Poseda, verb
Sinonime: a avea, a deţine, a stăpâni, a dispune.  Posedant, adjectiv
Sinonime: bogat; (clasă posedantă) burghezie, clasă dominantă, clasă privilegiată, clasă superioară.  Posedare, substantiv
Sinonime: cunoaștere (temeinică), deținere, dominare, posesiune, stăpânire.  

---

Achiziţiona, verb
Sinonime: a procura, a obţine, a face rost; a aduna, a colecta, a strânge, a cumpăra, a poseda.  Atins (atinsă), adjectiv
Sinonime: alipit, apucat, contactat, emoționat, gustat, impresionat, insultat, îndeplinit, înduioșat, jignit, lezat, lovit, menționat, mişcat, ofensat, posedat, tulburat, ultragiat, vătămat.

Atins, substantiv (învechit)
Sinonime: asemănare, atacare, atingere, jignire, lovire.  Avea, verb
Sinonime: a poseda, a deţine, a stăpâni, a cuprinde, a conţine.  Cunoaşte, verb
Sinonime: a afla, a fi informat; a face cunoştință, a distinge, a deosebi, a recunoaște, a identifica, a pricepe, a stăpâni, a poseda, a înţelege, a (se) şti, a recunoaşte, a (se) observa, a (se) remarca, a (se) vedea, a aprecia, a chibzui, a considera, a crede, a deduce, a găsi, a gândi, a judeca, a obţine, a opina, a răsplăti, a realiza, a recompensa, a recunoaşte, a socoti.  Deţine, verb
Sinonime: a avea, a stăpâni, a ocupa, a poseda; a închide, a aresta, a purta.  Dispune, verb
Sinonime: a alege cu fermitate, a aranja, a așeza, a avea (la dispoziție), a bate, a birui, a clasa, a clasifica, a comanda, a da dispoziții, a decide, a decreta, a deveni vesel, a distribui, a fi în voie bună, a fixa, a grupa, a hotărî, a împărți, a întocmi, a întrece, a învinge, a orândui, a ordona, a organiza, a petrece, a porunci, a poseda, a potrivi, a pune, a râde, a rândui, a repartiza, a se amuza, a se bucura, a se desfăta, a se distra, a se folosi după bunul plac, a se înveseli, a se veseli, a sistematiza, a stabili, a statornici, a stipula, (învechit) a conduce, (învechit) a dispoza, (învechit) a dispozarisi, (învechit) a drege, (învechit) a învăța, (învechit) a judeca, (învechit) a lega, (învechit) a libovi, (învechit) a poveli, (învechit) a se distrage, (învechit) a se eglendisi, (învechit) a tocmi, (popular) a chiti, (popular) a soroci, (prin Banat și Transilvania) a priti, (rar) a prescrie.  Posesiune, substantiv feminin
Sinonime: stăpânire, posedare; (învechit) moşie, latifundii, ţinut; colonie.  Servi, verb
Sinonime: a funcţiona, a face serviciu, a sluji; a sprijini, a ajuta, a fi util; a se folosi, a uza, a întrebuinţa; a furniza, a da, a acorda, a poseda.  Stăpâni, verb
Sinonime: a poseda, a deţine, a avea; a cunoaşte, a şti; a se reţine, a se înfrâna, a se domina; a potoli, a tempera, a calma, a domoli; a struni; a domni, a guverna, a conduce.  Titrat (titrată), adjectiv
Sinonime: licenţiat; care posedă un titlu de noblețe.  Avut, substantiv
Sinonime: avere, avuție, bani, bogăție, bun, câștig, deținere, posedare, situație, (familiar) parale, (figurat) cheag, (figurat) seu, (învechit și regional) bogătate, (învechit și regional) prilej, (învechit și regional) prindere, (învechit) bucate, (învechit) periusie, (învechit; figurat) destinație, (învechit; figurat) existență, (învechit; figurat) menire, (învechit; figurat) necesitate, (învechit; figurat) posibilitate, (învechit; figurat) scop, (învechit; figurat) stare, (învechit; figurat) voință, (Oltenia, Banat și Transilvania) vlagă, (plural) bunuri, (plural) mijloace, (prin Transilvania) apucătură, (rar) componență, (rar) dar, (rar) senzație, (rar; figurat) boală, (rar; figurat) independență, (rar; figurat) sentiment, (regional) blagă, (regional) prinsoare, (Transilvania) iosag.  Stăpânire, substantiv
Sinonime: posedare, proprietate, posesiune; cârmuire, guvern, autoritate; ocupaţie, dominaţie; cunoaştere; abținere, cumpăt, reținere; influenţă, înrâurire, putere, stat, ţară.  Cunoaştere, substantiv
Sinonime: înţelegere, percepţie, pricepere, (învechit) ştiinţă, ştire, ştiutură, stăpânire, posedare.  Deţinere, substantiv
Sinonime: posedare; arestare, reținere.  Posesui, verb
Sinonime: (învechit) a avea, a deține, a poseda, a stăpâni.  Abunda, verb
Sinonime: a aflua, a avea din belșug, a exista din abundență, a fi din belșug, a fi în cantitate mare, a folosi din belșug, a poseda din belșug, a prisosi, a se găsi din belșug.  Mânui, verb
Sinonime: a aplica, a conduce, a folosi, a manevra, a manipula, a mănui, a mâna, (cu privire la bani) a administra, (figurat) a poseda, (figurat) a stăpâni, (învechit) a mania.