Menu
dictoo - dictionar de sinonime

Predica
Predica, verb
Sinonime: a cuvânta, a propovădui; a învăţa, a moraliza.

Predică, substantiv feminin
Sinonime: (figurat) morală, dăscăleală, îndrumare, îndemn.  
Predicabil
Predicabil, adjectiv
Sinonime: aplicabil.  
Predicament
Predicament, substantiv
Sinonime: categorie, noțiune fundamentală.  
Predicamental
Predicamental, adjectiv
Sinonime: categorial.  
Predicant
Predicant, substantiv
Sinonime: capelan, ministru protestant, moralist, orator, pastor, predicator, preot, retor, vicar.  
Predicant (predicantă)
Predicant (predicantă), adjectiv
Sinonime: (despre ton) de predică, moralizator.  
Predicare
Predicare, substantiv
Sinonime: cazanie, cuvânt, omilie, predică, propovăduire.  
Predicat
Predicat, substantiv
Sinonime: atribut, funcție, proprietate, relație.  
Predicaţie
Predicaţie, substantiv
Sinonime: butadă, cazanie, cuvânt, discurs, exhortație, omilie, predică, propovăduire, (variantă) predicațiune.  
Predicațiune
Predicațiune, substantiv
Sinonime: predicație.  
Predicativ
Predicativ, adjectiv
Sinonime: apodictic, categoric; atributiv.  
Predicator
Predicator, substantiv masculin
Sinonime: conferențiar, declamator, orator, predicant, preot, propagator, propovăduitor, speaker, tribun.  
Predicatorial
Predicatorial, adjectiv
Sinonime: de predicator, de predică, predicatoriu, (familiar) dojenitor.  
Predicatoriu
Predicatoriu, adjectiv
Sinonime: predicatorial.  

Cazanie
Cazanie, substantiv feminin
Sinonime: predică, didahie.  
Cuvântare
Cuvântare, substantiv feminin
Sinonime: alocuțiune, comunicare, conferință, cugetare, cuvânt, declarare, discurs, enunțare, exprimare, expunere, fală, grăire, predică, spunere, zicere, (familiar și depreciativ) logos, (învechit) conversație, (învechit) prefață, (învechit) rațiune, (învechit) voroavă, (popular) vorbă, (popular) vorbire.  
Omilie
Omilie, substantiv feminin
Sinonime: predică.  
Preot
Preot, substantiv masculin
Sinonime: consfințitor, popă, părinte; (figurat) apostol, predicator; (învechit) ereu, iereu.  
Propovădui
Propovădui, verb
Sinonime: a propaga, a predica, a învăţa, a răspândi; a anunța, a pronunța, a lăuda; a catehiza; a ține o prelegere.  
Chiriacodromion
Chiriacodromion, substantiv
Sinonime: cazanie, cuvânt, omilie, predică.  
Declamator
Declamator, substantiv
Sinonime: evanghelizator, orator, predicator, recitator, retor, vorbitor.  
Didahie
Didahie, substantiv
Sinonime: cazanie, cuvânt, învățătură, morală, omilie, predică.  
Propovedanie
Propovedanie, substantiv
Sinonime: cazanie, cuvânt, discurs funebru, omilie, orație funebră, predică, propovăduire.  
Propovednic
Propovednic, substantiv
Sinonime: predicator, propagator, propovăduitor.  
Propovăduire
Propovăduire, substantiv
Sinonime: predicare, propagare, propovedanie, răspândire, (învechit) mărturisire, mărturisitură.  
Propagator
Propagator, substantiv
Sinonime: difuzor, divulgator, panegirist, popularizator, predicator, propagandist, propovăduitor, propovednic, prozelit, răspânditor, vulgarizator, zelator, (figurat) semănător, (învechit) mărturisitor.  
Mărturisitură
Mărturisitură, substantiv
Sinonime: mărturisire, predicare, propagare, propovăduire, răspândire, spovedanie, spovedire.  
Spicher
Spicher, substantiv
Sinonime: animator, anunțător, comentator, conferențiar, crainic, declamator, jurnalist, orator, predicator, prezentator, speaker, tribun, vorbitor, (variantă) șpicher.  
Aplicabil
Aplicabil, adjectiv
Sinonime: adecvat, conform, congruent, convenabil, executoriu, pertinent, potrivit, predicabil.  
Atributiv
Atributiv, adjectiv
Sinonime: caracteristic, singular, tipic; predicativ.  
Capucinadă
Capucinadă, substantiv
Sinonime: bigoterie, devoțiune (falsă), morală, predică, tartuferie.  
Poucenie
Poucenie, substantiv (învechit)
Sinonime: cazanie, cuvânt, document, învățătură, omilie, predică, (variantă) paucenie, (variantă) păucenie.  
Doctrinar
Doctrinar, substantiv
Sinonime: divulgator, evanghelist, ideolog, misionar, predicator, propagandist, propagator, prozelit, teoretician, zelator.  
Propagare
Propagare, substantiv
Sinonime: difuzare, împrăștiere, popularizare, predicare, propagație, propovăduire, răspândire, transmitere, (învechit) mărturisire, (învechit) mărturisitură, (învechit) propăgăciune, (livresc) diseminare, (popular) lățire.  
Răspândire
Răspândire, substantiv
Sinonime: degajare, difuzare, emanare, emanație, emisiune, exalare, exalație, împrăștiere, popularizare, predicare, prefirare, presărare, presărat, propagare, propovăduire, răsfirare, revărsare, risipire, transmitere, (astăzi rar) vulgarizare, (figurat; depreciativ) trâmbițare, (învechit) mărturisire, (învechit) mărturisitură, (învechit) poporanizare, (învechit) propagație, (învechit) răsfugare, (livresc) diseminare, (popular) lățire.  
Păucenie
Păucenie, substantiv (învechit)
Sinonime: document, învățătură, predică, (învechit) poucenie.

Paucenie, substantiv (învechit)
Sinonime: document, învățătură, predică, (învechit) poucenie.  
Website, versiune pentru PC: http://sin0nime.com/pc/
Dicţionarul limbii române în format electronic: https://dicti0nar.ro/
Store




Copyright © din 2011 Dictoo.eu | Toate drepturile rezervate
Folosirea acestui site implică acceptul d-voastră pentru utilizarea
cookie-urilor furnizate de terțe părți (AdSense, Statcounter, Facebook, etc).
Despre cookie

Reduceri online!
...