Menu
dictoo - dictionar de sinonime

Dezmembra
Dezmembra, verb
Sinonime: a desfiinţa, a desface, a (se) descompune, a (se) destrăma, a (se) dezarticula, a (se) dezbina, a (se) dezagrega; a dezosa, a disloca, a diseca; a decapita, a mutila.  
Dezmembrare
Dezmembrare, substantiv
Sinonime: descompunere, destrămare, dezbinare, mutilare.  
Dezmembrat
Dezmembrat, adjectiv
Sinonime: descompus, destrămat, mutilat.  

Descompune
Descompune, verb
Sinonime: a (se) altera, a (se) decompoza, a (se) desface, a (se) despărți, a (se) destrăma, a (se) divide, a (se) fracționa, a (se) împărți, a (se) putregăi, a (se) râncezi, a (se) scinda, a (se) separa, a dezmembra, a fermenta, a putrezi, a se acri, a se împuți, a se înăcri, a se strica, (figurat) a se contracta, (figurat) a se crispa, (învechit și regional) a se sărbezi, (învechit și regional) a se sminti, (prin Banat) a se pâșcăvi, (prin Transilvania) a se scoace, (rar) a (se) dezalcătui, (rar) a (se) putrefia, (regional) a se mocni, (regional) a se zeri.  
Destrăma
Destrăma, verb
Sinonime: a rupe, a (se) desfira, a desface, a descompune, a dizolva, a dezmembra, a îmbucătăţi, a (se) deşira, a (se) strica, (învechit) a (se) rânji, a se rări, (rar) a se dezlâna, a risipi; a sfărâma.  
Partaj
Partaj, substantiv neutru
Sinonime: împărţire, divizare, distribuţie, repartizare, diviziune, separare, fracţionare, fragmentare, partiționare, sciziune; dezmembrare.  
Separa
Separa, verb
Sinonime: a despărţi, a desface, a desprinde, a izola, a detaşa, a dezmembra, a disloca, a divide, a diviza, a tăia, a fracţiona, a împărţi, a fragmenta, a secţiona.  
Demontare
Demontare, substantiv
Sinonime: demantelare, demontat, depontare, descompunere, descompus, desfacere, dezasamblare, dezasamblat, dezmembrare, dezmembrat, (figurat) deprimare, (figurat) descurajare, (figurat) dezorientare, (figurat) extenuare.  
Descompunere
Descompunere, substantiv
Sinonime: desfacere, despărţire, divizare, fracţionare, împărţire, scindare, separare, (rar) dezalcătuire; putrefacţie, alterare, râncezire; corupţie, decadenţă, decădere, depravare, desfrânare, desfrâu, destrăbălare, dezmăţ, dezmembrare, imoralitate, perdiţie, perversitate, perversiune, pervertire, pierzanie, pierzare, stricăciune.  
Descompus
Descompus, adjectiv
Sinonime: desfăcut în părțile componente, dezmembrat; alterat, putred, putrezit, rânced, stricat; (figurat) crispat, contractat.  
Destrămare
Destrămare, substantiv
Sinonime: deşirare, (rar) dezlânare, dezmembrare.  
Dezarticula
Dezarticula, verb
Sinonime: a luxa, a ieși din articulații, a se disloca, a se scrânti, a ieși din încheieturi; (figurat) a se sfărâma, a se spulbera, a se dezagrega; a-și pierde coeziunea, a se dezmembra.  
Dezosat
Dezosat, adjectiv
Sinonime: fără os, flasc, deșirat, dezmembrat, scheletic.  
Dezosa
Dezosa, verb
Sinonime: a desprinde carnea de pe oase; (figurat) a dezmembra, a disloca, a decortica, a diseca.  
Fragmentat
Fragmentat, adjectiv
Sinonime: compartimentat, dezmembrat, divizat, fracţionat, îmbucătățit, împărţit, partajat, scindat, secționat, segmentat, separat.  
Dezagregație
Dezagregație, substantiv
Sinonime: decompoziție, degradare, degradație, delabrare, delichescență, destrucție, deteriorare, deteriorațiune, dezagregare, dezintegrare, dezintegrație, dezmembrare, dezorganizare, dezorganizație, dezunire, disjuncție, dislocare, dislocație, disociație, disociere, disoluție, dispersie, diviziune, fracționare, fragmentare, fragmentație, lichefacție, lichefiere, pulverizare, pulverizație, ruptură, scizionare, sciziune, separare, separație.  
Demontaj
Demontaj, substantiv
Sinonime: demontare, desfacere, dezasamblare, dezlipire, dezmembrare, dezunire, separare.  
Demembra
Demembra, verb
Sinonime: a dezmembra.  
Demembrare
Demembrare, substantiv
Sinonime: dezmembrare.  
Demonta
Demonta, verb
Sinonime: a demantela, a deponta, a descompune, a desface, a dezarticula, a dezasambla, a dezmembra; (figurat) a deconcerta, a deprima, a deruta, a descuraja, a dezorienta, a extenua, a obosi.  
Dezmădula
Dezmădula, verb (învechit și regional)
Sinonime: a dezmembra, a separa, (variantă) a desmădula.  
Dezmădulare
Dezmădulare, substantiv (învechit și regional)
Sinonime: dezmembrare, separare, (învechit) dezmădulat, (variantă) desmădulare.  
Dezmădulat
Dezmădulat, substantiv (învechit)
Sinonime: dezmădulare, dezmembrare, (variantă) desmădulat.

Dezmădulat, adjectiv (învechit și regional)
Sinonime: dezmembrat, separat, (variantă) desmădulat.  
Desuni
Desuni, verb (învechit)
Sinonime: a (se) dezbina, a (se) dezuni, a (se) separa, a despărți, a detașa, a disjunge, a disocia, a se descompune, a se desface, a se desolidariza, a se destrăma, a se dezagrega, a se dezarticula, a se dezlipi, a se dezmembra, a se dușmăni, a se învrăjbi, a se urî, a se vrăjmăși, a trăi în vrajbă, a-și pierde coeziunea internă.  
Delaborare
Delaborare, substantiv
Sinonime: delaborat, demontare, demontat, dezmembrare, dezmembrat.  
Delaborat
Delaborat, substantiv
Sinonime: delaborare, demontare, dezmembrare.

Delaborat, adjectiv
Sinonime: demontat, dezmembrat.  
Sfărâmător
Sfărâmător, substantiv
Sinonime: (tehnică) berbec, dezmembrator, (rar) distrugător, (variantă) sfărmător, (variantă) sfrâmător.  
Website, versiune pentru PC: http://sin0nime.com/pc/
Dicţionarul limbii române în format electronic: https://dicti0nar.ro/
Store




Copyright © din 2011 Dictoo.eu | Toate drepturile rezervate
Folosirea acestui site implică acceptul d-voastră pentru utilizarea
cookie-urilor furnizate de terțe părți (AdSense, Statcounter, Facebook, etc).
Despre cookie

Reduceri online!
...