Comandament, substantiv neutru
Sinonime:
autoritate, organ de comandă, organ de conducere, putere, stat-major, ștab; canon, cerință, comandă, decalog, exigență, imperativ, intimare, lege, necesitate, nevoie, normă, obligație, ordin, poruncă, precept, pretenție, regulă, trebuință, ucaz, ultimat, ultimatum.
Autoritate, substantiv feminin Sinonime:
prestigiu, valoare morală, consideraţie; somitate, erudit, savant, specialist; instituţie, organizaţie, oficiu, administrație, comandament, guvern, putere.
Consemn, substantiv neutru
Sinonime:
comandament, cuvânt de ordine, directivă, dispoziţie, ghid, instrucțiune, lozincă, manual, mod de operare, ordin, parolă, procedură, regulament, regulă, vademecum; pedeapsă, privațiune, (învechit) privație, (învechit) puniție; (învechit) consigniu.
Necesitate, substantiv feminin
Sinonime:
cerinţă, exigență, folos, imperativ, nevoie, obligativitate, obligație, oportunitate, pretenție, solicitare, trebuinţă, utilitate, (figurat) comandament, (învechit și popular) treabă, (învechit și regional) lipsă, (învechit și regional) niștotă, (învechit) nevoință, (învechit) nevoire, (învechit) polză, (învechit) recerință, (popular) priință; (fiziologie) (plural articulat) nevoile, (popular, articulat) treaba.
Obligaţie, substantiv feminin
Sinonime:
angajament, angajare, cerință, datorie, exigență, făgăduială, făgăduință, imperativ, îndatorire, însărcinare, jurământ, motiv de recunoștință, necesitate, nevoie, obligare, obligativitate, oficiu, pretenție, promisiune, răspundere, responsabilitate, sarcină, trebuință, (figurat) comandament, (învechit și regional) juruință, (învechit și regional) niștotă, (învechit) dator, (învechit) datorință, (învechit) îndatorință, (învechit) nevoință, (învechit) nevoire, (învechit) recerință, (livresc) servitute, (popular) legământ, (popular) legătură, (variantă) obligațiune.
Pretenţie, substantiv feminin
Sinonime:
ambiție, cerere, cerinţă, deziderat, doleanță, dorință, exigenţă, fatuitate, gloriolă, ifos, imodestie, imperativ, infatuare, înfumurare, îngâmfare, moft, naz, necesitate, nevoie, obligație, orgoliu, reclamare, revendicare, revendicație, rigurozitate, sclifoseală, severitate, suficiență, trebuință, vanitate, vanterie, veleitate, (figurat) comandament, (figurat; la plural) fumuri, (grecism învechit) pretenderimă, (învechit și regional) niștotă, (învechit) nevoință, (învechit) nevoire, (învechit) pretendă, (învechit) pretenderisire, (învechit) recerință, (la plural) ifose, (regional) inaghie, (turcism învechit) teclif, (variantă) pretențiune.
Șefie, substantiv feminin Sinonime:
demnitate, rang, funcţie, conducere, direcţie, comandament.
Injoncţiune, substantiv
Sinonime:
comandament, ordin precis, presiune, somație.
Guvernământ, substantiv
Sinonime:
administrație, autoritate, cabinet, comandament, guvernare, intendență, putere, regim, stat.
Stat-major, substantiv
Sinonime:
comandament, (învechit) ştab.
Leadership, substantiv
Sinonime:
autoritate, comandament, dominație, hegemonie, predominanță, preeminență, supremație.
Intimație, substantiv
Sinonime:
avertisment, avertizare, comandament, convocațiune, injoncțiune, intimare, punere în vedere, somație, (învechit) somațiune, ultimatum, (învechit) ultimat.
Prezidenţă, substantiv
Sinonime:
administrație, autoritate, comandament, consiliu, direcție, guvern, guvernământ, magistratură, management, preşedinţie, prezidenție, prezidiu, prezidium, regie, tutelă.
Intimare, substantiv
Sinonime:
apel, asignație, avertisment, avertizare, citație, comandament, convocație, injoncțiune, intimație, punere în vedere, somație, ultimatum.
Mandament, substantiv
Sinonime:
bulă, cerere, comandament, formulă executorie, injoncțiune, instrucțiune, însărcinare, mandat, ordin, ordonanță, (învechit) rescripție.
Trebuinţă, substantiv
Sinonime:
cerință, exigență, folos, imperativ, necesitate, nevoie, obligație, pretenție, solicitare, utilitate, (figurat) comandament, (învechit și popular) treabă, (învechit și regional) lipsă, (învechit și regional) niștotă, (învechit) nevoință, (învechit) nevoire, (învechit) polză, (învechit) recerință, (popular) priință.
Comenduire, substantiv (învechit)
Sinonime:
comandament militar, (variantă) comănduire.
Staff, substantiv
Sinonime:
(anglicism) colectiv de lucru, comandament, conducere, direcție, echipă, personal, stat-major.
Comandatură, substantiv
Sinonime:
comandament, post de comandă, (variantă) comandantură.
Comăndătorie, substantiv (învechit)
Sinonime:
comandament, comandă.
Dejurstvă, substantiv (învechit)
Sinonime:
cancelarie, comandament militar, corp de gardă, dezină, (variantă) dejărstvă, (variantă) dejurstfă, (variantă) djurstvă.
