Contesta, verb
Sinonime:
a tăgădui, a protesta, a contrazice, a nega, a dezminţi, a renega.
Contestabil, adjectiv
Sinonime:
controversabil, discutabil, îndoielnic, nesigur, speculativ, improbabil, problematic.
Contestant, adjectiv și substantiv
Sinonime:
contestatar, contestator.
Contestare, substantiv
Sinonime:
dezminţire, negare, negaţie, renegare, tăgadă, tăgăduială, tăgăduire, (învechit) tagă, tăgăduinţă.
Contestat, adjectiv
Sinonime:
contrazis, controversat, dezbătut, discutat, negat, sub semnul întrebării.
Contestatar, adjectiv
Sinonime:
nonconformist, rebel, perturbator, protestatar. Contestatar, substantiv
Sinonime:
nonconformist, protestatar.
Contestatarism, substantiv
Sinonime:
(politică) contestatorism.
Contestaţie (contestaţii), substantiv feminin
Sinonime:
dispută, contradicţie, controversă, critică, dezbatere, ceartă, negare, dezacord, provocare, discuţie, luptă, opoziţie, revoltă, subversiune; (juridic) plângere, întâmpinare.
Contestator, adjectiv (și substantiv)
Sinonime:
contestatar.
Contestatorism, substantiv
Sinonime:
(politică) contestatarism.
Contradicţie (contradicţii), substantiv feminin
Sinonime:
opoziţie, nepotrivire, antagonism, dezacord, contrazicere; absurditate, contestație, divergență, imposibilitate, incompatibilitate, inconsecvență, obiecție, paradox; incongruenţă.
Controversă, substantiv feminin
Sinonime:
altercație, contestație, diferend, discuție, dispută, provocare, polemică, contradicţie, litigiu, (popular) sfadă.
Dezminţi, verb
Sinonime:
a nega, a contesta, a tăgădui, a retracta, a retrage, a anula, a infirma, a fi în dezacord, a contrazice; a nu răspunde așteptărilor.
Discutabil (discutabilă), adjectiv
Sinonime:
îndoielnic, nesigur, aproximativ, improbabil, dubios; contestabil, controversat, controversabil, criticabil; (figurat) şubred.
Disputa, verb
Sinonime:
a rivaliza, a se lupta pentru; a se desfăşura, a se juca; a contesta, a se certa, a purta o dispută, a discuta, a conversa, a vorbi în contradictoriu. Dispută, substantiv feminin
Sinonime:
dezbatere, controversă, ceartă, disensiune, neînţelegere, discuție aprinsă, diferend; meci, competiție, întrecere.
Întâmpinare, substantiv feminin Sinonime:
primire; contestaţie, obiecţie, reclamaţie.
Nega, verb Sinonime:
a tăgădui, a abjura, a renega, a contesta.
Obiecta, verb Sinonime:
a găsi pricină, a ridica obiecţii, a contesta, a reproşa.
Obiecţie, substantiv feminin Sinonime:
observaţie, contraargument, contestaţie, critică.
Tăgădui, verb Sinonime:
a contesta, a nega, a dezminţi, a abjura.
Dezacord (dezacorduri), substantiv neutru
Sinonime:
lipsă de acord; nepotrivire, neînţelegere, disensiune; diferend; conflict, contestație, contradicție, diferență, discordie, discuție, divergență, disonanţă, divorț, incompatibilitate, zâzanie, zizanie.
Agitator, substantiv și adjectiv
Sinonime:
contestatar, contestator, instigator, provocator, revoluționar.
Anarhist, adjectiv
Sinonime:
anarhic, anarhizant, antiautoritar, anticapitalist, contestatar, extremist, sedițios, subversiv, (figurat) dinamitard, (rar) libertar, (variantă) anarchist.
Nonconformist, adjectiv
Sinonime:
contestatar, heterodox, individualist.
Controversat, adjectiv
Sinonime:
contestat, dezbătut, discutat; discutabil, litigios.
Demonstrant, substantiv
Sinonime:
contestatar, manifestant, protestatar.
Denega, verb
Sinonime:
a contesta, a contrazice, a (se) dezice, a dezavua, a infirma, a nega, a obiecta, a refuza, a respinge, a tăgădui.
Dezminţire, substantiv
Sinonime:
contestare, contrazicere, deszicere, dezavuare, dezicere, infirmare, negare, recuzare, refutare, retractare, tăgăduire.
Disputat, adjectiv
Sinonime:
aprig, contestat, controversat, dârz, în dispută, îndârjit, înverșunat, (figurat) aprins, (învechit) desputat.
Neconformist, adjectiv și substantiv
Sinonime:
nonconformist, contestatar, heterodox, individualist.
Fomentos, adjectiv
Sinonime:
agitator, contestatar, facțios, incitator, perturbator, provocator, sedițios.
Anticonformist, adjectiv și substantiv
Sinonime:
beatnic, contestatar, contestator, libertar, nonconformist, original, rebel.
Terorist, adjectiv
Sinonime:
anarhist, contestatar, dezobedient, facțios, frondor, frondist, indisciplinat, indocil, insubordonat, insurgent, rebel, revoluționar, sedițios, (învechit) teroristic. Terorist, substantiv
Sinonime:
anarhist, complotist, frondor, frondist, insurgent, rebel, revoluționar.
Frondor, substantiv și adjectiv
Sinonime:
contestatar, frondist, opozant, răzvrătit, rebel, (variantă) frondeur.
Hippy, substantiv
Sinonime:
beatnic, contestatar, nonconformist.
Malcontent, adjectiv și substantiv
Sinonime:
contestatar, protestatar.
Recuzabil, adjectiv
Sinonime:
contestabil, inacceptabil, refuzabil.
Protestant (protestantă), adjectiv
Sinonime:
(biserică) contestatar, eretic, protestatar, reformat, (învechit) protestanticesc; anglican, baptist, calvinist, luteran, metodist, pietist, prezbiterian.
Protestant, substantiv
Sinonime:
(biserică) contestatar, eretic, protestatar, reformat; anglican, baptist, calvinist, evanghelist, hughenot, luteran, metodist, pietist, prezbiterian, quaker.
Inverificabil, adjectiv
Sinonime:
ambiguu, contestabil, discutabil, dubios, echivoc, improbabil, incontrolabil, ipotetic, îndoielnic, litigios, nesigur, neverificabil, obscur, problematic, suspect.
Neverificabil, adjectiv
Sinonime:
ambiguu, contestabil, discutabil, echivoc, improbabil, inverificabil, obscur.
Tăgăduinţă, substantiv
Sinonime:
contestare, dezmințire, negare, negație, renegare, tăgadă, tăgăduială, tăgăduire.
Improbabil, adjectiv
Sinonime:
contestabil, discutabil, dubios, incert, incontrolabil, inverificabil, îndoielnic, necontrolabil, nesigur, neverificabil, problematic, puțin probabil, rocambolesc.
Disputabil, adjectiv
Sinonime:
contestabil, discutabil, litigios.
Reproşabil, adjectiv
Sinonime:
blamabil, contestabil, criticabil, imputabil, incriminabil, recuzabil, reprehensibil.
Contencios, adjectiv
Sinonime:
contențios, contestabil, contestat, discutabil, litigios.
Controversabil, adjectiv
Sinonime:
contestabil, discutabil.
Tagă, substantiv (învechit)
Sinonime:
contestare, dezmințire, negare, negație, renegare, tăgadă, tăgăduială, tăgăduire.
Revendicativ, adjectiv
Sinonime:
contestatar, opozant, protestatar, revendicator.
Frondeur, substantiv (și adjectiv)
Sinonime:
contestatar, critic, frondist, frondor, persiflator, răzvrătit, rebel, sedițios.
Discusiune, substantiv
Sinonime:
altercație, ceartă, contestație, contestațiune, controversă, conversație, deliberare, dezacord, dezbatere (contradictorie), diferend, discordie, discuție, disensiune, dispută, logomahie, polemică, (învechit) disputare.
Indemonstrabil, adjectiv
Sinonime:
axiomatic, contestabil, dubios, echivoc, evident, intuitiv, inverificabil, nedemonstrabil, neverificabil.
Revoluţionar, substantiv
Sinonime:
activist, agitator, anarhist, bolșevic, comunard, contestatar, extremist, iacobin, marxist, militant, nihilist, novator, partizan, reacționar, rebel, republican, revoltat, stângist, terorist, troțkist, (învechit) căuzaş.
Contraargumentare, substantiv
Sinonime:
contestare, contestație, contraafirmare, contraafirmație, contrademonstrare, contrademonstrație, contrateză, refutare, refutație.
Contraargumenta, verb
Sinonime:
a contesta, a refuta.
Refuta, verb
Sinonime:
a combate, a contesta, a contrazice, a dezavua, a dezminți, a obiecta.
Refutabil, adjectiv
Sinonime:
anulabil, atacabil, contestabil, dezavuabil, discutabil, negabil.
Negabil, adjectiv
Sinonime:
contestabil, dezavuabil, discutabil, dubios, refutabil.
Combatere, substantiv
Sinonime:
contestare, disputare, duelare, eliminare, luptare, luptă, respingere.
Negare, substantiv
Sinonime:
contestare, negație, respingere, tăgăduire.
Tăgăduire, substantiv
Sinonime:
contestare, dezmințire, negare, negație, renegare, tăgadă, tăgăduială, (învechit) făgăduință, (învechit) tagă.
Renegare, substantiv
Sinonime:
abjurare, apostazie, contestare, dezavuare, dezmințire, erezie, herezie, lepădare, negare, negație, palinodie, renunțare, repudiere, respingere, retractare, tăgadă, tăgăduială, tăgăduire, trădare, (învechit) rezignare, (învechit) tagă, (învechit) tăgăduință.
Neatestat, adjectiv
Sinonime:
contestabil, neconfirmat, nedovedit, precar, prezumat.
Negaţie, substantiv
Sinonime:
contestare, denegare, dezmințire, negare, nihilism, refutație, renegare, tăgadă, tăgăduială, tăgăduire, (învechit) denegație, (învechit) infirmație, (învechit) negațiune, (învechit) tagă, (învechit) tăgăduință.
Negat, adjectiv
Sinonime:
contestat, nerecunoscut, rejectat.
Dezaprobat, adjectiv
Sinonime:
condamnat, contestat, dezavuat, neîncuviințat.
Negator, adjectiv
Sinonime:
contestator, critic, detractor, dubitativ, (învechit) contradictor, (învechit) contrazicător, (învechit) negatoriu.
Inconcludent, adjectiv
Sinonime:
contestabil, discutabil, neconcludent, neconvingător.
Tăgăduială, substantiv
Sinonime:
contestare, dezmințire, negare, negație, nerecunoaștere, renegare, tăgadă, tăgăduință, tăgăduire, (învechit) făgăduință, (învechit) tagă.
Neacceptat, adjectiv
Sinonime:
cenzurat, contestat, declinat, dezaprobat, eliminat, exclus, interzis, nepermis, prohibit, proscris, recuzat, refuzat, rejectat, respins.
Desputabil, adjectiv (învechit)
Sinonime:
contestabil, discutabil, disputabil.
Desputat, adjectiv (învechit)
Sinonime:
contestat, controversat, disputat, în dispută, (sport) desfășurat.
Nerecunoaștere, substantiv
Sinonime:
contestare, declinare, dezavuare, inacceptare, invalidare, neacceptare, negare, negație, neidentificare, nerecunoștință, tăgăduială, tăgăduire.
Protestare, substantiv
Sinonime:
asigurare, contestare, declarație, împotrivire, obiectare, opunere, protest, reprobare, (învechit) prerecuire, (învechit) pricire, (învechit) protestarisire, (învechit) protestăluire, (învechit) protestuire, (rar) protestație.
Obiectare, substantiv
Sinonime:
contestare, ergotare, ergotat, imputare, obiecție, obiecționare, (învechit) remonstrare.
Ergotare, substantiv
Sinonime:
contestare, ergotat, negare, obiectare, șicanare.
Ergotat, adjectiv
Sinonime:
contestat, negat, obiectat. Ergotat, substantiv
Sinonime:
ergotare.
Litigios, adjectiv
Sinonime:
contencios, contențios, contestabil, controversat, discutabil.
Tăgăduicios, adjectiv (învechit)
Sinonime:
contestabil, îndoielnic, negabil.
Tăgăduitor, adjectiv și substantiv
Sinonime:
contestatar, contestator, negator, (învechit) negatoriu.
