros neplăcut al gurii, respirație urât mirositoare.
