Înveșmânta, verb
Sinonime:
a echipa, a îmbrăca, a înţoli, (învechit) a învești; (variante) a învesmânta, a învestmânta, a înveșminta.
Înveşmântare, substantiv
Sinonime:
echipare, îmbrăcare; (rar) îmbrăcăminte, veșminte; (variante) învesmântare, învestmântare.
Înveşmântat, adjectiv
Sinonime:
echipat, îmbrăcat, (învechit) învăscut; (variante) învesmântat, învestmântat.
Înveșmântătură, substantiv (învechit)
Sinonime:
acoperire cu veșminte, îmbrăcare, înveșmântare, înveșmântat, (învechit) înveștere, (învechit) înveștit; (învechit) investitură, învestitură.
Îmbrăca, verb Sinonime:
a-şi pune haina; a înveşmânta; a înveli, a acoperi.
Înţoli, verb (familiar) Sinonime:
a (se) îmbrăca, a înveșmânta.
Echipare, substantiv
Sinonime:
dotare, dotație, îmbrăcare, înveșmântare, înzestrare, pregătire, prevedere, utilare.
Învăscut, adjectiv
Sinonime:
(învechit) acoperit, echipat, îmbrăcat, înfășurat, învelit, înveșmântat.
Învește, verb
Sinonime:
(învechit și regional) a (se) echipa, a (se) îmbrăca, a (se) înveșmânta.
Îmbrăcare, substantiv
Sinonime:
acoperire, capitonare, echipare, îmbrăcat, îmbrăcăminte, îmbrăcătură, înfățare, învelire, învelit, înveșmântare, tapisare, (rar) capitonaj.
Îmbrăcat, adjectiv
Sinonime:
acoperit, echipat, înfățat, învelit, înveșmântat, purtat, (învechit) învăscut. Îmbrăcat, substantiv
Sinonime:
îmbrăcare, (figurat) acoperire.
