Ruptură, substantiv feminin Sinonime:
sfâşietură, spărtură, crăpătură, despicătură; zdreanţă, cârpă; hartan, halcă.
Căscătură, substantiv feminin Sinonime:
căscat; deschizătură, crăpătură, ruptură, spărtură.
Crăpătură, substantiv feminin
Sinonime:
căscătură, ciobitură, ciocnitură, crachelură, crăpare, crăpăturică, crestătură, crevasă, deschizătură, despicătură, diaclază, fantă, fisură, gaură, gelivură, incizură, întredeschidere, întredeschizătură, lezardă, plesnitură, riz, ruptură, săpătură, scizură, spărtură, spintecătură, tăietură, (învechit) spărgătură, (învechit) spărsătură, (regional) hârtop, (regional) pleasnă, (regional) ștezură, (variantă) crepătură.
Decalaj, substantiv neutru
Sinonime:
decalare, dezacord, diferenţă, disproporție, distanțare, ecart, lipsă de armonie, nepotrivire, report, retard, ruptură.
Falie, substantiv feminin
Sinonime:
casură, crachelură, crevasă, fantă, fisură, fractură, interstițiu, spărtură, renură, ruptură, despicătură, (geologie) paraclază; deficiență, feblețe, slăbiciune.
Fărâmă, substantiv feminin
Sinonime:
firimitură, bucăţică, ruptură, frântură, fărâmătură, pic. Fărâma, verb
Sinonime:
a (se) sfărâma, a (se) sparge, a (se) zdrobi, a (se) frânge, a (se) distruge, a (se) nimici, a (se) prăpădi.
Ferfeniţă, substantiv feminin Sinonime:
ruptură, zdreanţă, obiect distrus, jerpelitură.
Fractura, verb
Sinonime:
a frânge, a rupe, a zdrobi. Fractură, substantiv
Sinonime:
ruptură, (popular) frântură; (la figurat) despărțire; casură; falie.
Fracţiune, substantiv feminin
Sinonime:
(învechit) ruptură, bucată, diviziune, fragment, frântură, grup, parte, porțiune; fracție.
Frântură, substantiv feminin
Sinonime:
bucată, crâmpei, fărâmă, fracțiune, fragment, frângere, parte, porţiune; blenoragie, fractură, gaură, gonoree, ruptură, spărtură.
Hartan, substantiv neutru Sinonime:
halcă, bucată; zdreanţă, ruptură, petec, rest, rămăşiţă.
Prostituată, substantiv feminin
Sinonime:
bulă, buleandră, call-girl, cocotă, curtizană, curvă, demimondenă, escortă, femeie de moravuri ușoare, femeie de stradă, femeie decăzută, femeie desfrânată, femeie publică, gheișă, hetairă, parașută, pupăză, putoare, târâtură, târfă, (argou) maimuță, (argou) marcoavă, (argou) mastroacă, (familiar) fleoarță, (familiar) fleorțotină, (familiar) șuleandră, (învechit și regional) pârțotină, (învechit și regional) telăliță, (învechit și regional) teleleică, (învechit) magopață, (învechit) tălaniță, (popular și familiar) damă, (popular și familiar) madamă, (prin Bucovina) crăiță, (prin Maramureș) landră, (prin Moldova și Bucovina) mișarcă, (prin Moldova) ruptură, (prin Transilvania) bandură, (regional) haită, (regional) lele, (regional) madaranță, (regional) pupezoaică, (regional) scorțotină, (regional) târnoață, (regional) tearfă, (regional) terfeloagă, (Transilvania) gudă.
Schismă, substantiv feminin
Sinonime:
despărţire, dezbinare, disidență, donatism, erezie, eterodoxie, ruptură, sacrilegiu, sciziune, secesiune, separație, (figurat) neînţelegere.
Sciziune, substantiv feminin Sinonime:
despărţire, ruptură, fracţionare, divizare, dezbinare, scizionare.
Spărtură, substantiv feminin Sinonime:
crăpătură, gaură, despicătură; fărâmătură, ciob, hârb, frântură, ruptură; (figurat) disensiune, dezbinare, conflict, ceartă.
Zdreanță, substantiv feminin Sinonime:
cârpă, treanţă, ruptură; lepădătură, secătură, mizerie.
Destrămătură, substantiv
Sinonime:
(la plural) zdrențe; ruptură, răritură, (popular) stramă, strămătură.
Divorţ, substantiv
Sinonime:
despărţire, dezacord, nepotrivire, repudiere, ruptură, separare, separaţie; (învechit) divorciu, divors, divorția, divorțium; (popular) despărţenie, (regional) dihorț.
Anacolut, substantiv
Sinonime:
întrerupere, ruptură.
Casură, substantiv
Sinonime:
spărtură, ruptură, fisură, fractură, falie. Cașura, verb
Sinonime:
a cașa, a cașera.
Folt, substantiv
Sinonime:
bucată, fărâmă, fragment, petic, ruptură, zdreanţă.
Hernie, substantiv
Sinonime:
(medicină) evaginație, eventrație, prolaps; (popular) boșire, boșorogeală, hâitură, ruptură, surpătură, vătămare, vătămătură, (învechit și regional) surpare, (învechit) chilă, (Oltenia) stricăciune, (regional) schilăvie.
Hiatus, substantiv
Sinonime:
blanc, carență, cupură, decalaj, discontinuitate, fantă, gol, hiat, interstițiu, întrerupere, lacună, omisiune, pauză, ruptură, spațiu.
Spintecătură, substantiv
Sinonime:
crăpătură, despicătură, ruptură, sfâșietură, tăietură, (învechit) spărtură.
Dezagregație, substantiv
Sinonime:
decompoziție, degradare, degradație, delabrare, delichescență, destrucție, deteriorare, deteriorațiune, dezagregare, dezintegrare, dezintegrație, dezmembrare, dezorganizare, dezorganizație, dezunire, disjuncție, dislocare, dislocație, disociație, disociere, disoluție, dispersie, diviziune, fracționare, fragmentare, fragmentație, lichefacție, lichefiere, pulverizare, pulverizație, ruptură, scizionare, sciziune, separare, separație.
Disentiment, substantiv
Sinonime:
conflict, dezacord, diferend, discordie, disensiune, dispută, divergență, neînțelegere, ruptură, supărare, zizanie.
Jerpelitură, substantiv
Sinonime:
buleandră, fleandură, ruptură, zdreanță, (familiar) gioarsă, (învechit și regional) rantie, (regional) rufă, (Transilvania) țâră.
Miorexie, substantiv
Sinonime:
ruptură musculară.
Petic, substantiv
Sinonime:
astupătură, bucată, cârpă, fâșie, limbă, plasture, ruptură, sprânceană, zdreanță, (la plural) ațe, (la plural) zdrențe, (prin Transilvania) folt, (regional) petică, (variantă) petec.
Angiorexie, substantiv
Sinonime:
ruptură vasculară.
Șufleandură, substantiv (regional)
Sinonime:
ruptură, zdreanță; curvă, femeie de moravuri ușoare, prostituată.
Săritoare, substantiv
Sinonime:
cascadă, cataractă, cădere de apă, obstacol, pârleaz, ruptură de teren.
Repudiere, substantiv
Sinonime:
abandon, despărțire, divorț, rejet, renegare, renunțare, respingere, ruptură.
Ruptaș, substantiv (învechit)
Sinonime:
(regional) rupturaș.
Ruptătură, substantiv
Sinonime:
ruptură.
Metrorexie, substantiv
Sinonime:
(medicină) histerorexie, ruptură uterină.
Gastrorexie, substantiv
Sinonime:
(medicină) ruptură gastrică.
Sfâşietură, substantiv
Sinonime:
gaură, ruptură, sfâșiere, spintecătură, zdreanță, (învechit) spărtură.
Rupere, substantiv
Sinonime:
abrogare, anulare, aplecare, culegere, descompunere, desfacere, despărțire, desprindere, detașare, fracturare, frângere, izolare, împrăștiere, întrerupere, răsfirare, răzlețire, revărsare, risipire, roadere, rupt, ruptură, separare, sfâșiere, smulgere, spargere, spintecare, spintecat, stricare, surpare, uzare, zdrobire, (figurat) distrugere, (figurat) îndepărtare, (figurat) înstrăinare, (figurat) ruinare, (învechit) împărțire, (învechit) jefuire, (învechit) rumpere, (învechit; la figurat) întristare, (la jocul de cărți) tăiere, (rar) fărâmițare, (regional) sfărâmare.
Rift, substantiv
Sinonime:
(geologie) fisură, ruptură.
Vechitură, substantiv
Sinonime:
antichitate, hârb, hârcă, hodoroagă, lucru vechi, rablă, rugină, ruginitură, ruptură, zdreanță, (învechit) vechime, (popular) treanță, (rar) uzură, (regional) cleașcă, (regional) hleab, (regional) hodoroabă, (regional) marda, (regional) răbăgie, (regional) rebeagă, (regional) roajbă.
Brizură, substantiv
Sinonime:
bucată, crăpătură, despicătură, fragment, ruptură, sfărâmătură, (regional) dărab.
Spărsătură, substantiv (învechit)
Sinonime:
ciobitură, ciocnitură, crăpătură, deschizătură, fisură, gaură, plesnitură, ruptură, spargere, spart, spărtură.
