Deșirare, substantiv
Sinonime:
desfirare, desfirat, despletire, despletit, destrămare, deșirat, dezlânare, dezlânat, dezrăsucire, împrăștiere, întindere, prezentare, răspândire, răzlețire, (învechit) desucire, (învechit) sfâșiere, (regional) deșârare.
Deschidere, substantiv feminin
Sinonime:
acces, breșă, ieșire, intrare, spaţiu, perspectivă, despicătură, crăpătură, desfacere, descuiere, căscare, căscat, destupare, spargere, crăpare, despicare, plesnire, deschizătură, deșirare, orificiu, gaură, distanță, ecart, ecartament, descoperire; (deschidere geologică) afloriment; exordiu, inaugurare, începere, preliminar; acceptare, receptivitate, toleranță. Deșchidere, substantiv
Sinonime:
(popular) deschidere.
Defilare, substantiv
Sinonime:
defilat, manifestaţie, perindare, paradă, (învechit) deșirare.
Destrămare, substantiv
Sinonime:
deşirare, (rar) dezlânare, dezmembrare.
Lacerare, substantiv
Sinonime:
destrămare, destrucție, deșirare, dilacerare, dilacerație, lacerație, lacerațiune, rupere în bucăți, sfâșiere.
Lacerație, substantiv
Sinonime:
deșirare, dilacerare, dilacerație, lacerare, rupere, sfâșiere, (variantă) lacerațiune.
Dilacerație, substantiv
Sinonime:
deșirare, dilacerare, lacerare, lacerație.
Ajurare, substantiv
Sinonime:
ajurat, deșirare, împodobire.
Descoasere, substantiv
Sinonime:
descusătură, descusut, desfacere (din cusături), deșirare, (figurat) iscodire.
Ajurat, substantiv
Sinonime:
ajurare, deșirare.
