Îmbrăca, verb
Sinonime: a-şi pune haina; a înveşmânta; a înveli, a acoperi.  Îmbrăcăciune, substantiv (învechit)
Sinonime: îmbrăcământ, îmbrăcăminte, (învechit) îmbrăcăciure.  Îmbrăcământ, substantiv (învechit)
Sinonime: haină, îmbrăcăminte, veșmânt.  Îmbrăcăminte, substantiv feminin
Sinonime: veșminte, haine, straie; port, costum.  Îmbrăcare, substantiv
Sinonime: acoperire, capitonare, echipare, îmbrăcat, îmbrăcăminte, îmbrăcătură, înfățare, învelire, învelit, înveșmântare, tapisare, (rar) capitonaj.  Îmbrăcat, adjectiv
Sinonime: acoperit, echipat, înfățat, învelit, înveșmântat, purtat, (învechit) învăscut.

Îmbrăcat, substantiv
Sinonime: îmbrăcare, (figurat) acoperire.  Îmbrăcățel, adjectiv
Sinonime: (familiar) dichisit.  Îmbrăcătură, substantiv (regional)
Sinonime: îmbrăcare, îmbrăcăminte, (învechit) îmbrăcământ.  

---

Acoperi, verb
Sinonime: a înveli, a îmbrăca, a pava; (figurat) a ascunde, a tăinui, a proteja.  Costum, substantiv neutru
Sinonime: complet, compleu, îmbrăcăminte, port, rând de haine, taior, travesti, ţinută, uniformă, (învechit) costium, (la plural) haine; (locuțiune) (costum de scânduri) coșciug.  Costuma, verb
Sinonime: a deghiza, a îmbrăca cu un costum, a preschimba, a travesti, (figurat) a disimula, (învechit) a costiuma.  Dezbrăcat (dezbrăcată), adjectiv
Sinonime: gol, fără îmbrăcăminte, neîmbrăcat, despuiat, dezgolit, nud, (regional) pieligos, (Transilvania şi Moldova) târgit.  Echipa, verb
Sinonime: a înzestra, a dota, a utila, a mobila; a se îmbrăca, a se încotoşmăna, a se înfofoli.

Echipă, substantiv
Sinonime: grup, grupă, pluton; (sport) formaţie, (englezism) team.  Elegant (elegantă), adjectiv
Sinonime: (despre îmbrăcăminte, oameni sau mişcări) frumos, luxos, fercheş, dichisit, sclivisit, gătit, graţios, nobil, distins, îngrijit, (livresc şi familiar) şic.  Eleganţă, substantiv feminin
Sinonime: (despre îmbrăcăminte, oameni sau mişcări) frumuseţe, ferchezuială, dichiseală, scliviseală, graţie, supleţe, bun-gust, distincţie, lux.  Garderobă, substantiv feminin
Sinonime: armoar, dressing, îmbrăcăminte, vestiar.  Haină, substantiv feminin
Sinonime: costum, îmbrăcăminte, palton, sacou, ţoală, veşmânt, (depreciativ) hanţă, (la plural) straie, (popular şi familiar) buleandră, (regional) rufă, (Transilvania şi Maramureș) halub.  Încotoşmăna, verb
Sinonime: a (se) îmbrăca (prea) gros, a (se) înfofoli, a (se) înveli, (învechit și popular) a (se) obloji, (prin Transilvania) a (se) bloboji, (regional) a (se) cocoli, (regional) a (se) cocoloși, (regional) a (se) îmbodoli, (regional) a (se) încotoșma, (regional) a (se) încrosna, (regional) a (se) înhăimura, (variantă) a (se) încotoșmăni.  Înfofoli, verb
Sinonime: a înveli, a îmbrăca, a încotoşmăna.  Înţoli, verb (familiar)
Sinonime: a (se) îmbrăca, a înveșmânta.  Înveșmânta, verb
Sinonime: a echipa, a îmbrăca, a înţoli, (învechit) a învești; (variante) a învesmânta, a învestmânta, a înveșminta.  Morfolit (morfolită), adjectiv
Sinonime: bolborosit, deteriorat, ferfeniţit, îngăimat, mormăit, murdar, nearticulat, neclar, nedeslușit, prost îmbrăcat, stricat, terfelit.  Obloji, verb
Sinonime: a bandaja, a îngriji, a fomenta, a lega, a pansa, a pune comprese, a purta de grijă, a trata; a (se) acoperi, a (se) îmbodoli, a (se) îmbrobodi, a (se) încotoşmăna, a (se) înfofoli, a (se) înveli, a se îmbrăca gros; (variantă) a îmbloji.  Strai, substantiv neutru
Sinonime: haină, îmbrăcăminte, veşmânt.  Tapisa, verb
Sinonime: a capitona, a îmbrăca.  Toaletă, substantiv feminin
Sinonime: abluțiune, costum, curățare, curățire, dichisire, găteală, îmbrăcăminte, împodobire, îngrijire, toaletare, ținută; chiuvetă, closet, coafeză-toaletă, comoditate, lavabou, lavoar, masă de baie, privată, vece, water-closet, (abreviere) WC, (ieșit din uz) cabinet, (învechit) baie, (învechit) ieșitoare, (învechit) retiradă, (popular) latrină, (regional) umblătoare, (Transilvania) budă, (turcism învechit) cheneaf; (ironic) tron.

Toaleta, verb
Sinonime: a curăța, a epura, a face mai estetic, a pompona, a(-și) face toaleta.  Ţinută, substantiv feminin
Sinonime: atitudine, poziţie, fel de a fi, manieră, comportare; îmbrăcăminte, costum, uniformă.  Veşmânt, substantiv neutru
Sinonime: îmbrăcăminte, haină, acoperământ.  Acoperit (acoperită), adjectiv
Sinonime: învelit, îmbrăcat, astupat; ascuns, camuflat, mascat, tăinuit, protejat; pavat.  Decolteu (decolteuri), substantiv neutru
Sinonime: (deschidere largă la nivelul gâtului la un obiect de îmbrăcăminte) deschidere, deschizătură, crestătură.  Acoperire, substantiv
Sinonime: învelire; îmbrăcare; astupare; ascundere, mascare.  Capitonaj, substantiv
Sinonime: capitonare, îmbrăcare, tapisare.  Confecţie, substantiv
Sinonime: confecţionare, fabricare, fasonare, prelucrare; obiect de îmbrăcăminte, articol vestimentar.  Coperi, verb
Sinonime: a acoperi, a îmbrăca, a înfăşura, a înveli.  Covor, substantiv
Sinonime: scoarţă; îmbrăcăminte rutieră.  Echipare, substantiv
Sinonime: îmbrăcare, pregătire, înzestrare, dotare.  Echipat, adjectiv
Sinonime: armat, dotat, îmbrăcat, mobilat, prevăzut.  Ponctura, verb (regional)
Sinonime: (despre obiecte de îmbrăcăminte) a însăila.  Kimono, substantiv
Sinonime: (Japonia, ad-litteram) lucru de îmbrăcat.  Halub, substantiv
Sinonime: haină, îmbrăcăminte, strai, veşmânt.  Damaschina, verb
Sinonime: a îmbrăca în damasc, a tapisa cu damasc, (obiecte de oțel sau de fier) a încrusta.

Damaschină, substantiv (învechit)
Sinonime: damasc.  Străvesti, verb
Sinonime: a (se) deghiza, a (se) îmbrăca cu haine străine, a (se) travesti; (figurat) a interpreta greșit, a interpreta rău, a denatura.  Sportiv (sportivă), adjectiv
Sinonime: atletic, de sport, fairplay, fizic, loial, musculos, olimpic; (vorbind de îmbrăcăminte) confortabil, lejer.  Ateia, verb (regional)
Sinonime: a dichisi, a găti, a îmbrăca de sărbătoare, a primeni, a se dezbrăca.  Cuirasa (cuirasez), verb
Sinonime: a îmbrăca cu o cuirasă, a prevedea cu o cuirasă, a proteja cu o cuirasă; a arma, a blinda, a fortifica, a înarma, a întări, a oțeli, a ranforsa.  Matineu, substantiv
Sinonime: spectacol de dimineață; capot, îmbrăcăminte de interior, neglijeu.  Învăscut, adjectiv
Sinonime: (învechit) acoperit, echipat, îmbrăcat, înfășurat, învelit, înveșmântat.  Învelitoare, substantiv
Sinonime: acoperământ, acoperiș, acoperitoare, cergă, copertă, cuvertură, față, îmbrăcăminte, înveliș, ogheal, pătură, poneavă, procov, procoviță, scoarță, strai, țoală, țol, velință, (învechit și popular) coperiș, (învechit) învelitură, (învechit și regional) pocriș, (învechit și regional) tartaj, (popular) plocat, (prin Banat) astrucământ, (prin Moldova și Bucovina) prostire, (prin Oltenia) astrucuș, (regional) haizaș, (regional) lăicer, (regional) tablă, (Transilvania) verincă, (variantă) învălitoare.  Învește, verb
Sinonime: (învechit și regional) a (se) echipa, a (se) îmbrăca, a (se) înveșmânta.  Prêt-à-porter, substantiv
Sinonime: confecție, confecțiune, îmbrăcăminte.  Înzăua, verb
Sinonime: (învechit) a (se) împlătoşa, a îmbrăca în zale.  Jărchinos, adjectiv
Sinonime: (regional) janghinos, jerpelit, pârlit, prost îmbrăcat, rupt, zdrențăros, (variantă) jerchinos.  Înveşmântat, adjectiv
Sinonime: echipat, îmbrăcat, (învechit) învăscut; (variante) învesmântat, învestmântat.  Înveşmântare, substantiv
Sinonime: echipare, îmbrăcare; (rar) îmbrăcăminte, veșminte; (variante) învesmântare, învestmântare.  Înțolit, adjectiv (familiar)
Sinonime: cu haine noi, îmbrăcat bine, (figurat) parvenit.  Înțolire, substantiv (popular)
Sinonime: îmbrăcare (în haine noi), împodobire, ornare, (figurat) parvenire.  Acutrament, substantiv
Sinonime: deghizament, deghizare, îmbrăcăminte bizară și ridicolă, împopoțonare, travestire.  Încotoșmănat, adjectiv
Sinonime: îmbrăcat (prea) gros, înfofolit, (variantă) încotoșmănit.