Dubă, substantiv feminin
Sinonime:
camionetă, autodubă; (figurat) puşcărie, temniţă, închisoare, arest, buhai, ocnă, penitenciar, piuă.
Dubală, substantiv (regional)
Sinonime:
argăseală, tăbăceală, (regional) dubeală; (figurat) putoare, (popular) tigoare.
Dubălar, substantiv masculin (învechit)
Sinonime:
argăsitor, tăbăcar; (entomologie) caraban, nasicorn.
Dubălăreasă, substantiv
Sinonime:
tăbăcăreasă.
Dubălărie, substantiv
Sinonime:
argăsitorie, tăbăcărie.
Dubas, substantiv
Sinonime:
luntre.
Dubăsar, substantiv (învechit și regional)
Sinonime:
pontonier.
Dubeală, substantiv
Sinonime:
argăseală, argăsire, argăsit, tăbăceală, tăbăcire, tăbăcit.
Dubi, verb (învechit; popular) Sinonime:
a tăbăci, a argăsi; a se muia, a se topi, a se destrăma; a se răni, a se vătăma.
Dubios (dubioasă), adjectiv
Sinonime:
nesigur, îndoielnic, suspect, echivoc, necurat, veros.
Dubire, substantiv
Sinonime:
argăseală, argăsire, argăsit, tăbăceală, tăbăcire, tăbăcit.
Dubit, adjectiv
Sinonime:
argăsit, tăbăcit; muiat, topit, destrămat. Dubit, substantiv
Sinonime:
argăseală, argăsire, argăsit, tăbăceală, tăbăcire, tăbăcit.
Dubiţă, substantiv
Sinonime:
autodubiţă. Dubita, verb
Sinonime:
a pune la îndoială, a se îndoi, a sta la îndoială, a șovăi.
Dubitabil, adjectiv (învechit)
Sinonime:
dubios.
Dubitație, substantiv
Sinonime:
addubitație, ezitație, (variantă) dubitațiune.
Dubitativ, adjectiv
Sinonime:
ezitant, incredul, perplex, sceptic.
Dubitator, substantiv (învechit)
Sinonime:
sceptic. Dubitator, adjectiv (învechit)
Sinonime:
(locuțiune; modul dubitator) modul optativ.
Dubiu, substantiv neutru Sinonime:
îndoială, neîncredere, nesiguranţă.
Dubla, verb
Sinonime:
a capitona, a căptuşi, a deveni dublu, a duplica, a executa un dublaj, a îndoi, a înlocui (un actor), a însoți, a multiplica, a pune în dublu, a reduplica, a se mări de două ori, a secunda, a uni două câte două, (despre nave) a ocoli un cap, (învechit) a îndupleca, (sport) a depăși cu un tur un concurent. Dublă, substantiv
Sinonime:
baniţă, dublu-decalitru, (filmare) cadru returnat, (la unele jocuri cu zaruri) pereche, (variantă) dublu.
Dublaj, substantiv
Sinonime:
dublare, postsincronizație, postsincronizare.
Dublare, substantiv
Sinonime:
îndoire, căptuşire; dublaj; multiplicare.
Dublat, adjectiv
Sinonime:
căptușit, îndoit, (despre actori) înlocuit, (despre filme) cu traducere orală.
Dublet, substantiv
Sinonime:
copie, pereche; omonim, paronim; dipol.
Dublu (dublă), adjectiv
Sinonime:
bivalent, dublat, îndoit, (învechit) duplu.
Dublu-decalitru, substantiv
Sinonime:
baniță, doi decalitri, (Moldova și Bucovina) dimerlie, (Moldova și Bucovina) stamboală, (popular) dublă, (prin Banat) măsură, (prin Oltenia) sinice, (regional) mierță, (Transilvania și Oltenia) ferdelă.
Dublură, substantiv feminin
Sinonime:
căptuşeală; copie, duplicat, facsimil, reproducere, imitație, fotocopie, replică, transcriere; sosie.
Alaun, substantiv neutru
Sinonime:
piatră-acră, sare-acră, sulfat dublu de aluminiu și potasiu, (prin Moldova şi Bucovina) săricică, (prin vestul Transilvaniei) săricea, (regional) tipsă.
Baniţă, substantiv feminin Sinonime:
bănicioară, dublă.
Beci, substantiv neutru Sinonime:
pivniţă, subsol, (învechit) bașcă; închisoare, prinsoare, dubă; arest, temniță.
Copie, substantiv feminin
Sinonime:
bibliofilm, calc, compilație, dublură, exemplar, facsimil, fotocopie, imitație, plagiat, replică, reproducere, transcriere.
Cuplu, substantiv neutru
Sinonime:
pereche, soţi, parteneri; dublet, duo, tandem.
Discutabil (discutabilă), adjectiv
Sinonime:
îndoielnic, nesigur, aproximativ, improbabil, dubios; contestabil, controversat, controversabil, criticabil; (figurat) şubred.
Echivoc (echivocă), adjectiv
Sinonime:
neclar, confuz, nedesluşit, nelămurit, neînţeles, ambiguu, îndoielnic, în doi peri, cu două înţelesuri, nesigur, vag, (livresc) amfibologic, dubios; (cu rol de substantiv) ambiguitate, (livresc) amfibolie.
Geminat (geminată), adjectiv Sinonime:
îngemănat, împerecheat, dublu, pereche.
Incert (incertă), adjectiv
Sinonime:
confuz, cu semn de întrebare, discutabil, dubios, echivoc, improbabil, indecis, îndoielnic, nesigur, problematic, schimbător, tulbure, vacilant, (figurat) nebulos, (rar) îndoios.
Interlop (interlopă), adjectiv Sinonime:
dubios, deocheat, suspect.
Interogativ (interogativă), adjectiv Sinonime:
întrebător, dubitativ.
Îndoi, verb Sinonime:
a curba, a încovoia; a apleca, a înclina, a se gârbovi; a dubla, a înmulţi, a spori; a ezita, a şovăi, a sta în cumpănă, a nu crede.
Îndoielnic (îndoielnică), adjectiv
Sinonime:
aleatoriu, ambiguu, apocrif, discutabil, nesigur, dubios, echivoc, ezitant, hazardat, indecis; interlop, suspect, necurat.
Matlasa, verb (rar) Sinonime:
a căptuşi, a dubla, a vătui, a capitona; a umple, a ticsi, a îndesa.
Multiplica, verb Sinonime:
a înmulţi, a augmenta, a spori, a creşte, a mări, a intensifica, a dubla, a tripla, a cvadrupla, a cvintupla.
Nebulos (nebuloasă), adjectiv
Sinonime:
ceţos, confuz, difuz, dubios, echivoc, haotic, imprecis, incert, indefinit, încâlcit, încurcat, îndoielnic, neclar, nedefinit, nedesluşit, neînțeles, nelămurit, neprecis, nesigur, obscur, problematic, tulbure, vag.
Necredinţă, substantiv feminin
Sinonime:
adulter, ateism, comportare necinstită, credință greșită, dubiu, eres, erezie, incertitudine, infidelitate, îndoială, înșelăciune, lipsă de fidelitate, lipsă de încredere, neîncredere, nesiguranță, perfidie, preacurvie, preacurvire, preaiubire, rezervă, scepticism, șovăială, șovăire, viclenie, (figurat) trădare, (învechit) necredență, (învechit) nicredință, (învechit) nicridință.
Nedefinit (nedefinită), adjectiv Sinonime:
vag, neclar, incert, nelămurit, nesigur, neprecis, confuz, dubios, nedesluşit, neconturat, indistinct, imprecis, nehotărât.
Nehotărâre, substantiv feminin
Sinonime:
ambiguitate, codeală, codire, dubiu, echivoc, ezitare, fluctuație, imprecizie, incertitudine, inconsecvență, inconstanță, instabilitate, îndoială, neconsecvență, neîncredere, nesiguranță, nestabilitate, nestatornicie, pregetare, rezervă, suspiciune, şovăială, șovăire, (figurat) oscilare, (figurat) oscilație, (figurat) pendulare, (învechit) îndoire, (livresc) indecizie, (popular) preget.
Nelămurit (nelămurită), adjectiv
Sinonime:
confuz, difuz, dubios, echivoc, haotic, imprecis, indefinit, încâlcit, încurcat, neclar, nedefinit, nedesluşit, nedumerit, neînţeles, neprecis, obscur, tulbure, vag, (figurat) întunecat, (figurat) nebulos, (figurat) neguros, (figurat) surd.
Nesigur (nesigură), adjectiv Sinonime:
nehotărât, îndoielnic, incert, problematic, ezitant, şovăitor, dubios, neprecis; riscant, primejdios, periculos.
Nesiguranţă, substantiv feminin
Sinonime:
dubiu, ezitare, incertitudine, îndoială, nehotărâre, neîncredere, pericol, precaritate, primejdie, rezervă, scepticism, şovăială, şovăire, (figurat) șubrezenie, (învechit) aporie, (învechit) îndoință, (rar) necredință.
Replică, substantiv feminin
Sinonime:
calc, copie, dublură, duplicata, facsimil, fotocopie, geamăn, imitație, mulaj, reproducere, sosie; contraatac, contraofensivă, răspuns, reacţie, ripostă. Replica, verb
Sinonime:
a da o replică, a face față la, a întoarce, a obiecta, a prici, a răspunde, a reacționa, a recrimina, a refuta, a retorca, a riposta, (învechit) a întâmpina.
Riglă, substantiv feminin
Sinonime:
decimetru, dublu-decimetru, liniar, linie, teu, tipometru, (construcții) cușac, (Transilvania) lineal.
Sceptic (sceptică), adjectiv
Sinonime:
defetist, dubitativ, incredul, neîncrezător, pesimist, rezervat, (învechit) necredincios, (variantă) (învechit) scheptic, (variantă) (învechit) schiptic.
Suspect (suspectă), adjectiv
Sinonime:
apocrif, ascuns, bănuicios, bănuielnic, bănuit, dubios, echivoc, incert, interlop, îndoielnic, învăluit, necurat, nesigur, suspectabil, suspicios, (figurat) deocheat, (grecism învechit) ipopt, (învechit) suspițios, (rar) deochiat, (rar) îndoios, (rar) problematic, (rar) suspectat, (rar) veros.
Suspiciune, substantiv feminin Sinonime:
bănuială, neîncredere, îndoială, conjectură, prezumţie, supoziţie, dubiu.
Diplopie (diplopii), substantiv feminin
Sinonime:
ambiopie, vedere dublă.
Sosie (sosii), substantiv feminin
Sinonime:
dublură, geamăn, replică.
Argăseală, substantiv
Sinonime:
argăsire, tanaj, tanare, tăbăceală, tăbăcire, tăbăcit, (învechit și regional) arghisală, (învechit și regional) arghiseală; (regional) cofar, crușeală, crușire, dubală, dubeală, dubire, dubit, motoceală, murătoare.
Autodubă, substantiv
Sinonime:
dubă.
Autodubiţă, substantiv
Sinonime:
dubiţă.
Duplicat, substantiv
Sinonime:
dublură, copie, replică, reproducere.
Nasicorn, substantiv
Sinonime:
(entomologie) caraban, (regional) dubălar, forfecar, nascorniţă, băligar-cu-corn, (Transilvania) taurul-lui-Dumnezeu.
Carbon, substantiv
Sinonime:
antracit, cărbune, diamant, grafit, huilă; calc, clonă, duplicat, copie, decalc, dublură, facsimil, fotocopie, înregistrare, transcriere, reproducere.
Căptuşeală, substantiv
Sinonime:
dublură, (figurat) înșelăciune, (variantă) cuptușală.
Căptuşire, substantiv
Sinonime:
dublare.
Cocoțare, substantiv
Sinonime:
cățărare, cățărat, cocoțat, cocoțire, cocoțit, promovare dubioasă, ridicare, suire, suiș, suit, urcare, urcat, urcuș, (învechit) coțobănire, (popular) aburcare, (popular) țuțuiere, (regional) țuțuială, (regional) țuțuire, (regional) țuțuit.
Contabilitate, substantiv
Sinonime:
balanță, cont, evidență contabilă, gestiune, (contabilitate în partidă dublă) digrafie, (învechit și regional) chelșug, (învechit) scriptură, (învechit) ținerea catastifelor, (prin Transilvania) sămădușag, (variantă) comptabilitate.
Dimer, substantiv
Sinonime:
(fizică și chimie) moleculă dublă.
Dimerlie, substantiv (învechit)
Sinonime:
dimirlie, ghimirlie, ghimirliu; baniţă, dublu-decalitru.
Diplegie, substantiv
Sinonime:
(medicină) hemiplegie dublă, paralizie bilaterală.
Diploid, adjectiv
Sinonime:
cu număr dublu de cromozomi; (fază diploidă) diplofază.
Dipol, substantiv
Sinonime:
cuplu, dublet, pereche.
Multiplicare, substantiv
Sinonime:
multiplicație; dublare, înmulţire, mărire, sporire, (livresc) augmentare, proliferație, proliferare, triplare; reproducere, pululație.
Duplica, verb
Sinonime:
a calca, a calchia, a copia, a face un duplicat, a deveni dublu, a dubla, a recopia, a reproduce, a multiplica; a îndoi.
Ferdelă, substantiv
Sinonime:
baniță, mierță, șinic, dimirlie, dublu-decalitru.
Figurant, substantiv
Sinonime:
actor, comedian, (învechit) compars, dublură, statist.
Duplicație, substantiv
Sinonime:
duplicare, dublare.
Moleculă, substantiv
Sinonime:
atom, corpuscul, ion, parte, particulă, părticică; (fizică, chimie) (moleculă activă) moleculă reactivă, (moleculă biatomică) moleculă diatomică, (moleculă dublă) dimer, (moleculă-gram) mol.
Pironian, adjectiv
Sinonime:
dubitativ, incredul, sceptic.
Hemiplegie, substantiv
Sinonime:
(medicină) hemipareză, hemiplexie, paralizie, paraplegie, parezie, triplegie, (hemiplegie dublă) diplegie.
Binom, substantiv
Sinonime:
cuplu, dipol, dublet, duo, pereche, tandem, (plural) gemeni.
Tabac (tabaci), substantiv masculin
Sinonime:
argăsitor, dubălar, tăbăcar.
Flaut, substantiv
Sinonime:
caval, flageolet, fluier, galoubet, ocarină, siflee, (flaut dublu) aulos, (flaut piccolo) piculină.
Sinice, substantiv
Sinonime:
baniţă, dublu-decalitru.
Irezolut, adjectiv (învechit)
Sinonime:
dubitativ, ezitant, fără energie, flotant, indecis, indeterminat, nehotărât, nerezolvat, nesigur, vacilant.
Repetiţie, substantiv
Sinonime:
ecou, frecvență, iterație, palingenezie, periodicitate, recapitulare, recidivă, reduplicație, reiterație, reîncepere, reluare, repetare, repetitivitate, ritm, (învechit) poftorire, (poligrafie) dublon, (rar) probă, (repetare a unui cutremur) replică; (repetiţie generală) avanpremieră, demonstrație, lecție, şedinţă de lucru; (figură de stil) aliterație, anadiploză, anaforă, anominație, antanaclază, asonanță, clișeu, epanadiploză, epanalepsă, epanodă, epiforă, epizeuxis, expolițiune, homeoptotă, homeoteleută, leitmotiv, perisologie, pleonasm, poliptoton, rediție, redundanță, șablon, tautologie, traducție; (variantă) repetițiune.
Inverificabil, adjectiv
Sinonime:
ambiguu, contestabil, discutabil, dubios, echivoc, improbabil, incontrolabil, ipotetic, îndoielnic, litigios, nesigur, neverificabil, obscur, problematic, suspect.
Duplicata, substantiv
Sinonime:
calc, clonă, copie, dublură, duplicat, duplicatum, facsimil, fotocopie, replică, reproducere.
Șmen, substantiv
Sinonime:
afacere dubioasă, afacere necinstită, bișniță, escrocherie, înșelăciune, (argou) șmecherie.
Duplu, adjectiv
Sinonime:
de două ori mai mult, dublu, îndoit, superior; ascuns, ipocrit, prefăcut.
Tăbăcire, substantiv
Sinonime:
argăseală, argăsire, argăsit, crușire, tanaj, tanare, tăbăceală, tăbăcit, (Moldova, Bucovina și Transilvania) dubeală, dubire, dubit, (regional) crușeală.
Molton, substantiv
Sinonime:
dublură, fetru, flanelă.
Improbabil, adjectiv
Sinonime:
contestabil, discutabil, dubios, incert, incontrolabil, inverificabil, îndoielnic, necontrolabil, nesigur, neverificabil, problematic, puțin probabil, rocambolesc.
Carambola, verb
Sinonime:
(la biliard) a face carambolaj, a reuși o lovitură dublă; (familiar) a ciocni, a lovi.
Reticent, adjectiv
Sinonime:
circumspect, discret, dubitativ, evaziv, ezitant, incert, îndoielnic, nesigur, precaut, prudent, reţinut, rezervat, șovăitor.
Şovăire, substantiv
Sinonime:
dubiu, ezitare, îndoială, nehotărâre, nesiguranță.
Amfigen, adjectiv
Sinonime:
cu origine dublă.
Reproducţie, substantiv
Sinonime:
(biologie) acuplare, coit, copulație, fecundație, înmulţire, montă, multiplicație, ovulație, populare, prăsilă, prăsire, prăsit, procreare, procreație, repopulare, reproducere, (învechit şi regional) plodire, (regional) prăseală; calc, copie, decalcare, dublare, dublură, duplicat, duplicație, facsimil, fotocopie, fotografie, fototipie, imitație, litografie, mulaj, replică, reproducere, reprografie; (variantă) reproducțiune.
Dilogie, substantiv
Sinonime:
ambiguitate, antanaclază, diaforă, echivoc, sens dublu; operă (literară) în două părți.
Binară, substantiv
Sinonime:
(astronomie) stea dublă.
Postsincronizare, substantiv
Sinonime:
dublaj, dublare, play-back, postsincron, postsincronizație, postsonorizare, sincronizare.
Tartrat, substantiv
Sinonime:
(chimie) sare de acid tartric, (tartrat dublu de sodiu și potasiu) sare Seignette, (tartrat mixt de sodiu și potasiu) sare Seignette.
Bigeminat, adjectiv
Sinonime:
cuadruplu, cvadruplu, de două ori dublu, divizat în patru părți, împătrit.
Îndoință, substantiv (învechit)
Sinonime:
dubiu, incertitudine, îndoială, neîncredere, nesiguranță, rezervă, scepticism, șovăială, șovăire.
Îndoios, adjectiv
Sinonime:
dubios, incert, îndoielnic, mlădios, nesigur, problematic, (figurat) neclar.
Dedublat, adjectiv
Sinonime:
biform, dublat, dublu, împărțit în două.
Indemonstrabil, adjectiv
Sinonime:
axiomatic, contestabil, dubios, echivoc, evident, intuitiv, inverificabil, nedemonstrabil, neverificabil.
Piuă, substantiv
Sinonime:
adăpătoare, broască, jgheab, piuliță, scobitură, troacă, uluc, vas de pisat, (învechit și regional) mortier, (învechit și regional) pivă, (învechit) fabrică de postav, (învechit) menghină, (învechit) săcăluș, (învechit) tun primitiv, (popular) dârstă, (regional) mojar, (regional) treasc, (Transilvania și Bucovina) ștează, (Transilvania și Maramureș) vâltoare, (Transilvania) dubă.
Negabil, adjectiv
Sinonime:
contestabil, dezavuabil, discutabil, dubios, refutabil.
Reduplica, verb
Sinonime:
a dubla, a efectua a doua oară, a îndoi, a repeta de două ori.
Reduplicare, substantiv
Sinonime:
dublare, reduplicaţie, repetare.
Duplicațiune, substantiv
Sinonime:
dublare, duplicare, duplicație.
Replicație, substantiv
Sinonime:
autoreplicare, dublare, duplicație, reduplicare, reduplicație, replicare, reproducție.
Îndoit, adjectiv
Sinonime:
adus, amestecat, aplecat, curbat, diluat, dublat, dublu, greu, împăturit, încovoiat, încovrigat, înmulțit, întors, mărit, plin de îndoială, răsucit, revolut, rotilat, sporit, strâmb, strâmbat, subțiat, suflecat, (învechit) îndoielnic, (popular) cârn, (variantă) îndoiat.
Îndoire, substantiv
Sinonime:
aplecare, curbare, dublare, flexiune, împăturire, încovoiere, încovrigare, mlădiere, strâmbare, suflecare, (învechit) îndoială.
Incredul, adjectiv
Sinonime:
agnostic, bănuitor, dubitativ, infidel, ireligios, necredincios, neîncrezător, sceptic, suspicios, temător.
Mefiență, substantiv
Sinonime:
bănuială, difidență, dubiu, incredulitate, neîncredere, scepticism, suspiciune patologică.
Stamboală, substantiv (regional)
Sinonime:
baniţă, dublu-decalitru, (variantă) stambol.
Birefringență, substantiv
Sinonime:
dublă refracție.
Neîncredere, substantiv
Sinonime:
bănuială, circumspecție, dubiu, incertitudine, incredulitate, îndoială, nesiguranță, rezervă, scepticism, suspiciune, șovăială, șovăire, (astăzi rar) necredință, (învechit) aporie, (învechit) îndoință, (învechit) prepunere, (popular) prepus, (prin Banat) bedă, (prin Moldova) bănat.
Ambiopie, substantiv
Sinonime:
(medicină) diplopie, vedere dublă.
Ambiguizat, adjectiv
Sinonime:
ambiguu, amfibolic, amfibologic, dubios, echivoc, incert, neclar, nesigur.
Ambivalent, adjectiv
Sinonime:
ambiguu, amfibiu, cu ambivalență, dublu, echivoc, (chimie) amfoter.
Negator, adjectiv
Sinonime:
contestator, critic, detractor, dubitativ, (învechit) contradictor, (învechit) contrazicător, (învechit) negatoriu.
Aporetic, adjectiv
Sinonime:
dubitativ, nesigur, sceptic.
Diaporiză, substantiv
Sinonime:
dubitație, perplexitate.
Starletă, substantiv feminin
Sinonime:
actriță, cabotină, comediană, debutantă, dublură, figurantă, star, stea, vedetă, (familiar și depreciativ) steluță, (învechit) actoriță.
Diplacuzie, substantiv
Sinonime:
(medicină) auz dublu.
