Garanţie, substantiv feminin
Sinonime:
amanet, asigurare, cauţiune, chezăşie, gaj, gir, ipotecă, (învechit) credinţă.
Adeverinţă, substantiv feminin Sinonime:
act, brevet, buletin, diplomă, garanție, probă, dovadă, act doveditor, certificat, atestat, înscris. Adeverința, verb (învechit)
Sinonime:
a (se) adeveri.
Amanet, substantiv neutru Sinonime:
zălog, garanţie, gaj, ipotecă, cauţiune.
Brevet, substantiv neutru Sinonime:
certificat, diplomă, garanție, licenţă, patentă, titlu.
Cauţiune, substantiv feminin
Sinonime:
acoperire, asigurare, aval, depozit, fidejusiune, fidejusor, gaj, garant, garanţie, ipotecă, (învechit) adeverință, (învechit) cauționământ, (învechit) platnic, (învechit) sodăș, (popular) chezaș, (popular) chezășie, (rar) cauționament, (variantă) cauție.
Chezăşie, substantiv feminin Sinonime:
garanţie, gaj, asigurare.
Credinţă, substantiv feminin
Sinonime:
convingere, certitudine, siguranţă; fidelitate, statornicie, sinceritate, devotament; speranţă, încredere, nădejde; religie, cult, confesiune, doctrină, dogmă, superstiție, teză, tradiție; credo, crez, cucernicie, cuvioşenie, cuvioşie, evlavie, pietate, pioşenie, piozitate, religiozitate, smerenie, (livresc) devoţiune, (învechit) blagocestie, blagocestivie, hristoitie, râvnă, râvnire, smerire, părere; asigurare, chezăşie, concesiune, credit, datorie, garanţie, logodnă.
Gaj, substantiv neutru Sinonime:
garanţie, asigurare, zălog, cauţiune, gir.
Gir, substantiv neutru Sinonime:
garanţie, asigurare, cauţiune.
Răspundere, substantiv feminin
Sinonime:
achitare, garanție, îndatorire, lichidare, onorare, plată, plătire, răspuns, responsabilitate, sarcină, (învechit) răspuns, (învechit) răspunzătate.
Zălog, substantiv neutru Sinonime:
amanet, garanţie, gaj, chezăşie; sechestru, ipotecă.
Asigurare, substantiv
Sinonime:
(economie) (învechit) siguripsire; (economie) (învechit şi regional) siguranţă; garantare; încredinţare; garanţie; angajament; apărare.
Ipotecă, substantiv
Sinonime:
(popular) zălog, asigurare, cauțiune, gaj, garanție.
Paladiu, substantiv
Sinonime:
(variantă) paladium; (figurat) apărare, garanție, ocrotire, pază.
Atestație, substantiv
Sinonime:
afirmație, atestare, autentificație, brevet, certificat, diplomă, garanție, mărturisire, omologare, probă, ratificare, reconducție, validare, verificație.
Autentificație, substantiv
Sinonime:
atestație, autentificare, confirmație, garanție, legalizare, omologare, probă, ratificare, ratificație, reconducție, validare, verificație.
Rămas, substantiv
Sinonime:
amanet, ereditate, excedent, gaj, garanție, moștenire, pariu, patrimoniu, plus, prinsoare, prisos, prisosință, rămășag, rămășiță, rest, succesiune, surplus; rămânere; (învechit) hotărâre, sentință. Rămaş, substantiv
Sinonime:
pariu, prinsoare, rămăşag.
Otaj, substantiv
Sinonime:
(învechit) amanet, chezaș, gaj, garanție, ostatic, zălog, (variantă) otagiu.
Aval, substantiv
Sinonime:
cauțiune, gaj, garanție, gir; (locuțiune adverbială; în aval) spre vărsare.
Cauționament, substantiv
Sinonime:
cauțiune, depozit, gaj, garanție.
Închezășui, verb (învechit)
Sinonime:
a constitui o garanție, a garanta, (învechit și popular) a chezășui.
Warant, substantiv
Sinonime:
cauțiune, contract de garanţie, gaj, garanție, recipisă, titlu de credit.
Încredințare, substantiv
Sinonime:
act, adeverire, asigurare, bizuire, certificat, certitudine, convingere, credință, dare în grijă, destăinuire, dezvăluire, divulgare, document, dovadă, garantare, hârtie, izvor, împărtășire, încredere, încredințat, înmânare, înscris, jurământ de credință, logodnă, mărturisire, piesă, predare, remitere, revelare, sentiment, siguranță, spovedire, transmitere, (învechit) adeverință, (învechit) făgăduință solemnă, (învechit) garanție, (învechit) teslimarisire, (învechit) teslimatisire, (livresc) convicțiune, (regional) logodire, (turcism învechit) teslim, (turcism învechit) teslimat.
Chizeșluitură, substantiv (învechit)
Sinonime:
garanție.
