Speranţă, substantiv feminin Sinonime:
nădejde, încredere, credinţă, dorinţă, aspiraţie.
Aspiraţie, substantiv feminin Sinonime:
năzuinţă, râvnă, dorinţă, ideal, ambiție, vis, speranță.
Credinţă, substantiv feminin
Sinonime:
convingere, certitudine, siguranţă; fidelitate, statornicie, sinceritate, devotament; speranţă, încredere, nădejde; religie, cult, confesiune, doctrină, dogmă, superstiție, teză, tradiție; credo, crez, cucernicie, cuvioşenie, cuvioşie, evlavie, pietate, pioşenie, piozitate, religiozitate, smerenie, (livresc) devoţiune, (învechit) blagocestie, blagocestivie, hristoitie, râvnă, râvnire, smerire, părere; asigurare, chezăşie, concesiune, credit, datorie, garanţie, logodnă.
Despera, verb Sinonime:
a exaspera, a deznădăjdui, a-şi pierde speranţa.
Disperat (disperată), adjectiv Sinonime:
desperat, abătut, întristat, atristat, supărat, descurajat, dezolat, deprimat, demoralizat, inconsolabil, de neconsolat, de nemângâiat, fără speranţă.
Miraj, substantiv neutru
Sinonime:
aparență, apariție, atracţie, fantasmă, fantezie, farmec, fascinație, fata morgana, halucinație, himeră, iluzie (deșartă), imaginație, imagine înșelătoare, irealitate, închipuire, nălucire, nonsens, obsesie, părere, revelație, reverie, spectru, speranţă falsă, umbră, utopie, vedenie, (variantă) miragiu.
Nădăjdui, verb Sinonime:
a spera, a avea nădejde, a avea speranţă, a crede, a fi încredinţat.
Nădejde, substantiv feminin Sinonime:
speranţă, încredere, credinţă.
Optimism, substantiv neutru
Sinonime:
avânt, confianță, elan, entuziasm, încredere, speranță.
Așteptare, substantiv
Sinonime:
adăstare, așteptat, dorință, expectanță, expectativă, păsuire, presupunere, prevedere, speranță, (învechit) așteptătură, (regional) acerat.
Descurajator, adjectiv
Sinonime:
copleșitor, demoralizant, demoralizator, deprimant, descurajant, (figurat) demobilizator, fără speranță.
Longevitate, substantiv
Sinonime:
durată de viață, speranță de viață, viață lungă, (biologie) macrobie.
Iluziune, substantiv
Sinonime:
aberație, amăgire, aparență, fantasmă, himeră, iluzie, irealitate, închipuire, înșelare, miraj, nerealitate, speranță deșartă, superstiție, utopie, vedenie.
Sperare, substantiv
Sinonime:
(învechit) nădăjduire, nădejde, speranţă.
Expectativă, substantiv
Sinonime:
așteptare, expectație, perspectivă, speranță, (variantă) espectativă.
Expectanță, substantiv
Sinonime:
expectație, speranță, (învechit) expectativă, (variantă) (învechit) espectanță.
Expectație, substantiv
Sinonime:
așteptare, eventualitate, expectanță, expectativă, speranță, (variantă) expectațiune.
Nădăjduinţă, substantiv (învechit)
Sinonime:
credință, nădăjduire, nădejde, speranță.
Nădăjduire, substantiv
Sinonime:
credință, nădejde, speranță, (învechit) nădăjduinţă.
Răbdare, substantiv
Sinonime:
chin, durere, indulgență, încercare, îngăduință, îngăduire, nădejde, patimă, păs, pătimire, perseverență, speranță, stăruință, suferință, tenacitate, toleranță, (învechit) târpenie, (livresc) paciență. Răbdare, substantiv
Sinonime:
(cu valoare de imperativ) Așteaptă!
Condemna, verb (învechit)
Sinonime:
a condamna, a declara pierdut fără speranță, a obliga la, a osândi, (figurat) a reproba; a astupa (o ușă).
Upovăire, substantiv (învechit)
Sinonime:
nădăjduire, speranță, (variantă) upuvăire.
Credere, substantiv
Sinonime:
autoconsiderare, bănuială, bizuire, considerare, credință, crezare, crezut, închipuire, încredere, înfumurare, înțelegere, milă, părere, presupunere, speranță, (învechit) crezământ, (învechit) crezuție, (învechit) încredințare, (învechit) însărcinare.
Upovăință, substantiv (învechit)
Sinonime:
nădejde, speranță; (variante) opovăință, upăvăință, upuvăință.
In spe, locuțiune adverbială sau adjectivală (latinism)
Sinonime:
în speranța, în viitor, prospectiv.
Dezolat, adjectiv
Sinonime:
decepționat, demoralizat, deprimat, descurajat, desperat, dezamăgit, deziluzionat, deznădăjduit, fără speranță, întristat, mâhnit, (figurat) ars, (figurat) pustiit, (învechit) apelpisit, (învechit) părăsit.
