Final, substantiv neutru
Sinonime: sfârşit, încheiere, terminare, închidere, punct terminus, epilog, fine, capăt, deznodământ.  Final (finală), adjectiv
Sinonime: ultim, cel din urmă, extrem; de scop, definitiv.  Finală, substantiv
Sinonime: coda, codă, finalisma, joc final, terminație, ultima probă.  Finalism, substantiv
Sinonime: (filozofie) providențialism, teleologie, vitalism, voluntarism.  Finalisma, substantiv
Sinonime: (sport) finală.  Finalitate, substantiv feminin
Sinonime: scop, ţel, ţintă; teleologie.  Finaliza, verb
Sinonime: a concretiza, a duce până la final, a fini, a încheia, a isprăvi, a sfârși, a termina, (figurat) a fructifica.  Finalizare, substantiv
Sinonime: terminare; (sport) concretizare, (figurat) fructificare.  Finalizat, adjectiv
Sinonime: dus până la capăt, încheiat, terminat.  Finalmente, adverb
Sinonime: în cele din urmă.  

---

Cap, substantiv neutru
Sinonime: ţeastă, craniu, căpăţână, (jargon) dovleac, glavă, tărtăcuţă, doxă, cutiuţă; căpătâi; (figurat) individ, ins, persoană, om; (figurat) minte, gândire, judecată, cugetare, cuget, raţionament, memorie; căpetenie, conducător, comandant, bulibaşă, şef, ştab, boss, patron, bonz; punct final, limită, extremitate, terminaţie, sfârşit, capăt, margine; început, frunte.  Capăt (capete), substantiv neutru
Sinonime: punct final, margine, extremitate, limită, cap, terminaţie; fragment, rămăşiţă, bucată; (capete de lege, locuțiune) articole.  Căpătâi, substantiv neutru
Sinonime: pernă; rost, situaţie, ocupaţie, îndeletnicire; sens, finalitate; capăt, cap, început, margine, sfârşit, extremitate.  Concretiza, verb
Sinonime: a exemplifica, a (se) incarna, a (se) întruchipa, a (se) întrupa, a (se) materializa, a (se) realiza, (rar) a (se) sensibiliza; a finaliza.  Destinaţie, substantiv feminin
Sinonime: scop, ţintă, finalitate, funcţie; loc, aşezare, punct de sosire; (învechit) săvârşire, săvârşit.  Epilog, substantiv neutru
Sinonime: concluzie, deznodământ, final, încheiere, perorație, rezumat, sfârşit, (învechit) epilogon, (învechit) epilogos, (livresc) fine.  Extrem (extremă), adjectiv
Sinonime: de capăt, din cap, final, terminal, drastic.  Filozofie, substantiv feminin
Sinonime: agnosticism, antropocentrism, antropomorfism, antropopatism, asociaționism, ataraxie, atomism, averroism, bergsonism, cartezianism, cazualism, conceptualism, confucianism, constructivism, convenționalism, creaționism, daoism, deism, determinism, dialectică, doctrină, dualism, emanatism, emanaționism, empiriocriticism, empiriomonism, energetism, epicurism, epifenomenalism, epistemologie, estetică, etică, existențialism, fatalism, fenomenalism, fenomenism, fenomenologie, ficționalism, fideism, filozofem, finalism, fizicalism, formalism, gândire (profundă), gândirism, gimnozofie, gnoseologie, gnosticism, hegelianism, hilozoism, holism, idealism, ideologie, iluminism, indeterminism, infinitism, instrumentalism, intelectualism, intuiționism, iraționalism, înţelepciune, kantianism, kantism, luminism, machism, marxism-leninism, materialism, mecanicism, metafizică, moderație, monadism, monism, morală, nativism, naturalism, neoconfucianism, neohegelianism, neokantianism, neoplatonism, neopozitivism, neoraționalism, neorealism, neotomism, ocazionalism, operaționalism, panpsihism, panteism, peripatetism, personalism, pironism, pitagorism, platonism, pozitivism, pragmatism, predeterminism, preformism, priticism, raționalism, relativism, scientism, scolastică, semanticism, senzualism, sistem, solipsism, speculație, spinozism, spiritualism, stoicism, structuralism, subiectivism, știință, teism, teleologie, teologie, teorie, teozofie, teză, tomism, utilitarism, vitalism, voluntarism.  Fine, substantiv neutru
Sinonime: capăt, deznodământ, epilog, final, încheiere, sfârşit; (locuțiune adverbială) (în fine) în sfârșit, în concluzie.  Fructifica, verb
Sinonime: a aduce venit, a avea avantaj, a concretiza, a da un profit, a dezvolta, a finaliza, a produce, a raporta, a spori, a valorifica.  Încheiere, substantiv feminin
Sinonime: cabaletă, capăt, concluzie, contractare, deznodământ, epilog, final, finalizare, isprăvire, îmbinare, închidere, lichidare, perfectare, semnare, sfârșire, sfârşit, terminare, (învechit) istov, (învechit) statornicire, (regional) îmbumbare.  Sfârşit, substantiv neutru
Sinonime: final, capăt, încheiere; moarte, stingere; (învechit) scop, ţintă, ţel.  Sfârşit (sfârșită), adjectiv
Sinonime: isprăvit, terminat, încheiat, finalizat, dus la capăt; istovit, obosit, sleit, epuizat, vlăguit.  Ţel, substantiv neutru
Sinonime: ţintă, obiectiv, punct final.  Ultim (ultimă), adjectiv
Sinonime: cel din urmă, final.  Concenie, substantiv feminin
Sinonime: (învechit) cap, capăt, final, încheiere, sfârşit.  Concretizare, substantiv
Sinonime: incarnare, întruchipare, întrupare, materializare, realizare, (rar) sensibilizare; finalizare.  Coneţ, substantiv
Sinonime: cap, capăt, final, fine, încheiere, sfârşit; șotie, boroboață.  Cumplire, substantiv
Sinonime: asprime, barbarie, brutalitate, cap, capăt, cruzime, ferocitate, final, fine, încheiere, neîndurare, neomenie, răutate, sălbăticie, sfârşit, violenţă, vitregie.  Teleonomie, substantiv
Sinonime: teleologie; finalitate.  Terminal (terminală), adjectiv
Sinonime: definitiv, de la capăt, dispus la vârf, extrem, final, oclusiv, ultim.  Deznodământ, substantiv
Sinonime: dezlegare, soluție, epilog, final, încheiere, sfârşit, (livresc) fine, soartă.  Teleologie, substantiv
Sinonime: finalism, finalitate, teleonomie; teoria finalității.  Fini, verb
Sinonime: a duce până la fine, a dovedi, a mântui, a finaliza, a isprăvi, a încheia, a sfârşi, a termina.  Fructificare, substantiv
Sinonime: concretizare, finalizare, fructificaţie, valorificare.  Challenge, substantiv
Sinonime: șalanj; (locuţiune) (challenge-round) etapă finală.  Output, substantiv
Sinonime: (tehnică) ieșire, element final, produs final.  Terminus, substantiv
Sinonime: aeroport, capăt, extremitate, gară, haltă, oprire, punct final, stație (ultimă).  Sfârşitură, substantiv
Sinonime: cap, capăt, final, fine, încheiere, sfârșit.  Sfârşenie, substantiv
Sinonime: (regional) cap, capăt, final, fine, încheiere, judecată de apoi, moarte, sfârșeală, sfârșit, stare de leșin; hotar; scop, țel.  Sfârşire, substantiv
Sinonime: consumare, finalizare, isprăvire, încheiere, sfârșit, terminare.  Sfârșală, substantiv
Sinonime: final, isprăvit, leșin, moarte, slăbiciune, terminat.  Vitalism, substantiv
Sinonime: animism, fetișism, finalism, organicism.  Cauda, substantiv
Sinonime: (anatomie) coadă; (muzică) coda, final, terminație.  Cabaletă, substantiv
Sinonime: (muzică) frază muzicală de final, încheiere.  Epilogal, adjectiv
Sinonime: final.  Ulteriorminte, adverb (învechit)
Sinonime: finalmente.  Rush, substantiv
Sinonime: (sport) accelerare, accelerație, asalt impetuos, efort final, iuțire, sprint.