Of, interjecție Sinonime:
ah, deh, îh, oh.
Ofansa, verb (învechit)
Sinonime:
a ofensa.
Ofensa, verb Sinonime:
a insulta, a jigni, a ocărî; a (se) supăra, a (se) mânia, a (se) simţi jignit. Ofensă, substantiv feminin Sinonime:
insultă, jignire, injurie, ocară, defăimare.
Ofensant, adjectiv
Sinonime:
ofensator.
Ofensare, substantiv
Sinonime:
insultare, jignire, ofuscare, supărare, ultragiere, (figurat) rănire, (livresc și figurat) lezare, (livresc) vexare.
Ofensat, adjectiv
Sinonime:
insultat, jignit, ofuscat, supărat, ultragiat, umilit, (figurat) atins, (figurat) rănit, (livresc și figurat) lezat, (livresc) vexat.
Ofensator, adjectiv
Sinonime:
injurios, insultător, jignitor, ofensant, vexant, vexatoriu.
Ofensiv (ofensivă), adjectiv Sinonime:
atacant, bătăios, incisiv.
Ofensivă, substantiv feminin Sinonime:
atac, năvală, asalt.
Oferi, verb Sinonime:
a da, a pune la dispoziţie, a prezenta.
Oferit, adjectiv
Sinonime:
dăruit, furnizat, propus.
Ofertă, substantiv feminin Sinonime:
propunere, prezentare, înfăţişare. Oferta, verb
Sinonime:
a face o ofertă, a oferi.
Off, substantiv
Sinonime:
voce (zgomot) din culisă.
Off-shore, adjectiv invariabil
Sinonime:
extrateritorial, în larg; (zonă off-shore) paradis fiscal.
Offline, locuțiune adverbială
Sinonime:
deconectat (de la rețea), (variantă) off-line.
Offshore, adjectiv
Sinonime:
extrateritorial, în larg, marin, (variantă) off-shore.
Offside, substantiv
Sinonime:
(sport) greșeală, ofsaid, poziție neregulamentară de joc.
Oficia, verb Sinonime:
a celebra.
Oficial (oficială), adjectiv Sinonime:
legal, legiuit; oficios.
Oficialement, adverb (regional)
Sinonime:
oficialmente.
Oficialemente, adverb (regional)
Sinonime:
oficialmente.
Oficialitate, substantiv feminin Sinonime:
autoritate, administraţie.
Oficializa, verb
Sinonime:
a autentifica, a confirma, a consfinți (prin lege), a consimți, a da un caracter oficial, a instituţionaliza, a legaliza, a omologa, a pereniza, a ratifica, a recunoaște, a titulariza, a valida.
Oficializare, substantiv
Sinonime:
autentificare, confirmare, instituţionalizare, legalizare, omologare, ratificare, ratificație, recunoaștere, titularizare, validare.
Oficialmente, adverb
Sinonime:
cu oficialitate, formalmente, în mod oficial, (învechit) publicamente, (învechit) solemnaminte.
Oficiant, substantiv
Sinonime:
celebrant, preot; funcționar.
Oficiar, substantiv (învechit)
Sinonime:
ofițer.
Oficie, substantiv (învechit)
Sinonime:
hârtie oficială, oficiu.
Oficiere, substantiv
Sinonime:
celebrare, săvârșire, slujire, slujit, (învechit) oficiare, (învechit) serbare.
Oficină, substantiv feminin
Sinonime:
laborator, farmacie; agenție, loc de întâlnire (în scop conspirativ).
Oficinal (oficinală), adjectiv
Sinonime:
farmaceutic, utilizat în farmacie; medicinal.
Oficios, adjectiv
Sinonime:
îndatoritor, neoficial, obligant, semioficial, serviabil.
Oficiu, substantiv neutru
Sinonime:
agenţie, ajutor, cămară, cămăruţă, datorie, decizie, decret domnesc, funcție, încăpere, îndatorire, înlesnire, obligaţie, ocupaţie, odăiţă, rol, sarcină, serviciu (religios), slujbă (bisericească), (învechit) ofis; (locuţiune) (din oficiu) în mod automat.
Ofidiofobie, substantiv
Sinonime:
ofiofobie.
Ofili, verb Sinonime:
a (se) veşteji, a (se) trece, a (se) îngălbeni; a pieri, a dispare.
Ofilire, substantiv
Sinonime:
îngălbenire, pălire, slăbire, uscare, veștejire, vlăguire, (popular) gălbenire.
Ofilit, adjectiv
Sinonime:
fanat, galben, istovit, îngălbenit, lipsit de vigoare, palid, pălit, slab, tras, trecut, uscat, veșted, veștejit, (învechit și regional) ovilit, (Moldova și Bucovina) ugilit, (popular) gălbenit, (regional) pâhăvit.
Ofiofobie, substantiv
Sinonime:
teamă de șerpi; ofidiofobie.
Ofiografie, substantiv
Sinonime:
herpetologie, ofiologie.
Ofiolatrie, substantiv
Sinonime:
cultul şerpilor.
Ofiomorfic, adjectiv
Sinonime:
erpetoid, în formă de șarpe, ofiomorf.
Ofiotoxină, substantiv
Sinonime:
ofidiotoxină, venin, zootoxină.
Ofis, substantiv
Sinonime:
decret, oficiu.
Ofisus, substantiv
Sinonime:
ofis.
Ofit, substantiv
Sinonime:
gnostic; diorit, marmură, porfir.
Ofiţer, substantiv
Sinonime:
amiral, aspirant, cadru, căpitan, căpitan-comandor, chestor, comandant, comandor, comisar, contraamiral, general; (învechit) ghenerar, ghinărar; general-colonel, general-locotenent, general-maior, gradat, inspector, locotenent, locotenent-colonel, locotenent-comandor, magistrat, maior, mareșal, militar (cu grad superior), ministru, primar, responsabil, subcomisar, subinspector, sublocotenent, șambelan, șef, ștab-ofițer, viceamiral, (învechit şi regional) tist; (rusism învechit) porucic, poruşnic.
Ofițerime, substantiv
Sinonime:
corp ofițeresc.
Ofițialitate, substantiv (învechit și regional)
Sinonime:
oficialitate.
Ofițialmente, adverb (regional)
Sinonime:
oficialmente.
Ofiuridă, substantiv
Sinonime:
șarpe-de-mare, (la plural) stele serpentiforme.
Afront, substantiv neutru Sinonime:
jignire, insultă, ofensă; calomnie, atingere, dezonorare, vexare.
Atac, substantiv neutru Sinonime:
asalt, năvală, ofensivă, agresiune, abordaj, confruntare, incursiune; criză, şoc, acces, apoplexie, congestie, ictus.
Atentat, substantiv neutru
Sinonime:
agresiune, asasinat, atac, atentare, atingere, camuflet, complot, crimă, delict, fărădelege, infracţiune, ofensă, sacrilegiu, tentativă de omor, ultraj, viol, violare, violență.
Atinge, verb Sinonime:
a face contact, a lovi, a izbi, a pipăi, a palpa, a mângâia; a vătăma, a leza, a ofensa; a sosi, a ajunge.
Atins (atinsă), adjectiv
Sinonime:
alipit, apucat, contactat, emoționat, gustat, impresionat, insultat, îndeplinit, înduioșat, jignit, lezat, lovit, menționat, mişcat, ofensat, posedat, tulburat, ultragiat, vătămat. Atins, substantiv (învechit)
Sinonime:
asemănare, atacare, atingere, jignire, lovire.
Autoritate, substantiv feminin Sinonime:
prestigiu, valoare morală, consideraţie; somitate, erudit, savant, specialist; instituţie, organizaţie, oficiu, administrație, comandament, guvern, putere.
Agenție, substantiv feminin
Sinonime:
birou, cabinet, oficiu, reprezentanţă, filială, sucursală, punct de lucru; agentură.
Birou, substantiv neutru Sinonime:
cabinet, cancelarie, oficiu, ghișeu, contoar, pupitru; comitet, consiliu, colegiu, colectiv; agenție.
Blasfemie, substantiv feminin Sinonime:
afront, defăimare, hulă, ocară, impietate, injurie, calomnie, bârfă, ofensă, ponegrire, profanare, bârfeală, cleveteală, sacrilegiu.
Brutaliza, verb Sinonime:
a maltrata, a molesta, a vătăma, a lovi, a bate, a brusca; a insulta, a umili, a ofensa, a supăra, a şicana.
Beşleagă (beşlegi), substantiv masculin
Sinonime:
ofițer turc.
Cadou, substantiv neutru Sinonime:
dar, atenţie, surpriză; donație; ofrandă; (învechit) plocon, peşcheş; mită.
Campanie, substantiv feminin Sinonime:
luptă, război; ofensivă; acţiune (de masă), mobilizare.
Cancelarie, substantiv feminin
Sinonime:
administrație, birou, cabinet, oficiu, sala profesorilor, secretariat, (învechit și regional) cănțelărie, (învechit) calem, (învechit) grămăticie, (învechit) scriitorie, (variantă) canțelarie, (variantă) canțelerie.
Celebra, verb Sinonime:
a oficia; a sărbători, a serba, a aniversa.
Chirci, verb Sinonime:
(reflexiv) a se ghemui, a se strânge, a se grămădi, a se face mic; a se pipernici, a se usca, a se ofili.
Cinovnic, substantiv masculin (învechit)
Sinonime:
funcţionar, oficial, slujbaş.
Combativ (combativă), adjectiv
Sinonime:
agresiv, bătăios, belicos, critic, dârz, luptător, militant, necruţător, ofensiv, perseverent în luptă, polemic.
Concurs, substantiv neutru
Sinonime:
acord, ajutor, alpiniadă, aport, aprobare, asentiment, aviz, balcaniadă, campionat, colaborare, competiţie, confruntare, consimțământ, consimțire, contribuție, cupă, examen, îngăduință, întrecere, învoială, învoire, joc, meci, olimpiadă, partidă, permisiune, serviciu, spartachiadă, sprijin, șalanj, turneu, universiadă, voie, voință, vrere, (figurat) întâlnire, (învechit și regional) faliment, (învechit) concurșum, (învechit) încuviințare, (la plural) oficii.
Contribui, verb Sinonime:
a plăti, a da, a oferi, a participa.
Contribuţie, substantiv feminin
Sinonime:
impozit, dare; parte, cotă, obol, ofrandă, (grecism învechit) sinisfora; ajutor; aport.
Da, verb
Sinonime:
a oferi, a dărui, a acorda, a preda, a înmâna, a întinde, a furniza, a procura, a împrumuta, a dona, a ceda, a transmite, a atribui, a conferi, a plăti, a restitui, a jertfi, a vinde, a deplasa, a ajunge, a abate, a nimeri, a aluneca, a întoarce, a arunca, a împrăştia, a izbi, a trage, a face, a produce, a rodi, a apărea, a scoate, a provoca, a hărăzi, a îngădui, a permite, a desfăşura, a susţine, a trasa, a fâţâi, a cerne, a vopsi, a unge, a cădea, a ura; a azvârli, a întâmpla, a juca, a năpusti, a năvăli, a pomeni, a precipita, a prezenta, a repezi, a reprezenta, a sări, a tăbărî, a tălmăci, a traduce, a transpune, a veni, a zvârli. Da, adverb
Sinonime:
desigur, fireşte, (învechit şi regional) dar, (turcism, în Moldova) helbet.
Danie, substantiv feminin (învechit) Sinonime:
donaţie, dar, dăruire, ofertă, ofrandă.
Dar, substantiv neutru Sinonime:
cadou, atenţie, plocon, mită, prinos, ofrandă, danie; milă, har, îndurare; însuşire, talent, vocaţie, înzestrare. Dar, adverb
Sinonime:
da, desigur, fireşte. Dar, adverb interogativ
Sinonime:
oare? păi? Dar, conjuncție
Sinonime:
altfel, altminteri, însă, totuşi, ci, numai, (regional) fără, (prin Transilvania) pedig, darămite, (rar) încămite, mite, nemite, (învechit şi popular) necum, aşadar, deci.
Datorie, substantiv feminin
Sinonime:
îndatorire, obligaţie, sarcină, (învechit) dator, îndatorinţă, credit, (popular şi familiar) veresie, (Transilvania şi Oltenia) credinţă; oficiu; (livresc) servitute.
Dărui, verb Sinonime:
a da, a face un dar, a dona, a ceda, a acorda, a oferi; a se consacra, a se dedica.
Decret, substantiv neutru
Sinonime:
decizie, hotărâre, dispoziţie, ordonanţă, edict; (învechit) ofis, pitac, ucaz.
Desface, verb
Sinonime:
a descompune, a desprinde, a dezangrena, a separa, a izola; a vinde, a face negoţ, a oferi; a anula, a contramanda, a desfiinţa, a despături, a dezdoi, (învechit) a răspica, a desfăşura, a dezlega, a despleti, a degaja, a elibera, a libera, a scoate, (învechit şi popular) a slobozi, a dezlipi, a întinde, a răsfira, a căsca, a crăpa, a (se) deschide, a se despica, a plesni, a rupe, a rezilia.
Dona, verb
Sinonime:
a dărui, a oferi, a da, (învechit) a dănui, a face o donație.
Emite, verb Sinonime:
a lansa, a prezenta, a enunţa, a exprima, a expune, a formula, a relata; a scoate, a elabora, a publica (un act oficial, un decret, o lege); a răspândi, a împrăştia, a emana, a exala, a secreta, a produce (gaze, vapori).
Ftizie, substantiv feminin
Sinonime:
atac, oftică, tuberculoză, TBC.
Galben (galbenă), adjectiv
Sinonime:
bălai, blond, cadaveric, decolorat, galbin, ofilit, palid, (popular) şarg.
Geamăt, substantiv neutru
Sinonime:
freamăt, icnet, oftat, scâncet, suspin, şuierat, tânguire, vaier, vaiet, vâjâit, (învechit) scâncitură, (rar) scânceală.
Geme, verb
Sinonime:
a fi apăsat, a fi împilat, a fremăta, a icni, a murmura, a ofta, a se lamenta, a se tângui, a se văita, a suferi, a suspina, a vâjâi, a vui, (învechit şi regional) a (se) scrivi; (figurat) a fi arhiplin, a fi plin, a fi supraîncărcat.
Hulă, substantiv feminin (popular)
Sinonime:
afront, batjocură, bârfă, bârfeală, bârfire, bârfit, blasfemie, calomnie, calomniere, cleveteală, clevetire, clevetit, defăimare, denigrare, discreditare, injurie, insultă, jignire, ocară, ofensă, ponegreală, ponegrire, ruşine, sacrilegiu; (Muntenia, Transilvania) surpare, desprindere; balansare, oscilare, tangaj, (prin extindere) furtună pe mare.
Insulta, verb Sinonime:
a ofensa, a ocărî, a jigni, a ultragia. Insultă, substantiv feminin Sinonime:
ocară, jignire, injurie, ofensă, ultragiu.
Invectivă, substantiv feminin
Sinonime:
apostrofă, injurie, insultă, înjurătură, jignire, ocară, ofensă. Invectiva, verb
Sinonime:
a apostrofa, a fulmina, a insulta, a înjura, a jigni, a ocărî, a ofensa, a ultragia, a vitupera.
Îmbătrâni, verb
Sinonime:
a albi, a da în mintea copiilor, a încărunți, a se bacceli, a se degrada, a se hodorogi, a se ofili, a se rablagi, a se ramoli, a se scofâlci, a se seniliza, a se stafidi, a se șubrezi, a se trece, a se uza, a se veșteji, a se zaharisi, a se zbârci, a-și trăi traiul (a-și mânca mălaiul), (învechit și familiar) a se matofi, (învechit și familiar) a se matufi, (învechit și popular) a bătrâni, (învechit) a (se) mători, (învechit) a cărunți, (învechit) a se învechi.
Îmbia, verb Sinonime:
a îndemna, a oferi‚ a pofti, a invita; a ademeni, a ispiti.
Împunge, verb Sinonime:
a înţepa; a îmboldi, a stimula; (figurat) a ironiza, a persifla, a ofensa.
Împunsătură, substantiv feminin
Sinonime:
înțepătură, (învechit) însulițătură; ofensă, ironizare, persiflare.
Închina, verb Sinonime:
a se ruga, a implora; a dedica, a oferi, a consacra; a se preda, a ceda; a toasta, a cinsti; a se pleca, a se înclina.
Înfăţişa, verb Sinonime:
a prezenta, a arăta, a oferi; a descrie, a zugrăvi, a evoca, a reprezenta.
Îngălbeni, verb Sinonime:
a se ofili, a se veşteji, a se usca, a se trece.
Înjura, verb Sinonime:
a sudui, a ocărî, a ofensa, a insulta.
Înjurătură, substantiv feminin Sinonime:
sudalmă, injurie, insultă, ofensă.
Jigni, verb
Sinonime:
a dezonora, a injuria, a insulta, a invectiva, a ofensa, a ultragia, a vexa, (figurat) a atinge, (figurat) a răni, (învechit) a aduce un prejudiciu, (livresc și figurat) a leza, (popular) a sudui, (variantă) a jicni.
Legaţie, substantiv feminin Sinonime:
reprezentanţă, oficiu diplomatic.
Leza, verb Sinonime:
a vătăma, a răni, a dăuna; (figurat) a jigni, a ofensa, a nedreptăţi.
Medic, substantiv masculin
Sinonime:
alopat, anestezist, cardiolog, chirurg, clinician, dentist, dermatolog, diagnostician, doctor, (popular) doftor, (popular) dohtor, esculap, flebolog, gastroenterolog, generalist, geriatru, ginecolog, homeopat, internist, medicastru, neurolog, oculist, oftalmolog, orelist, otorinolaringolog, pediatru, practician, psihiatru, radiolog, reumatolog, stomatolog, terapeut, urolog, veterinar.
Militar, substantiv masculin
Sinonime:
apărător, artilerist, caporal, carabinier, cavalerist, colonel, comandant, combatant, fantasin, furgonar, general, gheriler, gueriler, infanterist, leat, legionar, locotenent, lunetist, mareșal, mercenar, ofițer, ostaş, oștean, parașutist, reangajat, recrut, rezervist, sergent, soldat, subofițer, tanchist, voinic, voluntar, (învechit) săgar, (învechit) stratiot, (Transilvania) cătană.
Milostenie, substantiv feminin
Sinonime:
ajutor, altruism, binefacere, bunăvoință, clemenţă, danie, grație, har, iertare, indulgenţă, îndurare, îngăduință, înțelegere, mărinimie, milă, milostivire, ofrandă, pomană.
Necinste, substantiv feminin
Sinonime:
afront, batjocură, bătaie de joc, defăimare, dezonoare, incorectitudine, injurie, insultă, înjosire, jignire, malonestitate, necorectitudine, ocară, ofensă, perfidie, profanare, rea-credinţă, rea-intenţie, ruşine, umilinţă, (învechit) incorecţiune.
Necinsti, verb Sinonime:
a dezonora, a defăima, a înjosi, a insulta, a ofensa, a jigni, a aduce prejudicii; a batjocori, a viola, a silui; a profana, a pângări, a terfeli.
O, interjecție Sinonime:
oh, of, vai, ah!
Obidă, substantiv feminin
Sinonime:
afront, amărăciune, apăsare, asuprire, chin, ciudă, durere (sufletească), exploatare, furie, gelozie, inechitate, injurie, insultă, invidie, împilare, întristare, înverșunare, jale, jignire, mâhnire, mânie, năpăstuire, necaz, nedreptate, ocară, ofensă, opresiune, oprimare, persecutare, persecuție, pică, pizmă, pornire, prigoană, prigonire, ranchiună, rușine, supărare, tristețe, umilință, umilire, urgisire, zbucium.
Obijdui, verb (învechit)
Sinonime:
a asupri, a exploata, a împila, a împovăra, a jigni, a năpăstui, a nedreptăți, a ofensa, a oprima, a oropsi, a persecuta, a prigoni, a tiraniza, a urgisi.
Obligaţie, substantiv feminin
Sinonime:
angajament, angajare, cerință, datorie, exigență, făgăduială, făgăduință, imperativ, îndatorire, însărcinare, jurământ, motiv de recunoștință, necesitate, nevoie, obligare, obligativitate, oficiu, pretenție, promisiune, răspundere, responsabilitate, sarcină, trebuință, (figurat) comandament, (învechit și regional) juruință, (învechit și regional) niștotă, (învechit) dator, (învechit) datorință, (învechit) îndatorință, (învechit) nevoință, (învechit) nevoire, (învechit) recerință, (livresc) servitute, (popular) legământ, (popular) legătură, (variantă) obligațiune.
Obol, substantiv neutru (popular)
Sinonime:
(la plural) bani, contribuţie, (învechit) filer, ofrandă, (grecism învechit) sinisfora, subsidiu.
Ocară, substantiv feminin Sinonime:
defăimare, jignire, ofensă, insultă, înjosire; dojană, ceartă, mustrare.
Oculist, substantiv masculin Sinonime:
oftalmolog.
Ogârji, verb
Sinonime:
(regional) a se ofili, a se sfriji, a se usca, a slăbi; (variante) a ocârci, a ocârji, a odârji, a odârli, a odârni, a ogârci, a ogârși.
Păli, verb Sinonime:
a izbi, a lovi; a ataca, a doborî; a arde, a dogorî; (reflexiv) a se încălzi, a se sori; (reflexiv) a se ofili, a se usca, a se veşteji.
Petrece, verb
Sinonime:
a (se) trece, a avea loc, a (se) băga, a cerne, a chefui, a colinda, a conduce, a cutreiera, a da, a dăinui, a deceda, a se deplasa, a desface, a dispărea, a se duce, a dura, a exista, a face să treacă, a fi, a găuri, a introduce, a împlânta, a se încheia, a îndura, a înfige, a se îngălbeni, a însoţi, a întovărăşi, a leșina, a se menține, a muri, a muta, a se ofili, a parcurge, a se păli, a se păstra, a pătimi, a pătrunde, a păți, a perfora, a perinda, a perpetua, a persista, a pieri, a plasa, a se prăpădi, a răbda, a rămâne, a răposa, a răsfoi, a scobi, a scurge, a se afla, a se amuza, a se bucura, a se cheltui, a se consuma, a se desfăşura, a se desfăta, a se disputa, a se distra, a se întâmpla, a se produce, a se sfârși, a se termina, a se veseli, a sfredeli, a sta, a străbate, a strămuta, a străpunge, a se succeda, a suferi, a suporta, a trage, a trăi, a ține, a urma, a se usca, a vântura, a vârî, a se veșteji, a vieţui, a vinde, a vizita, a-și duce viața, a-și umple timpul.
Pieri, verb Sinonime:
a muri, a se stinge, a deceda; a se ofili, a se usca; a se distruge, a se nimici, a se nărui, a se spulbera, a se risipi, a se pierde; a se face nevăzut, a dispărea.
Pârlit (pârlită), adjectiv Sinonime:
ars, fript, prăjit, perpelit; bronzat, înnegrit; ofilit, veştejit, uscat; (figurat) sărac, necăjit, amărât, prăpădit; neinsprăvit, netrebnic.
Plocon, substantiv neutru
Sinonime:
atenție, bir, cadou, compliment, dar, dare, impozit, închinăciune, jertfă, mătanie, ofrandă, plecăciune, ploconeală, prinos, reverență, surpriză, temenea, (învechit) bairamlâc, (învechit) danie, (popular) rodină, (variantă) poclon.
Prezida, verb
Sinonime:
a administra, a comanda, a conduce, a dirija, a fi în frunte, a guverna, a oficia, a pontifica, a trona, (învechit) a preşedea, (învechit) a prezidui.
Prinos, substantiv neutru Sinonime:
(figurat) omagiu, recunoştinţă, gratitudine; contribuţie, ofrandă, dar; jertfă, sacrificiu.
Prohodi, verb
Sinonime:
a duce un mort la groapă, a îngropa, a înmormânta, a oficia prohodul, (Bucovina) a popi, (învechit și regional) a comânda, (învechit) a provodi; (figurat) a boci, a căina, a deplânge, a jeli, a plânge.
Protocolar (protocolară), adjectiv
Sinonime:
ceremonios, formal, formalist, oficial, parlamentar, reverențios, ritos, solemn.
Răni, verb Sinonime:
a contuziona, a vătăma, a accidenta, a leza; (figurat) a jigni, a ofensa, a insulta. Râni, verb Sinonime:
a curăţa, a scoate gunoiul.
Ruşine, substantiv feminin Sinonime:
jenă, sfială, rezervă, sfiiciune, reţinere, timiditate, modestie; ocară, batjocură, umilinţă, ofensă, necinste, dezonoare.
Soldat, substantiv masculin
Sinonime:
apărător, artiler, aviator, brancardier, caporal, cavaler, cercetaș, combatant, cuceritor, defensor, deminor, evzon, fantasin, gardă, gheriler, grenadier, gueriler, infanterist, jaloner, jandarm, legionar, lunetist, luptător, machisard, marinar, mercenar, militant, militar, mujahedin, ofițer, om de trupă, ostaş, oștean, parașutist, partizan, pionier, planton, plutonier, pușcaș, rachetist, războinic, recrut, rezistent, santinelă, sapeur, săpător, sergent, spadasin, tanchist, trăgător, tunar, veteran, (antichitate) cornicular, (învechit) arbaletrier, (învechit) arcaș, (învechit) archebuzier, (învechit) carabinier, (învechit) cipai, (învechit) completaș, (învechit) conscris, (învechit) facționar, (învechit) franc-tiror, (învechit) mameluc, (învechit) meharist, (învechit) ordonanță, (învechit) palicar, (învechit) pandur, (învechit) spahiu, (învechit) ștafetă, (învechit) tiralior, (învechit) trenar, (învechit) trenard, (învechit) trupier, (învechit) zuav, (regional) catană.
Spălăcit (spălăcită), adjectiv Sinonime:
decolorat, şters; palid, searbăd, fad, inexpresiv, ofilit.
Sudalmă, substantiv feminin (popular)
Sinonime:
afront, injurie, insultă, înjurătură, jignire, ocară, ofensă, rușine, suduială, umilință.
Sudui, verb (popular)
Sinonime:
a admonesta, a certa, a dăscăli, a dojeni, a drăcui, a insulta, a înjura, a jigni, a moraliza, a mustra, a ocărî, a ofensa, a ultragia.
Suspin, substantiv neutru Sinonime:
oftat, geamăt, plânset.
Suspina, verb Sinonime:
a ofta, a geme.
Şarpe, substantiv masculin
Sinonime:
(zoologie) anacondă, boa, colubru, ofidian, piton, reptilă, viperă, viperă-cu-corn, (învechit) șarpe-sunător, (învechit) zmeu, (regional) gândac, (regional) pește, (șarpe-cu-clopoței) crotal, (șarpe-cu-ochelari) cobră, (șarpe-cu-ochelari) naja; (entomologie) (șarpe-orb) iulus; (astronomie; articulat și regional) calea-rătăciților; (figurat) ins prefăcut, om rău, viclean; (variantă) șerpe.
Șifona, verb
Sinonime:
a (se) boți, a (se) cocoloși, a (se) deforma, (regional) a (se) golomozi, a (se) mototoli, a (se) mozoli, a (se) târnosi; a (se) bosumfla, a (se) indispune, a (se) îmbufna, a (se) necăji, a (se) ofensa, a (se) oțări, a (se) supăra, a se simți jignit. Sifona, verb
Sinonime:
a transvaza, a vida; a fura.
Tânji, verb Sinonime:
(figurat) a lâncezi, a stagna, a se topi, a se mistui, a se ofili.
Trece, verb Sinonime:
a merge, a străbate, a păşi, a-şi croi drum, a-şi tăia drum; (figurat) a se perinda, a se succeda, a curge, a se scurge, a se desfăşura; a vizita, a se abate; a sări peste (ceva), a depăşi, a întrece; a da, a preda, a transmite; a înregistra, a înscrie, a introduce; a nu mai fi, a se epuiza, a se sfârşi; (figurat) a îmbătrâni, a se stinge, a se ofili, a se veşteji.
Trecut (trecută), adjectiv Sinonime:
vechi, demodat, depăşit, dispărut; îmbătrânit, ofilit, veştejit.
Tuberculos (tuberculoasă), adjectiv Sinonime:
ftizic, ofticos; atacat.
Ultragia, verb Sinonime:
a insulta, a jigni, a ofensa, a aduce injurii, a defăima, a face un afront.
Ultraj, substantiv neutru Sinonime:
ofensă, jignire, injurie, afront.
Umili, verb Sinonime:
a jigni, a înjosi, a pune în inferioritate, a batjocori, a ruşina, a lua în râs, a lua în derâdere, a face de râs, a face de ruşine, a face de ocară, a ofensa; a se smeri, a se pleca.
Umilinţă, substantiv feminin Sinonime:
supunere, smerenie, plecăciune; (figurat) sărăcie, mizerie; înjosire, ofensă, jignire, ruşine, ocară, batjocură, necinste, dezonoare.
Umilitor (umilitoare), adjectiv Sinonime:
înjositor, jignitor, ofensator, degradant.
Usca, verb Sinonime:
a zvânta, a zbici, a deshidrata (legume, fructe); a se atrofia, a se veşteji, a se sfriji, a se ofili; (familiar) a ruina, a sărăci.
Uscat (uscată), adjectiv Sinonime:
zbicit, zvântat; secetos, sterp, neroditor, sec; (figurat) rigid, fără vlagă, aspru; slab, uscăţiv, palid, galben, veşted, ofilit.
Vai, interjecție Sinonime:
Ah! Of! Aoleo!
Veșted (veștedă), adjectiv Sinonime:
ofilit, trecut, uscat; palid, şters, lipsit de vlagă.
Veşteji, verb Sinonime:
a se ofili, a se usca, a îmbătrâni, a se trece; a stigmatiza, a înfiera, a condamna.
Vexa, verb Sinonime:
a jigni, a ofensa, a contraria, a indispune.
Viperă, substantiv feminin
Sinonime:
(zoologie) cerast, năpârcă, ofidian, șarpe, viperă-cu-corn, (învechit și regional) aspidă, (regional) șarpe-ciont, (regional) șarpe-ciung, (regional) șarpe-scurt, (regional) șarpe-veninat; (figurat) harpie, megeră, persoană perfidă, persoană rea, persoană veninoasă.
Probozi, verb (regional)
Sinonime:
a admonesta, a certa, a dăscăli, a dojeni (pe cineva), a face de rușine, a moraliza, a mustra, a ocărî, a se îngălbeni, a se întrista, a se ofili, a se păli, a se rușina, a se trece, a se usca, a se veşteji; (variante) a împrobozi, a pobrozi, a probăzi, a pobrăzi.
Zăticnire, substantiv feminin (învechit)
Sinonime:
deranjare, greață, incomodare, împiedicare, jenare, opreliște, piedică, popas, stânjeneală, stânjenire, stinghereală, stingherire, tulburare, zăpăceală, zăticneală, (prin extensiune) neajuns, (prin extensiune) ofensă, (rar) necaz.
Amploiat (amploiată), substantiv masculin și feminin
Sinonime:
comis, funcționar, impiegat, salariat, slujbaș, (învechit) birocrat, (învechit) oficiant, (învechit) supranumerar, (variantă) amploaiat.