Menu
dictoo - dictionar de sinonime

Renega
Renega, verb
Sinonime: a tăgădui, a nega, a repudia, a abjura, a nu recunoaște, a se lepăda, a se dezice, a respinge, a recuza.  
Renegare
Renegare, substantiv
Sinonime: abjurare, apostazie, contestare, dezavuare, dezmințire, erezie, herezie, lepădare, negare, negație, palinodie, renunțare, repudiere, respingere, retractare, tăgadă, tăgăduială, tăgăduire, trădare, (învechit) rezignare, (învechit) tagă, (învechit) tăgăduință.  

Abjura
Abjura, verb
Sinonime: a nega, a tăgădui, a se lepăda, a renega, a renunța public la religia sa, a renunța la o opinie, a abandona o practică.  
Apostat (apostată)
Apostat (apostată), adjectiv
Sinonime: răzvrătit, rebel, revoltat; infidel, renegat.  
Blestemat (blestemată)
Blestemat (blestemată), adjectiv
Sinonime: afurisit, jurat, urgisit, oropsit, nenorocit; rău, mizerabil, ticălos, mişel, infam; excomunicat, renegat; mârşav, netrebnic, josnic, abject.  
Contesta
Contesta, verb
Sinonime: a tăgădui, a protesta, a contrazice, a nega, a dezminţi, a renega.  
Lepăda
Lepăda, verb
Sinonime: a abandona, a abjura, a afurisi, a alunga, a anatemiza, a arunca, a avorta, a azvârli, a blestema, a deborda, a descărca, a excomunica, a expulza, a goni, a izgoni, a înlătura, a lua, a năpârli, a nega, a nu mai fi de acord, a părăsi, a refuza, a renega, a renunţa, a respinge, a scoate, a se apăra, a se depărta, a se dezbăra, a se dezbrăca, a se dezice, a se dezvinovăți, a se feri, a se îndepărta, a se lăsa, a se păzi, a se schimba, a trage, a vărsa, a voma, a vomita, a zvârli, a-şi muta gândul, (învechit) a scutura, (regional) a lăpăda, (regional) a țipa.  
Nega
Nega, verb
Sinonime: a tăgădui, a abjura, a renega, a contesta.  
Repudia
Repudia, verb
Sinonime: a respinge, a renega, a refuza, a nu recunoaşte, a tăgădui.  
Abjurare (abjurări)
Abjurare (abjurări), substantiv feminin
Sinonime: abjurație, lepădare, renegare, renunțare publică la o idee (la o doctrină).  
Contestare
Contestare, substantiv
Sinonime: dezminţire, negare, negaţie, renegare, tăgadă, tăgăduială, tăgăduire, (învechit) tagă, tăgăduinţă.  
Dezertor
Dezertor, substantiv
Sinonime: apostat, fugar, (rar) fugit, laș, renegat, transfug, trădător.  
Retractare
Retractare, substantiv
Sinonime: abjurație, apostazie, confirmație, palinodie, renegare, renunțare.  
Apostazie
Apostazie, substantiv
Sinonime: abandon, abjurație, răzvrătire, renegare, renunțare, repudiere, retractare, revoltă, trădare, (variantă) apostasie.  
Tăgăduinţă
Tăgăduinţă, substantiv
Sinonime: contestare, dezmințire, negare, negație, renegare, tăgadă, tăgăduială, tăgăduire.  
Deloial
Deloial, adjectiv
Sinonime: artificios, capțios, deplasat, disimulat, fals, felon, incorect, indelicat, infidel, insidios, ipocrit, înșelător, machiavelic, necinstit, necredincios, nefidel, nesincer, renegat, trădător.  
Felon
Felon, adjectiv
Sinonime: deloial, infidel, necredincios, nefidel, neloial, renegat, trădător.  
Preastâpnic
Preastâpnic, adjectiv
Sinonime: (învechit) apostat, renegat, (variantă) prestâpnic.  
Tagă
Tagă, substantiv (învechit)
Sinonime: contestare, dezmințire, negare, negație, renegare, tăgadă, tăgăduială, tăgăduire.  
Defector
Defector, substantiv
Sinonime: apostat, dezertor, renegat, transfug, trădător.  
Tăgăduire
Tăgăduire, substantiv
Sinonime: contestare, dezmințire, negare, negație, renegare, tăgadă, tăgăduială, (învechit) făgăduință, (învechit) tagă.  
Neloial
Neloial, adjectiv
Sinonime: deloial, infidel, necinstit, nesincer, renegat, tartuf, (învechit) capțios, (variantă) neloaial.  
Repudiere
Repudiere, substantiv
Sinonime: abandon, despărțire, divorț, rejet, renegare, renunțare, respingere, ruptură.  
Negaţie
Negaţie, substantiv
Sinonime: contestare, denegare, dezmințire, negare, nihilism, refutație, renegare, tăgadă, tăgăduială, tăgăduire, (învechit) denegație, (învechit) infirmație, (învechit) negațiune, (învechit) tagă, (învechit) tăgăduință.  
Lepădare
Lepădare, substantiv
Sinonime: abjurare, aruncare, azvârlire, călugărire, descălțare, dezbrăcare, dezicere, lepădat, negare, nemenționare, părăsire, refuz, renegare, renunțare, rupere, zvârlire, (popular) avort, (popular) scuipat, (popular) vomă, (variantă) lăpădare.  
Lepădat
Lepădat, adjectiv
Sinonime: abandonat, aruncat, avortat, eliminat, exclus, excomunicat, înlăturat, născut, părăsit, pierdut, renegat, respins, trădat, uitat, (popular) scuipat, (popular) vomat.

Lepădat, substantiv
Sinonime: aruncare, lepădare, negare, nemenționare, refuz, rupere, (popular) avort, (popular) scuipat, (popular) vomă.  
Lepădător
Lepădător, substantiv
Sinonime: apostat, necredincios, renegat.  
Website, versiune pentru PC: http://sin0nime.com/pc/
Dicţionarul limbii române în format electronic: https://dicti0nar.ro/







Copyright © din 2011 Dictoo.eu | Toate drepturile rezervate
Folosirea acestui site implică acceptul d-voastră pentru utilizarea
cookie-urilor furnizate de terțe părți (AdSense, Statcounter, Facebook, etc).
Despre cookie

Dicti0nar.ro