Retuş, substantiv
Sinonime: corectare, corectiv, îndreptare, rectificare, reparare, retușare, toaletare.  Retuşa, verb
Sinonime: a ajusta, a ameliora, a corecta, a corija, a fixa, a îmbunătăți, a îndrepta, a modifica, a perfecta, a perfecționa, a rectifica, a reface, a remania, a repara.  Retuşare, substantiv
Sinonime: ameliorare, corectare, corecție, corijare, îmbunătățire, îndreptare, modificare, perfecționare, rectificare, refacere, remaniere, remediere, reparare, retuș, toaletare.  Retușor, substantiv
Sinonime: corector, cuturieră, rectificator.  

---

Corecta, verb
Sinonime: a (se) corija, a (se) îndrepta, a (se) rectifica, a îmbunătăţi, a retuşa, (figurat) a repara; a regulariza.  Corecţie, substantiv feminin
Sinonime: admonestare, bătaie, pedeapsă, puniție, (familiar) bumbăceală, (figurat) lecție; ameliorare, amendament, corectare, corectiv, îmbunătățire, îndreptare, modificare, rectificație, remaniere, retuș, revizie; (figură de stil) epanortoză; corectitudine.  Corija, verb
Sinonime: a corecta, a îmbunătăţi, a îndrepta, a rectifica, a retuşa, (figurat) a repara.  Perfecţiona, verb
Sinonime: a (se) corecta, a (se) desăvârși, a (se) face mai bun, a (se) îmbunătăți (calitativ), a (se) îndrepta, a (se) perfectiza, a (se) specializa, a moderniza, a retuşa, a se autoperfecționa, a sistematiza, a(-și) corecta defectele, (învechit) a (se) perfecsiona.  Rectifica, verb
Sinonime: a amenda, a corecta, a corija, a distila, a epura, a fixa, a îmbunătăți, a îndrepta, a modifica, a netezi, a purifica, a rafina, a redresa, a reforma, a reînnoi, a remania, a restabili, a retușa, a revedea, a revizui, (figurat) a repara.  Remania, verb
Sinonime: a ameliora, a corecta, a îmbunătăți, a modifica, a rectifica, a reface, a reforma, a reînnoi, a remedia, a repara, a restructura, a retușa, a revizui, a schimba (compoziția unui guvern), a transforma.  Şlefui, verb
Sinonime: a cizela, a finisa, a glănțui, a lustrui, a netezi, a pili, a poliza, a răzui, a rectifica, a retuşa, a supune abraziunii, (învechit și regional) a sclivisi; (figurat) a deveni rafinat, a se ciopli, a se civiliza, a se cultiva, a se perfecționa, a se rafina, a se stila, a stiliza; (variantă) a șlifui.  Corectare, substantiv
Sinonime: corijare, îndreptare, rectificare, (rar) rectificaţie, îmbunătăţire, remediere, retuş, retuşare, (figurat) reparare; regularizare.  Corijare, substantiv
Sinonime: corectare, îmbunătăţire, îndreptare, rectificare, remediere, retuş, retuşare, (figurat) reparare.  Toaletare, substantiv
Sinonime: lifting, retuș, săpunire.  Remaniere, substantiv
Sinonime: corecție, înlăturare, modificare, rectificație, restructurare, retuș, schimbare, transformare.  Bricolaj, substantiv
Sinonime: lucru manual, reparație (provizorie), retuș, (familiar) treburi mărunte.  Modificaţie, substantiv
Sinonime: adaptare, adaptație, adăugare, alterare, alterație, amendament, avenant, codicil, corecție, deviere, falsificare, falsificație, fluctuație, interversiune, metamorfozare, metamorfoză, modificare, mutație, prefacere, preschimbare, rectificare, rectificație, remaniere, retuș, revizie, schimbare, transformare, transmutare, transmutație, variantă, variație, (variantă) modificațiune.  Rectificare, substantiv
Sinonime: corectare, corectiv, corectură, corijare, îmbunătățire, îndreptare, rectificație, remediere, retuș, retușare, (figurat) reparare, (învechit) rectificațiune.  Rectificaţie, substantiv
Sinonime: ameliorație, amendament, corectare, corectiv, corectură, corecție, corijare, îndreptare, punere la punct, rectificare, redresament, remodelare, repriză, retuș, revizie, (învechit) modificație, (învechit) rectificațiune.  Amendament, substantiv
Sinonime: amandament, ameliorație, bălegar, codicil, compost, corecție, epandaj, fertilizație, îmbunătățire, îndreptare, îngrășământ, modificare, perfecționare, rectificație, retuș, revizie.  Îndreptare, substantiv
Sinonime: ameliorare, ameliorație, călăuzire, conducere, corectare, corectiv, corectură, corijare, dezdoire, dezvinovățire, dirijare, fortificare, ghidare, îmbunătățire, îndreptat, îndreptățire, îndrumare, îndrumat, înfiripare, însănătoșire, întărire, întremare, înzdrăvenire, lecuire, netezire, nivelare, normalizare, orientare, pretext, reconfortare, rectificare, redresare, refacere, remediere, restabilire, retuș, retușare, ridicare, schimbare, scuzare, tămăduire, tonificare, vindecare, (figurat) reparare, (învechit și figurat) sculare, (învechit și figurat) sculătoare, (învechit și popular) împuternicire, (învechit) document oficial, (învechit) dreptate, (învechit) îndireptare, (învechit) îndreptăciune, (învechit) mântuire, (învechit) poruncă, (învechit) principiu conducător, (învechit) răsplată, (învechit) sănătoșare, (învechit) sentință, (învechit) tămăduință, (învechit) vracevanie, (învechit; la plural) act justificativ, (popular) tămăduială, (rar) reconfort, (rar) rectificație.  Remediere, substantiv
Sinonime: corectare, corijare, îmbunătățire, îndreptare, rectificare, retuș, retușare, (figurat) reparare.  Reparare, substantiv
Sinonime: compensare, corectare, corijare, depanare, depanație, îmbunătăţire, îndreptare, rectificare, refacere, remediere, reparat, reparaţie, repunere în stare de funcționare, retuş, retuşare, (învechit și regional) meremet, (învechit și regional) meremetiseală, (învechit și regional) meremetisire, (învechit) meremetisit, (popular) dregere, (popular) dres, (prin Muntenia) prefai, (regional) răpăluire, (regional) răpăluit, (științe juridice) despăgubire.  Îmbunătăţire, substantiv
Sinonime: ameliorare, ameliorație, corectare, corijare, îmbunătățit, îndreptare, rectificare, remediere, retuș, retușare, (figurat) reparare, (impropriu) aprobare, (învechit) îmbunătățare; (agronomie) (la plural; îmbunătățiri funciare) ameliorații.  Repantir, substantiv (învechit)
Sinonime: căință, compuncțiune, contrițiune, mea culpa, mustrare, părere de rău, penitență, pocăință, regret, remușcare; (pictură) corectare, corecție, corijare, îndreptare, rectificare, retuș; bucle, cosițe; (variantă) repentir.