Angajare
Angajare, substantiv
Sinonime: încadrare, numire, primire, intrare.  
 

Intrare
Intrare, substantiv feminin
Sinonime: abord, acces, aderare, admisiune, alee, angajare, antreu, băgare, exordiu, fundătură, gură, hol, intrat, introducere, încăpere (de trecere), încuviințare, pas, pasaj, pătrundere, permisiune, poartă, preambul, prolog, stradă mică, trecătoare, trecere, ușă, uvertură, venire, vestibul, (contabilitate) încasare, (informatică) input, (intrarea în biserică) (popular) vovedenie, (variantă) (popular) întrare.  
 
Învoială
Învoială, substantiv feminin
Sinonime: acord, angajament, angajare, aprobare, aranjament, asentiment, aviz, combinație, condiție, consimţământ, consimțire, contract, convenţie, împăcare, încuviințare, îngăduință, îngăduire, înţelegere, învoire, legământ, pact, permisie, permisiune, tranzacție, voie, voință, vorbă, vrere, (argou) șustă, (învechit și popular) legătură, (învechit și regional) poslușanie, (învechit și regional) slobozenie, (învechit) așezământ, (învechit) concesie, (învechit) concurs, (învechit) cuvânt, (învechit) pozvol, (învechit) sfat, (învechit) simfonie, (învechit) sulf, (învechit) șart, (învechit) volnicie, (Moldova și Bucovina) pozvolenie, (popular) târg, (popular) tocmeală, (popular) tocmire, (prin Banat) pogoadă, (prin Muntenia) prinsoare, (prin Oltenia și Banat) pogodeală, (regional) tocmă.  
 
Obligaţie
Obligaţie, substantiv feminin
Sinonime: angajament, angajare, cerință, datorie, exigență, făgăduială, făgăduință, imperativ, îndatorire, însărcinare, jurământ, motiv de recunoștință, necesitate, nevoie, obligare, obligativitate, oficiu, pretenție, promisiune, răspundere, responsabilitate, sarcină, trebuință, (figurat) comandament, (învechit și regional) juruință, (învechit și regional) niștotă, (învechit) dator, (învechit) datorință, (învechit) îndatorință, (învechit) nevoință, (învechit) nevoire, (învechit) recerință, (livresc) servitute, (popular) legământ, (popular) legătură, (variantă) obligațiune.  
 
Năimeală
Năimeală, substantiv (învechit și regional)
Sinonime: angajament, angajare, arendare, arendă, chirie, închiriere, locație, plată (în natură), tocmeală, (variantă) namală, (variantă) năimală, (variantă) nămală.  
 
Înregimentare
Înregimentare, substantiv
Sinonime: angajare, incorporare, încadrare, încazarmare, încorporare, înrolare, recrutament, recrutare.  
 
Tocmire
Tocmire, substantiv
Sinonime: acord, angajare, aranjament, combinație, contract, convenție, înțelegere, învoială, învoire, legământ, orânduială, ordine, organizare, pact, rânduială, regulă, târguială, tocmeală, tranzacție, țigăneală.  
 
Recrutare
Recrutare, substantiv
Sinonime: alegere, angajare, încadrare, încorporare, înregimentare, înrolare, racolare, (învechit și popular) scriere, (învechit și popular, la plural) sorți, (învechit) bărbunc, (învechit) recrutament, (învechit) recrutație, (prin Transilvania) măsură, (Transilvania și Maramureș) șorozaș, (Transilvania și Moldova) conscripție, (Transilvania) număruș.  
 
Primire
Primire, substantiv
Sinonime: admitere, aflare, angajare, căpătare, cooptare, dobândire, găzduire, încasare, întâmpinare, obținere, recepționare, ridicare, (învechit) priimință.  
 
Încadrare
Încadrare, substantiv
Sinonime: angajare, anturare, așezare, cuprindere, împresurare, înconjurare, înrămare, listel, potrivire, punere.  
 
Năimire
Năimire, substantiv (învechit)
Sinonime: angajare, închiriere, (regional) mituire.  
 
Asumare
Asumare, substantiv
Sinonime: angajare, arogare, asumat, luare asupra sa, răspundere.  
 
Înjugare
Înjugare, substantiv
Sinonime: aliere, înjugat, prindere, punere, (figurat) angajare, (învechit) înjugătură.  
 
Numire
Numire, substantiv
Sinonime: alcătuire, angajare, calificare, constituire, creare, denumire, desemnare, formare, instituire, încadrare, înființare, nume, organizare, primire, stabilire, (figurat) etichetare, (figurat) taxare, (învechit) provivasire, (învechit) titlu, (învechit) titulatură, (livresc) denominație, (rar) intitulare.  
 
Legătuință
Legătuință, substantiv
Sinonime: angajament, angajare, învoială, laț, legătură, obligație, pact, tratat, unire.  
 
Obligare
Obligare, substantiv
Sinonime: angajare, constrângere, forțare, impunere, silire, silnicie, somare, violentare, (învechit) asuprire, (învechit) oblegare, (învechit) siluire.  
 
Oblegare
Oblegare, substantiv (învechit)
Sinonime: angajare, constrângere, impunere, obligare.  
 
 


Copyright © din 2011 Dictoo.eu | Toate drepturile rezervate
Folosirea acestui site implică acceptul d-voastră pentru utilizarea
cookie-urilor furnizate de terțe părți (AdSense, Statcounter, Facebook, etc).
Despre cookie

RSS


Meniu
Dictoo.eu
Dictoo.eu
Dictoo
Dicționar