Cap, substantiv neutru
Sinonime:
ţeastă, craniu, căpăţână, (jargon) dovleac, glavă, tărtăcuţă, doxă, cutiuţă; căpătâi; (figurat) individ, ins, persoană, om; (figurat) minte, gândire, judecată, cugetare, cuget, raţionament, memorie; căpetenie, conducător, comandant, bulibaşă, şef, ştab, boss, patron, bonz; punct final, limită, extremitate, terminaţie, sfârşit, capăt, margine; început, frunte.
Capă, substantiv feminin Sinonime:
pelerină scurtă.
Capabil (capabilă), adjectiv
Sinonime:
apt, destoinic, dotat, în stare, îndemânatic, înzestrat, priceput, talentat, valoros, (regional) de stavăr.
Capabilitate, substantiv
Sinonime:
abilitate, capacitate, posibilitate.
Capac, substantiv neutru Sinonime:
acoperitoare, înveliș, crustă, carapace.
Căpăcel, substantiv
Sinonime:
capac (mic), dopuleț, dopuș, dopușor, opercul.
Căpăci, verb
Sinonime:
a bate, a lovi, a pune la punct.
Capacita, verb
Sinonime:
a câștiga adeziunea, a câștiga încrederea, a-și alătura pe cineva.
Capacitanță, substantiv
Sinonime:
(fizică) capacitate electrică.
Capacitare, substantiv
Sinonime:
convingere, persuadare; învestire.
Capacitate, substantiv feminin Sinonime:
forţă, tărie, posibilitate, putere; valoare, calitate; cuprindere, mărime, volum, întindere; aptitudine, pricepere, îndemânare, talent.
Capacitativ, adjectiv
Sinonime:
(tehnică) capacitiv.
Capacitor, substantiv
Sinonime:
(tehnică) condensator.
Capan, substantiv (turcism învechit)
Sinonime:
depozit, magazie, (variantă) caban, (variantă) cabanlău.
Căpară, substantiv
Sinonime:
acont, arvună, avans. Căpăra, verb
Sinonime:
a zgâria.
Caparason, substantiv
Sinonime:
husă de ornament, armură de ornament; valtrap.
Căpărî, verb (regional)
Sinonime:
a aconta, a arvuni; a negocia, a plăti în avans.
Căpăstrare, substantiv
Sinonime:
căpăstruire, căpăstruit, căpestreală, tivire.
Căpăstru, substantiv
Sinonime:
(Transilvania) căpăţan; (tehnică) (regional) întinzător, strunea.
Capăt (capete), substantiv neutru
Sinonime:
punct final, margine, extremitate, limită, cap, terminaţie; fragment, rămăşiţă, bucată; (capete de lege, locuțiune) articole.
Căpăta, verb
Sinonime:
a agonisi, a avea, a câștiga, a contracta, a culege, a dobândi, a face, a încasa, a lua, a obține, a primi, a scoate, a vedea, (familiar și figurat) a pupa, (învechit) a isprăvi, (popular) a prinde.
Căpătâi, substantiv neutru Sinonime:
pernă; rost, situaţie, ocupaţie, îndeletnicire; sens, finalitate; capăt, cap, început, margine, sfârşit, extremitate.
Căpătâier, substantiv (desuet)
Sinonime:
căsaș, gospodar.
Căpăţan, substantiv
Sinonime:
căpăstru, căpeţea.
Căpăţână, substantiv feminin Sinonime:
cap, tigvă, hârcă. Căpăţâna, substantiv articulat
Sinonime:
(astronomie) Perseu.
Căpățânar, substantiv
Sinonime:
(regional) căpăstru; (argotic) criminal, ucigaș.
Căpăţânoasă, substantiv
Sinonime:
(botanică) rostogol, scai, scaiete, tătarnică.
Căpățânos (căpățânoasă), adjectiv Sinonime:
(depreciativ) încăpăţânat; greu de cap, prost, (jargon) capsoman.
Căpătare, substantiv
Sinonime:
agonisire, alegere cu, căpătat, câștig, câștigare, culegere, dobândire, îmbolnăvire, obținere, primire.
Căpătat, adjectiv
Sinonime:
agonisit, câștigat, contractat, cules, dobândit, obținut, primit. Căpătat, substantiv
Sinonime:
agonisire, căpătare, câștig, obținere.
Căpătător, adjectiv (popular)
Sinonime:
econom, strângător.
Căpătii, substantiv
Sinonime:
căpătâi.
Căpătueală, substantiv (desuet)
Sinonime:
căpătuială, căpătuire, căpătuit, pricopseală, procopseală.
Căpătui, verb Sinonime:
a reuşi (în viaţă), a avea un rost; a se îmbogăţi, a parveni; (familiar) a se căsători, a face o partidă. Căpătui, substantiv
Sinonime:
căpătâi.
Căpătuială, substantiv feminin
Sinonime:
avere, căpătuire, căpătuit, chiverniseală, chivernisire, îmbogățire, înavuțire, pricopsire, rost, situație, stare, (depreciativ) parvenire, (familiar) căsătorie, (familiar) partidă.
Căpătuire, substantiv
Sinonime:
căpătuială, chiverniseală, chivernisire, îmbogățire, înavuțire, parvenire, pricopsire, (familiar) căsătorie.
Căpătuit, adjectiv
Sinonime:
bogat, căsătorit, chivernisit, cununat, îmbogățit, înavuțit, înstărit, parvenit, pricopsit, (popular și depreciativ) ajuns, (popular) așezat, (popular) cu stare. Căpătuit, substantiv (învechit)
Sinonime:
căpătuială, căpătuire, parvenit, (popular) ajuns.
Căpătușcă, substantiv (regional)
Sinonime:
basma.
Căpătuț, substantiv (regional)
Sinonime:
căpețel.
Capaucă, substantiv (regional)
Sinonime:
cățea de vânătoare, femelă (de copoi), (variantă) căpaucă.
Căpcălan, substantiv
Sinonime:
captalan.
Capcană, substantiv feminin Sinonime:
cursă, prinsoare, laţ; (figurat) ademenire, atragere, ispitire, momire.
Căpcăni, verb
Sinonime:
a prinde (în capcană).
Căpcăun, substantiv masculin Sinonime:
canibal, antropofag; (figurat) om rău, crud, sălbatic.
Căpcăunoaică, substantiv (popular)
Sinonime:
antropofagă, căpcăună, (variantă) cătcăunoaică.
Capelă, substantiv feminin Sinonime:
bonetă, chipiu, şapcă; biserică, paraclis, templu, bazilică, lăcaş de cult, loc de închinăciune; orchestră, fanfară.
Capelan, substantiv masculin Sinonime:
preot, paracliser.
Capelare, substantiv
Sinonime:
(marinărie) capelatură.
Căpeleș, substantiv
Sinonime:
(regional) birău, fecior, flăcău.
Capelmaistru, substantiv masculin (învechit) Sinonime:
dirijor, şef de orchestră.
Abandon (abandonuri), substantiv neutru Sinonime:
abdicare, apostazie, capitulare, concesionare, oprire, părăsire, rejectare, lepădare, renunţare, resemnare.
Abandona, verb Sinonime:
a părăsi, a renunţa, a lepăda; a abdica, a capitula, a ceda, a înceta, a declara forfait, a demisiona, a dezerta, a îngropa, a neglija, a se debarasa, a se da bătut, a se retrage.
Abdica, verb
Sinonime:
a abandona, a capitula, a ceda, a demisiona, a părăsi (o funcție înaltă), a renunța, a se coborî din scaun, (figurat) a se resemna, (învechit și figurat) a coborî, (învechit și figurat) a se resigna, (învechit) a paretisi, (învechit) a se prosti.
Abil (abilă), adjectiv
Sinonime:
agil, capabil, competent, descurcăreț, destoinic, deștept, dibaci, dotat, emerit, fin, ingenios, iscusit, isteț, îndemânatic, meșter, priceput, subtil, șiret, șmecher, viclean, (familiar și figurat) breaz, (învechit și regional) pricopsit, (învechit) lest, (învechit) meșteșugareț, (învechit) practic, (popular) mehenghi, (prin Transilvania) prinzaci.
Absorbi, verb Sinonime:
a acapara, a anexa, a aspira, a asimila, a suge, a încorpora, a îngloba, a înghiţi, a inhala, a îngurgita, a lua, a digera; (figurat) a preocupa, a captiva, a capta, a atrage.
Acumula, verb Sinonime:
a aduna, a strânge, a concentra, a înmagazina, a capitaliza, a colecționa, a stoca, a economisi, a tezauriza.
Aerian (aeriană), adjectiv
Sinonime:
aflat în aer, supraterestru; (figurat) transparent, diafan, vaporos, cu capul în nori.
Agasa, verb Sinonime:
a irita, a enerva, a indispune, a bate la cap, a supăra, a tachina, a necăji.
Albie, substantiv feminin Sinonime:
covată, copaie, troacă, moldă, căpistere, postavă; matcă (a unui râu), curs, făgaş.
Alienație, substantiv feminin
Sinonime:
abalienare, alienare (mintală), arierație, boală mintală, cretinism, debilitate mintală, demență, folie, nebunie, prosteală, sminteală, smintire, țicneală, (familiar) căpială, (figurat) rătăcire, (figurat) scrânteală, (figurat) țăcăneală, (învechit și regional) smintă, (juridic) alienare, (juridic) înstrăinare, (Moldova) zăluzeală, (Moldova) zăluzie, (Moldova) zărgheală, (Moldova) zărghenie, (popular) nebuneală, (prin Bucovina) sălteală, (Transilvania, Maramureș și Banat) bolânzie, (variantă) alienațiune.
Amăgeală, substantiv feminin Sinonime:
amăgire, momeală, viclenie, minciună, șiretlic, capcană.
Ambițios (ambițioasă), adjectiv Sinonime:
orgolios, mândru, încăpăţânat, căpos, îndrăzneț, pretențios, temerar.
Apt (aptă), adjectiv Sinonime:
potrivit, bun, util, capabil, în stare de (ceva), adecvat, corespunzător, dotat, competent.
Aptitudine, substantiv feminin Sinonime:
înclinare, talent, predispoziţie, însuşire, destoinicie, înclinaţie, capacitate, competență, facultate, calificare.
Arcui, verb Sinonime:
a încovoia, a îndoi, a bolti; a căpăta formă de arc; a se curba.
Astupuş, substantiv neutru Sinonime:
dop, capac, astupătoare, bușon; tampon.
Avere, substantiv feminin Sinonime:
abundență, avuţie, bogăţie, resurse, proprietate, fonduri, bani, capital, patrimoniu, bunuri, lux, comoară, posesiune, căpătuială; situație, stare.
Avut (avută), adjectiv Sinonime:
bogat, înstărit, cu avere, cu stare, cu bani, cu cheag, căpătuit, realizat.
Avuţie, substantiv feminin Sinonime:
avere, bogăţie, fonduri, proprietate, patrimoniu, capital, bunuri.
Ban, substantiv masculin Sinonime:
monedă, gologan, para, băncuţă, firfirică; (la plural) parale, avere, capital, resurse.
Bazilică, substantiv feminin Sinonime:
biserică, templu, capelă, lăcaş de cult, catedrală, monument, sanctuar.
Bănet, substantiv neutru Sinonime:
bani mulţi, parale cu ocaua, averi, capital.
Bănuţ (bănuţi), substantiv masculin
Sinonime:
ban, gologan, para, băncuţă, firfirică; (la plural) parale, avere, capital, resurse, parai, bănişor; disc embrionar; (botanică) părăluţă, (regional la plural) bănuţei, (la plural) bănuţele, bumbuşor, butculiţă, fruşiţă, mărgărită, păscuţă, (la plural) rotoţele, scânteioară, scânteiuţă, floare-frumoasă, (la plural) floricele-frumoase.
Bezmetic (bezmetică), adjectiv Sinonime:
zăpăcit, aiurit, şui, năuc, capiu, împrăştiat, fără căpătâi, nebun.
Bimbaşă (bimbași), substantiv masculin (învechit)
Sinonime:
colonel (în armata turcă); comandant, căpetenie, conducător, cap, şef, ştab; boss, patron; (variantă) bimpașă.
Birui, verb Sinonime:
a învinge, a câștiga, a triumfa, a izbândi, a obţine victoria, a supune, a răpune, a înfrânge, a zdrobi, a nimici, a copleşi; a răzbi, a răzbate, a ieşi la liman, a izbuti, a scoate la capăt.
Biserică, substantiv feminin Sinonime:
lăcaş de închinăciune, templu, bazilică, catedrală, lăcaş de cult, capelă, paraclis; sanctuar; credință, religie.
Bâhli, verb (Moldova) Sinonime:
a se strica, a se altera, a se cloci, a se împuţi, a se strica, a se băhni; a căpăta miros greu.
Bâzdic, substantiv neutru (familiar) Sinonime:
toană, moft, capriciu; istericale, nazuri; fandoseală, (familiar) boală.
Bâzâi, verb Sinonime:
a zumzăi, a zuzăi, a zbârnâi, a ţârâi, a cârti, a protesta; a plânge, a scânci, a se smiorcăi, a se sclifosi; (familiar) a sâcâi, a necăji, a zgândări, a cicăli, a dăscăli, a bate la cap.
Boală, substantiv feminin Sinonime:
afecţiune, tulburare, suferinţă, maladie, betegie, beteşug, betejeală; (familiar) dorinţă, toană, capriciu, pasiune; (familiar) ciudă, necaz, pornire, pică, invidie, gelozie.
Bodogăni, verb Sinonime:
a mormăi, a murmura, a muştrului, a bombăni, a bolborosi, a blodogori, a boscorodi, a dondăni, a gângăvi, a îndruga, (rar) a bogonisi; a cârti, a protesta, a reproşa, a mustra, a certa, a critica; a cicăli, a dăscăli, a bate la cap.
Bogăţie, substantiv feminin Sinonime:
avere, avuţie, bunăstare, belşug, lux, prosperitate, comoară, tezaur, abundenţă, îmbelşugare, opulență, prisos, (regional) blagă, berechet; capital.
Boieros (boieroasă), adjectiv
Sinonime:
arogant, boieratic, capricios, civilizat, cu aere, cu fumuri, cu gusturi aristocratice, cu însușiri alese, cu nasul pe sus, delicat, domnăreț, fandosit, greu de mulțumit, înfumurat, mofturos, năzuros, pretențios, rafinat, sclifosit, (învechit) domneț, (învechit) domnos, (popular) izmenit, (regional) năsfiros, (regional) năturos.
Bombăni, verb Sinonime:
a mormăi, a bodogăni, a boscorodi, a dondăni, a bolborosi, a bogonisi, a murmura; a cârti, a protesta, a mustra, a reproşa, a bate la cap, a certa, a critica.
Bonetă, substantiv feminin
Sinonime:
acoperământ, baretă, bonet, bonețică, calotă, capișon, caschetă, căciuliță, chipiu (fără cozoroc), coiffure, panama, pălărie, scufie, șapcă (fără cozoroc), tichie, tocă, turban; (marinărie) velă ajutătoare.
Bonz, substantiv masculin
Sinonime:
budist, cap, călugăr (budist), căpetenie, conducător, lider, mandarin, om influent, personaj de vază, preot (budist), şef, ştab.
Boscorodi, verb Sinonime:
a bolborosi, a murmura, a bombăni, a mormăi, a bodogăni, a dondăni, a îndruga; a mustra, a reproşa, a cicăli, a bate la cap, a certa, a critica.
Bostan, substantiv masculin (regional) Sinonime:
dovleac, (Banat) ludai; (depreciativ) scăfârlie, cap; pepene verde, harbuz, lubeniţă.
Brambura, adverb (familiar) Sinonime:
fără rost, fără căpătâi, fără noimă, alandala, aiurea.
Brezaie, substantiv feminin (regional) Sinonime:
capră (personaj mascat); paparudă.
Brâncă (brânci), substantiv feminin
Sinonime:
(regional) gheară, labă, mână; anghină, (boală contagioasă) erizipel, orbalț; (botanică) buberic, căpriţă, cornul-salcei, guşterariţă, guşteriţă, iarba-porcului, iarbă grasă, iarbă-sărată, mătură-roşie, sărătură-roşie, săricică, sărigea, soloneţ, zămoşiţă, (brânca-ursului) crucea-pământului, (rar) salicornie, (regional) brâncariţă; (variantă, substantiv masculin) brânci.
Brodi, verb Sinonime:
a o nimeri, a o găsi; a izbuti, a o scoate la capăt, a ieşi din încurcătură; (reflexiv) a se întâmpla, a se găsi întâmplător, a se nimeri, a fi de faţă; a pune la cale (ceva), a aranja, a urzi, a potrivi.
Brusture (brusturi), substantiv masculin
Sinonime:
(botanică) lipan, (regional) captalan, lumânare, lumânărică, (prin Banat) lapuc; (brusturul-caprei) cinsteţ, lăptucul-oii; (brusturul-oii) lăptucul-oii.
Bulin, substantiv neutru Sinonime:
cașetă, capsulă, pastilă, pilulă, (familiar) boambă.
Bun (bună), adjectiv Sinonime:
cumsecade, binevoitor, generos, amabil, de inimă; de treabă; blând, prietenos, îngăduitor, blajin, calm, paşnic, potolit, liniştit, cuminte, ascultător, cuviincios; agreabil, plăcut, satisfăcător, convenabil, util, binevenit, de preţ, potrivit, corespunzător, apt; înzestrat, destoinic, iscusit, capabil, dibaci, abil, vrednic; valabil, nealterat, nescăzut, neuzat, în circulaţie.
Buşon, substantiv neutru Sinonime:
dop, capac, închidere, tampon; cep.
Buză, substantiv feminin (figurat) Sinonime:
margine, limită, capăt, terminaţie; ascuţiş, tăiş, lamă; culme, geană, vârf, pisc, creastă. Buza, verb
Sinonime:
a olări, a teşi.
Cafeniu (cafenie), adjectiv Sinonime:
maroniu, castaniu, şaten, căprui; maro, (popular) căcăniu.
Calculat (calculată), adjectiv Sinonime:
socotit, măsurat; aranjat, premeditat, plănuit; cu judecată, chibzuit, prevăzător, cu cap, cumpănit, cumpătat, echilibrat, înfrânat, moderat, ponderat.
Cant, substantiv neutru
Sinonime:
muchie, colț, margine ascuțită. Cânt, substantiv neutru
Sinonime:
cântare, cântat, cântec, glas, melodie, (popular) viers; canto; (literatură) (învechit) cap.
Carapace, substantiv feminin Sinonime:
crustă, carcasă, capac, acoperitoare, înveliş.
Casetă, substantiv feminin Sinonime:
cutie, puşculiţă. Cașetă, substantiv feminin Sinonime:
capsulă, pilulă, pastilă, bulin.
Castaniu (castanie), adjectiv Sinonime:
şaten, maroniu, cafeniu, căprui.
Căciulă, substantiv feminin
Sinonime:
cușmă, passe-montagne, pălărie, șapcă; (figurat, popular) cap, individ, ins, om, persoană.
Căciuliță, substantiv feminin Sinonime:
bonetă, fes, tichie, scufie, capişon, (rar) beretă.
Cădere, substantiv feminin
Sinonime:
picare, căzătură, prăbuşire, dărâmare, năruire, prăvălire, răsturnare; (geografie) (cădere de apă) cascadă; scăpare, lăsare, dispariţie; eşec, insucces, nereuşită, (livresc) fiasco, chix; (figurat) calitate, competenţă, capacitate, pricepere, drept.
Călugăr, substantiv masculin
Sinonime:
anahoret, anahorit, ascet, augustin, augustinian, benedictin, bonz, capucin, capuțin, carmelit, călugăraș, celestin, cenobit, chietist, cvietist, derviș, dominican, eremit, ermit, esicast, fachir, franciscan, frate, iacobin, iezovit, iezuit, jacobin, jezuit, lavriot, marabu, metocar, minorit, monah, murabit, novice, părinte, pusnic, pustnic, quietist, religios, schimnic, schimonah, schivnic, sehastru, sihastru, templier, trapist, (în Tibet, în Mongolia și la calmuci) lama, (învechit) arhondar.
Căsătorie, substantiv feminin
Sinonime:
bigamie, casă, căsătorie, căsnicie, coabitare, conviețuire, cununie, însurat, însurătoare, mariaj, măritat, măritiș, menaj, mezalianță, monogamie, nuntă, partidă, poliandrie, poligamie, protogamie, recăsătorire, trigamie, unire, uniune, viaţă conjugală, (grecism învechit) sinichesion, (învechit) însurăciune, (învechit) maritagiu, (livresc) matrimoniu, (poetic) himeneu, (popular) căpătuială, (popular) căpătuire, (popular) însoțire, (popular) luare, (popular) mărit, (popular) nuntire, (popular) nuntit, (rar) confareație, (rar) gospodărie, (rar) însurare, (rar) măritare.
Cășuna, verb Sinonime:
a i se năzări, a-i răsări, (familiar) a-i veni în gând; a purta pică, a prinde necaz (pe cineva), a urî; a bate la cap, a plictisi, a insista, a sta pe capul (cuiva), a nu lăsa în pace; a pricinui, a cauza.
Ceauş, substantiv masculin (învechit) Sinonime:
căpetenie, şef, comandant, conducător, cap.
Cenaclu, substantiv neutru
Sinonime:
areopag, capelă, cerc, cinecenaclu, club, grup, pleiadă, reuniune, societate.
Chică, substantiv feminin Sinonime:
păr, plete, podoabă capilară, cosiţă.
Chiverniseală, substantiv feminin Sinonime:
gospodărire, administrare, organizare, chibzuinţă; economie, avere, căpătuire, îmbogăţire, pricopseală.
Chivernisi, verb Sinonime:
a administra, a gospodări, a organiza, a conduce; a economisi, a agonisi, a strânge avere, (reflexiv) a se căpătui, a se pricopsi, a se îmbogăţi, a-şi face o situaţie, a se ajunge, a se realiza.
Cicăleală, substantiv feminin Sinonime:
pisălogeală, sâcâială, batere la cap, bârâire, cicălire, cihăială.
Cicăli, verb Sinonime:
a pisălogi, a sâcâi, a bate la cap, a bârâi, a ciocăni.
Cioc, substantiv neutru
Sinonime:
clonţ, plisc, gură, (învechit şi regional) rost, (regional) cioclonţ, ciup, clanţ, clobanţ, flisc; (prin Transilvania şi Banat) tic; barbişon, bărbuţă, ţăcălie, (franţuzism rar) barbişă; vârf; căpăţână; (botanică) (ciocul-berzei) greghetin, (Bucovina) săgeţică, (Moldova) pliscul-cucoarei, (regional) pliscul-berzei, pliscul-cocorului; (ciocul-cucoarei) pliscul-cocorului, pliscul-cucoarei, (regional) bănat, (la plural) cucute, cumătră, ciocul-berzei, clonţul-cocostârcului, floarea-vinului, pliscul-berzei; (ornitologie) (cioc-întors) năvodar, (regional) săbiuţă; (medicină) (cioc de papagal) osteofit; ciorap, măsea. Cioc, interjecție
Sinonime:
toc!
Ciocăni, verb Sinonime:
a lovi, a bate, a bocăni; (figurat) a bate la cap, a cicăli, a pisălogi, a bârâi, a ciomăgi.
Ciută, substantiv feminin Sinonime:
căprioară, cerboaică; (regional) sălbăticiune, fiară, dihanie.
Cârâi, verb Sinonime:
(figurat) a cicăli, a bate capul, a plictisi; (reflexiv) a se certa, a se gâlcevi, a se sfădi, a se cârcoti.
Câştiga, verb
Sinonime:
a agonisi, a dobândi, a obţine, a se alege cu ceva, a trage folos, a beneficia, a folosi, a profita, a căpăta, a repurta, a izbândi, a cuceri; a aranja, a căuta, a curăţa, a deretica, a dichisi, a ferchezui, a găti, a împodobi, a îngriji, a scutura, a spilcui, a strânge, a vedea. Câştigă, substantiv
Sinonime:
atenţie, grijă, interes, preocupare, sinchiseală, sinchisire, sinchisit.
Clop, substantiv neutru (regional)
Sinonime:
căciulă, pălărie, (învechit) cloapă, (învechit) colap, (regional) căpăcel (de lampă), (regional) clopar, (regional) colop.
Coadă, substantiv feminin
Sinonime:
cosiţă, plete; peduncul; trenă; şir de oameni; mâner; capăt, extremitate, sfârșit; (coada-boului) lumânare, lumânărică; (coada-cocoşului) iris, stânjen, stânjenel; (coada-hârţului) coada-şoricelului; (coada-iepei) barba-ursului, coada-calului; (coada-leului) talpa-gâştei; (coada-lupului) lumânare, lumânărică, salvie austriacă; (coada-mielului) coada-cocoşului, lumânare, lumânărică, salvie; (coada-mânzului) barba-ursului, coada-calului; (coada-mâţei) papanaş; (coada-popii) spânz; (coada-priculicilor) barba-popii; (coada-racului) turiţă-mare; (coada-şopârlei) barba-caprei; (coada-şoricelului) pătlagină; (coada-vacii) bătrâniş, coada-cocoşului, lumânare, lumânărică, praz, salvie; (coadă-de-găină) iarbă-mare, răcovină; (coadă-de-şarpe) belemnit; (coadă-făloasă) codobatură, prundar, prundaş; (coadă-roşie) codroş.
Coate-goale, substantiv masculin Sinonime:
neisprăvit, fără căpătâi, sărac.
Colecta, verb Sinonime:
a aduna, a strânge, a achiziționa; (figurat) a capta; a face puroi, a coace. Colectă, substantiv
Sinonime:
chetă.
Comandant, substantiv masculin
Sinonime:
amiral, arhistrateg, bimbașă, burgrav, cap, căpetenie, conducător, general, guvernator, mai-mare, pilot, polemarh, șef, ștab, (învechit și regional) tist, (învechit) arhistratig, (învechit) călăuz, (învechit) căpitan, (învechit) comandir, (învechit) comândant, (învechit) nacealnic, (învechit) navarh, (învechit) povățuitor, (învechit) proprietar, (învechit) tocmitor, (învechit) vârhovnic, (învechit) voievod, (latinism învechit) prepozit, (Transilvania) birău, (Grecia antică) taxiarh.
Comănac, substantiv neutru
Sinonime:
acoperământ, acoperiș, capac, căciulă, pălărie, potcap; creangă, ramură; (variante) comanac, cumănac, cămănac.
Competent (competentă), adjectiv
Sinonime:
priceput, pregătit; îndreptăţit, în drept, în materie, bun, capabil, destoinic, dotat, experimentat, încercat, înzestrat, valoros, versat, vrednic, (rar) preparat, (învechit şi popular) harnic, (popular) cercat, (învechit) ispitit, mândru, practic, practicos, practisit, putincios; avizat, chemat, autorizat.
Conducător, substantiv masculin
Sinonime:
cap, căpetenie, cârmuitor, comandant, domn, domnitor, monarh, stăpânitor, suveran, vodă, voievod, (astăzi rar) stăpân, (învechit şi popular) oblăduitor, (învechit) biruitor, crai, gospodar, gospodin, ocârmuitor, purtător, vlădică, (figurat) cârmaci, guvernator, (turcism învechit) zabet; guvernant, hegemon, şef, (rar) diriguitor, (învechit) principal, ştab, vătaf, (învechit) staroste, (regional) birău, jude; şofer. Conducător, adjectiv
Sinonime:
guvernant, guvernamental, hegemon.
Confesor, substantiv masculin
Sinonime:
capelan, confident, duhovnic, preot, (astăzi rar) spiritual, (învechit) mărturisitor, (învechit) spoveditor.
Contracta, verb
Sinonime:
(termen juridic) a încheia; (medicină) a căpăta, a face, a lua, (popular) a prinde; (fizică) (rar) a se contrage; (fiziologie) a (se) retracta, a (se) strânge, a (se) zgârci, a (se) crispa, a se chirci, a se reduce, a se convulsiona.
Crai, substantiv masculin
Sinonime:
împărat, rege, domnitor, boiştean, cap încoronat, cârmuitor, conducător, domn, monarh, popă, rigă, stăpânitor, suveran, vodă, voievod; afemeiat.
Craniu, substantiv neutru
Sinonime:
ţeastă, hârcă, căpăţână, scăfârlie, tigvă, cutie craniană, (popular şi familiar) devlă, (învechit şi regional) scafă, (învechit) glavă, glăvăţână.
Creştet, substantiv neutru
Sinonime:
vârf, culme, creastă, pisc; (anatomie) sinciput, vertex, (popular şi familiar) scăfârlie, (Banat şi vestul Olteniei) teme, căpătâi.
Crucial (crucială), adjectiv Sinonime:
important, capital, hotărâtor, de valoare, major.
Crustă, substantiv feminin Sinonime:
carapace, carcasă, capac, acoperitoare, înveliş.
Cuceri, verb Sinonime:
a captura, a cuprinde, a ocupa, a învinge, a izbândi; a capta atenţia, a fermeca, a încânta.
Cuceritor (cuceritoare), adjectiv Sinonime:
victorios, câştigător, învingător, biruitor; fermecător, încântător, şarmant, atrăgător, captivant.
Cucuruz, substantiv masculin
Sinonime:
(botanică) (Bucovina) cojocel; captalan, con, porumb, ştiulete, (Moldova) păpușoi.
Cumpănă, substantiv feminin
Sinonime:
cântar, balanță; echilibru, armonie, măsură; (figurat) primejdie, nenorocire, necaz, încercare; (Banat şi Transilvania) ghermăn; (astronomie; articulat) balanţa; (tehnică) boloboc, nivelă cu bulă de aer; (tehnică) capră, (la plural) aripi; aripă, cruce, crucea dinainte, posadă, restrişte, schimbătoare, spetează.
Cuprinde, verb
Sinonime:
a îmbrăţişa, a prinde, a apuca cu braţele; a vedea, a înţelege, a cunoaşte; a învălui, a include, a conţine; a pune stăpânire, a cuceri, a ocupa, a captura, a înhăţa, a încercui, a îngloba; a avea, a intra, a merge, a încăpea, a(-l) copleşi, a(-l) răzbi, (învechit) a(-l) răzbate, a-l apuca, a-i veni, a trece; a cotropi, a invada, a împresura, a încălca, a înconjura, a îndeletnici, a lua, a năpădi, a sechestra.
Curma, verb
Sinonime:
a opri, a întrerupe, a pune capăt, a încheia, a suprima, a înceta, (figurat) a reteza, a stăvili, (figurat) a rupe, a tăia. Curmă, substantiv (învechit și regional)
Sinonime:
ascuțiș, tăiș. Curma, substantiv
Sinonime:
(botanică) curmală, (învechit) finică.
Cursă, substantiv feminin Sinonime:
capcană, laţ; (figurat) ademenire, atragere, ispitire, momire, manevră, înscenare, uneltire; alergare, raliu, regată, competiţie, coridă, turf; urmărire.
Cută, substantiv feminin
Sinonime:
încreţitură, îndoitură, zbârcitură, boţitură, fald, creţ, godeu, pliseu, pliu, (regional) pătură, (rar) răsfrângătură, răsfrânsătură, răsfrântură; rid. Cuta, verb
Sinonime:
a plia, a plisa, a drapa; (geologie) a (se) încreţi; (despre piele) a căpăta cute, a se încreți, a se zbârci, a se rida.
Cutie, substantiv feminin
Sinonime:
(rar) pixidă, (învechit şi regional) sicriu, (Transilvania) şcătulă, (latinism învechit) capsă, sertar; (anatomie) (cutie craniană) craniu, (cutie toracică) torace; casetă, coş, ladă.
Dacapo, adverb Sinonime:
de la început, de la cap.
Dambla, substantiv feminin
Sinonime:
paralizie, apoplexie, gută; chef, poftă; furie, năbădăi; capriciu, fandoseală, fantezie, fason, fiţă, ictus apoplectic, maimuţăreală, moft, naz, prosteală, sclifoseală, toană.
Decapita, verb
Sinonime:
a tăia capul, a ucide, a distruge, a nimici, (învechit) a descăpăţâna, a scurta.
Delicios (delicioasă), adjectiv
Sinonime:
savuros, plăcut, încântător, fermecător, gustos, captivant, cuceritor, desfătător, fascinant, răpitor, seducător.