Oficiu, substantiv neutru
Sinonime:
agenţie, ajutor, cămară, cămăruţă, datorie, decizie, decret domnesc, funcție, încăpere, îndatorire, înlesnire, obligaţie, ocupaţie, odăiţă, rol, sarcină, serviciu (religios), slujbă (bisericească), (învechit) ofis; (locuţiune) (din oficiu) în mod automat.
Autoritate, substantiv feminin Sinonime:
prestigiu, valoare morală, consideraţie; somitate, erudit, savant, specialist; instituţie, organizaţie, oficiu, administrație, comandament, guvern, putere.
Agenție, substantiv feminin
Sinonime:
birou, cabinet, oficiu, reprezentanţă, filială, sucursală, punct de lucru; agentură.
Birou, substantiv neutru Sinonime:
cabinet, cancelarie, oficiu, ghișeu, contoar, pupitru; comitet, consiliu, colegiu, colectiv; agenție.
Cancelarie, substantiv feminin
Sinonime:
administrație, birou, cabinet, oficiu, sala profesorilor, secretariat, (învechit și regional) cănțelărie, (învechit) calem, (învechit) grămăticie, (învechit) scriitorie, (variantă) canțelarie, (variantă) canțelerie.
Datorie, substantiv feminin
Sinonime:
îndatorire, obligaţie, sarcină, (învechit) dator, îndatorinţă, credit, (popular şi familiar) veresie, (Transilvania şi Oltenia) credinţă; oficiu; (livresc) servitute.
Legaţie, substantiv feminin Sinonime:
reprezentanţă, oficiu diplomatic.
Obligaţie, substantiv feminin
Sinonime:
angajament, angajare, cerință, datorie, exigență, făgăduială, făgăduință, imperativ, îndatorire, însărcinare, jurământ, motiv de recunoștință, necesitate, nevoie, obligare, obligativitate, oficiu, pretenție, promisiune, răspundere, responsabilitate, sarcină, trebuință, (figurat) comandament, (învechit și regional) juruință, (învechit și regional) niștotă, (învechit) dator, (învechit) datorință, (învechit) îndatorință, (învechit) nevoință, (învechit) nevoire, (învechit) recerință, (livresc) servitute, (popular) legământ, (popular) legătură, (variantă) obligațiune.
Secretariat, substantiv
Sinonime:
administrație, birou, cancelarie, consulat, intendență, oficiu, regie.
Ofis, substantiv
Sinonime:
decret, oficiu.
Registrator, substantiv
Sinonime:
condicar, funcționar de oficiu, înregistrator.
Poştăriţă, substantiv
Sinonime:
factor poștal, factoriţă, funcționară (la un oficiu poștal), soție de poștar.
Meserere, substantiv
Sinonime:
(învechit) îndurare, milă, mizericordie, (învechit) meseră; dregătorie, funcție, oficiu, slujbă.
Oficie, substantiv (învechit)
Sinonime:
hârtie oficială, oficiu.
Minister, substantiv
Sinonime:
cabinet, consiliu de miniștri, departament, executiv, funcțiune, guvern, ministeriat, ministru, oficiu, sacerdoțiu, (învechit) portofel, (livresc) portofoliu; (minister public) acuzator, magistratură, parchet, procuror.
