Purta, verb Sinonime:
a duce, a transporta, a căra; a se comporta, a se manifesta, a se arăta.
Purtare, substantiv feminin Sinonime:
conduită, comportament, atitudine.
Purtăreţ, adjectiv
Sinonime:
comun, de dimensiuni reduse, de purtat cu sine, de rând, durabil, mai ușor de suportat, obișnuit, popular, portabil, portativ, purtabil, rezistent, solid, trainic, transportabil, ușor de transportat.
Purtat (purtată), adjectiv Sinonime:
uzat, vechi, ros, lustruit.
Purtativ, adjectiv (învechit)
Sinonime:
portativ.
Purtător, adjectiv
Sinonime:
călăuzitor, îndrumător, povăţuitor, sfătuitor, transportor.
Purtător (purtătoare), substantiv masculin şi substantiv feminin
Sinonime:
aducător, transportor; călăuzitor, cârmuitor, conducător, deţinător, domn, domnitor, emisar, îndrumător, monarh, posesor, povăţuitor, sfătuitor, sol, stăpânitor, suveran, vodă, voievod.
Purtătură, substantiv
Sinonime:
comportament, comportare, conduită, purtare.
Aduce, verb Sinonime:
a transporta, a purta; a produce, a rodi, a face; a fi la fel cu, a semăna cu.
Aromi, verb (popular)
Sinonime:
a ademeni, a adormi, a atrage, a ațipi, a dormita, a ispiti, a încânta, a înșela, a minți, a momi, a moțăi, a păcăli, a picoti, a piroti, a purta, a rosti, a seduce, a tenta, a trișa, (figurat) a calma, (figurat) a liniști, (figurat) a ogoi, (figurat) a potoli, (învechit) a amăgi, (învechit) a aroma, (învechit) a tămâia, (popular) a zăpăci.
Cășuna, verb Sinonime:
a i se năzări, a-i răsări, (familiar) a-i veni în gând; a purta pică, a prinde necaz (pe cineva), a urî; a bate la cap, a plictisi, a insista, a sta pe capul (cuiva), a nu lăsa în pace; a pricinui, a cauza.
Căuta, verb Sinonime:
a umbla după ceva, a cerceta, a scotoci, a cotrobăi, a se interesa (de ceva), a urmări; (reflexiv) a avea trecere, a avea preţ, a avea valoare, a se cere; a purta de grijă, a se îngriji, a se ocupa, a se interesa; a băga de seamă, a observa; a-şi da silinţa, a se strădui, a încerca; a se uita, a privi, a urmări cu ochii.
Colporta, verb Sinonime:
a duce vorba, a purta vorba, a vorbi de rău.
Comporta, verb Sinonime:
a se purta, a acţiona, a se manifesta; a necesita.
Comportare, substantiv feminin
Sinonime:
comportament, conduită, purtare, (rar) purtat, (popular) port, purtătură, (prin Oltenia) săbaş, (Oltenia) umblet, (învechit) petrecere, politie; apucătură, deprindere, (plural) maniere, (plural) moravuri, (plural) năravuri, (plural) obiceiuri, (popular) modă, (Transilvania) pont, (învechit) duh, (turcism învechit) talâm; atitudine, fel de a fi, ţinută, (învechit) tarz.
Comportament, substantiv neutru
Sinonime:
apucătură, comportare, conduită, deprindere, (plural) maniere, (plural) moravuri, (plural) năravuri, (plural) obiceiuri, purtare, (popular) modă, (Transilvania) pont, (învechit) duh, (turcism învechit) talâm.
Conducător, substantiv masculin
Sinonime:
cap, căpetenie, cârmuitor, comandant, domn, domnitor, monarh, stăpânitor, suveran, vodă, voievod, (astăzi rar) stăpân, (învechit şi popular) oblăduitor, (învechit) biruitor, crai, gospodar, gospodin, ocârmuitor, purtător, vlădică, (figurat) cârmaci, guvernator, (turcism învechit) zabet; guvernant, hegemon, şef, (rar) diriguitor, (învechit) principal, ştab, vătaf, (învechit) staroste, (regional) birău, jude; şofer. Conducător, adjectiv
Sinonime:
guvernant, guvernamental, hegemon.
Conduită, substantiv feminin Sinonime:
purtare, comportare, comportament, manieră, atitudine, fel de a fi.
Cuminţenie, substantiv feminin Sinonime:
bună purtare, seriozitate; înţelepciune, prevedere.
Cumsecade, adjectiv
Sinonime:
binecrescut, blajin, blând, bun, calm, cinstit, corect, corespunzător, cu purtări bune, cuviincios, de bună credinţă, de ispravă, de treabă, educat, îngăduitor, înțelegător, loial, omenos, onest, pașnic, politicos, potrivit, prietenos, tolerant, (învechit) omenit. Cumsecade, adverb
Sinonime:
bine, convenabil, cum se cere, cum se cuvine, la locul lui, omenește, perfect, strașnic, (învechit și regional) tare.
Desfăşura, verb
Sinonime:
a aşterne, a (se) desface, (popular) a (se) desfira, (regional) a (se) dezveli, a (se) întinde, (Moldova) a (se) dişterne, a (se) derula, a se întâmpla, a se petrece, a (se) purta, a merge, a decurge, a evolua, a disputa, a depune, a duce, a efectua, a executa, a face, a îndeplini, a întreprinde, a presta, a da, a susţine, (învechit) a sta.
Deţine, verb
Sinonime:
a avea, a stăpâni, a ocupa, a poseda; a închide, a aresta, a purta.
Disputa, verb
Sinonime:
a rivaliza, a se lupta pentru; a se desfăşura, a se juca; a contesta, a se certa, a purta o dispută, a discuta, a conversa, a vorbi în contradictoriu. Dispută, substantiv feminin
Sinonime:
dezbatere, controversă, ceartă, disensiune, neînţelegere, discuție aprinsă, diferend; meci, competiție, întrecere.
Domnie, substantiv feminin
Sinonime:
dominaţie, stăpânire, putere, domnire, cârmuire, conducere, diriguire, guvernare, (învechit şi popular) oblăduire, (învechit) chiverniseală, chivernisire, ocârmuire, purtare, purtat, stăpânie, vlădicie, (figurat) cârmă; (figurat) coroană, scaun, sceptru, tron; mărie.
Domnitor, substantiv masculin
Sinonime:
domn, monarh, voievod, crai, cneaz, cârmuitor, conducător, stăpânitor, suveran, vodă, (astăzi rar) stăpân, (învechit şi popular) oblăduitor, (învechit) biruitor, gospodar, gospodin, ocârmuitor, purtător, vlădică, (figurat) cârmaci.
Duce, verb
Sinonime:
a (se) transporta, a căra; a merge, a (se) deplasa, a pleca, a colinda, a cutreiera; a trăi, a vieţui, a-şi petrece viaţa, a porni, (popular) a (se) mişca, (învechit şi regional) a păsa, a trece, a aduce, a ghida, a însoţi, a purta, a transmite, a se îndrepta, a trasa, a răspândi, a desfăşura, a întreţine, a suporta, a rezista, a-i merge, a sfârşi, a muri; a ademeni, a amăgi, a cârmui, a conduce, a dirigui, a domni, a guverna, a încânta, a înşela, a minţi, a momi, a păcăli, a prosti, a stăpâni, a trişa.
Duh, substantiv neutru
Sinonime:
arătare, strigoi, stafie, fantomă; apucătură, calcul, comportament, comportare, conduită, deprindere, deşteptăciune, duhoare, gând, idee, infecţie, intelect, inteligenţă, intenţie, împuţiciune, judecată, (la plural) maniere, miasmă, minte, (la plural) moravuri, (la plural) năravuri, (la plural) obiceiuri, plan, pricepere, proiect, purtare, putoare, raţiune, răsuflare, respiraţie, socoteală, spirit, haz, suflare, înţelepciune; (învechit) caracter, fire, natură, temperament.
Durabil (durabilă), adjectiv
Sinonime:
trainic, viabil, rezistent, solid, (rar) dăinuitor, (popular) purtăreţ, ţeapăn, vârtos, (învechit) nestrămutat, ţiitor, stabil, statornic, (învechit) stătător, persistent, (livresc) peren.
Fin (fină), adjectiv
Sinonime:
delicat, gingaş, de calitate; subtil, ager, pătrunzător; vaporos, mărunt, selecţionat, superior, sensibil, ales, rafinat, binecrescut, civilizat, manierat, politicos, cu purtări alese.
Frige, verb
Sinonime:
a (se) arde, a dogori, a pârjoli, a pârli, a perpeli, a prăji, a pune la foc; (familiar) a se păcăli, a se înşela, a păgubi, a ademeni, a amăgi, a încânta, a înşela, a minţi, a momi, a păcăli, a prosti, a purta, a trişa; a suferi un eșec, a rămâne păgubaș.
Gest, substantiv neutru Sinonime:
atitudine, faptă, purtare, comportare.
Gogi, verb (popular)
Sinonime:
a boli, a fi suferind, a lâncezi, a piroti, a purta o boală, a suferi, a tânji, a zăcea; a dezghioca, a curăți.
Graviditate, substantiv feminin
Sinonime:
apăsare, concepție, gestație, greutate, maternitate, sarcină, stare, (învechit şi regional) purtare, (rar) gravidie, (regional) poziţie.
Grăbi, verb
Sinonime:
a (se) iuţi, a (se) precipita, a (se) pripi, a (se) sârgui, a (se) sili, a (se) sprinteni, a (se) steji, a (se) zori, a accelera, a acționa în grabă, a acționa mai repede, a da zor, a devansa, a face ceva în mod pripit, a face să se grăbească, a merge în grabă, a spori, a urgenta, a-și iuți mersul, (grecism învechit) a proftaxi, (învechit şi regional) a (se) păzi, (învechit) a (se) curânda, (livresc) a (se) alerta, (regional) a (se) purta.
Îngriji, verb Sinonime:
a purta de grijă, a fi preocupat de (ceva), a vedea de (ceva), a avea grijă, a intra la griji, a (-şi) face grijă, a (-şi) bate capul cu (ceva), a lua măsuri pentru.
Îngrijire, substantiv feminin
Sinonime:
atenție, babysitting, băgare de seamă, frământare, grijă, îngrijorare, migală, neliniște, precauție, preocupare, purtare de grijă, solicitudine, teamă, temere, tratament, (rar) tratare.
Întreţine, verb Sinonime:
a alimenta, a hrăni; a păstra, a conserva, a îngriji, a finanța, a menține; a purta o discuție, a dialoga.
Moralitate, substantiv feminin
Sinonime:
bună purtare, bunătate, cinste, corectitudine, învăţătură, mentalitate, morală, omenie, onestitate, probitate, sens moral, virtute, (livresc) etos; apolog, pildă.
Obloji, verb
Sinonime:
a bandaja, a îngriji, a fomenta, a lega, a pansa, a pune comprese, a purta de grijă, a trata; a (se) acoperi, a (se) îmbodoli, a (se) îmbrobodi, a (se) încotoşmăna, a (se) înfofoli, a (se) înveli, a se îmbrăca gros; (variantă) a îmbloji.
Petrecere, substantiv feminin
Sinonime:
amuzament, bairam, (familiar) beută, chiolhan, banchet, chef, chermeză, comportament, comportare, conduită, decedare, deces, desfătare, destindere, dispariţie, distracţie, existenţă, îngropare, îngropat, înhumare, înmormântare, însoţire, moarte, ospăţ, paranghelie, party, petrecanie, pieire, prăpădire, purtare, răposare, reuniune, sfârşit, stingere, sucombare, trai, trăire, veselie, viaţă, viețuire, (învechit) desfătăciune, (învechit) sărbătorie, (rar) desfăt, (rar) sărbătoare.
Port (porturi), substantiv neutru
Sinonime:
costum, veşmânt, haine; atitudine, conduită, purtare; (port aerian) aeroport, chei, debarcader, doc, îmbarcader; adăpost, refugiu.
Portabil (portabilă), adjectiv
Sinonime:
deplasabil, mobil, portativ, purtabil, transportabil, (învechit) purtăreț.
Posesor, substantiv masculin
Sinonime:
depozitar, detentor, deţinător, proprietar, purtător, stăpân, titular, (învechit) ocinaș, (învechit) posesoriu, (învechit) posesuitor, (livresc) posident, (regional; învechit) arendaș.
Produce, verb
Sinonime:
a (se) isca, a (se) realiza, a (se) stârni, a aduce, a apărea, a cauza, a compune, a confecționa, a crea, a cultiva, a da naştere, a da, a declanșa, a degaja, a deștepta, a determina, a dezlănțui, a dezvolta, a elabora, a emana, a emite, a executa, a fabrica, a face, a genera, a interveni, a începe, a lăsa, a naște, a prepara, a pricinui, a prilejui, a provoca, a radia, a ridica, a rodi, a scoate, a se ivi, a se înfăptui, a se întâmpla, a se petrece, a se porni, a solicita, a surveni, a suscita, a trezi, a turna, a veni, (figurat) a se naște, (învechit și popular) a odrăsli, (învechit și regional) a (se) prileji, (învechit și regional) a scorni, (învechit și regional) a se scociorî, (învechit) a pricini, (învechit) a se purta, (învechit) a trage, (popular) a cășuna.
Reprezentant (reprezentantă), substantiv masculin şi feminin
Sinonime:
agent, ales, ambasador, avocat, brocăr, comis-voiajor, consul, corespondent, curtier, delegat, deputat, diplomat, emisar, eșantion, exemplar, exemplu, exponent, intermediar, împuternicit, înalt funcționar, înfățișător, însărcinat, legat, mandatar, mediator, mesager, ministru, misionar, model, negociator, nunțiu, parlamentar, persona grata, plasator, plenipotențiar, purtător de cuvânt, reprezentator, rezident, senator, sindic, sol, specimen, trimis, voiajor, (figurat) interpret, (învechit) ispravnic, (învechit) mandator, (învechit) misit, (învechit) reprezentante, (învechit) rugător, (învechit) solitor.
Suporta, verb Sinonime:
a îndura, a răbda, a suferi; a admite, a tolera, a îngădui; a susţine, a rezista la (ceva), a purta.
Surprinde, verb
Sinonime:
a ademeni, a ajunge, a amăgi, a apuca, a băga de seamă, a cuceri pe neașteptate, a descoperi în mod brusc, a descoperi pe neașteptate, a descoperi, a epata, a frapa, a încânta, a înșela, a lua pe neașteptate, a minți, a minuna, a mira, a momi, a observa (pe furiș), a păcăli, a prinde fără veste, a prinde în flagrant delict, a prinde pe nepregătite, a prinde, a prosti, a purta, a remarca, a sesiza, a sezisa, a stupefia, a șoca, a trișa, a uimi, a ului, a vedea, (figurat) a izbi, (învechit și regional) a pripi, (Moldova, Transilvania și Banat) a zăpsi.
Transporta, verb Sinonime:
a duce, a căra, a purta, a deplasa.
Trata, verb Sinonime:
a se purta, a se comporta; a ospăta, a primi bine; a discuta, a analiza; a expune, a dezvolta; a îngriji, a doctorici, a căuta. Trată, substantiv
Sinonime:
cambie, poliță, (germanism învechit) vecsel, (învechit) obligă, (învechit) sinet.
Ţine, verb Sinonime:
a păstra, a deţine, a reţine, a avea în mână; a se menţine, a dura, a dăinui; a purta, a cuprinde, a suporta; a urma, a urmări, a fi alături; a trăi, a fiinţa, a se păstra, a se conserva.
Umblet, substantiv neutru
Sinonime:
alergătură, călătorie, călcătură, colindare, comportament, comportare, conduită, cutreierare, deplasare, drum, intrigă, maşinaţie, mers, (învechit şi popular) mersură, (rar) mersătură, mişcare, pas, păşit, purtare, umblătură, uneltire, voiaj.
Uzură, substantiv feminin
Sinonime:
degradare, deteriorare, eroziune, purtare, uzaj, uzare, vetustețe; camătă, cămătărie, dobândă, procent; (figurat) slăbire, oboseală, epuizare; (figurat) corupție, decadență, desfrâu.
Vântura, verb Sinonime:
(figurat) a împrăştia, a risipi, a spulbera, a agita; a cutreiera, a colinda, a străbate; (figurat) a da în vileag, a povesti, a comenta, a purta vorba.
Camizol, substantiv
Sinonime:
(haină scurtă purtată de femei prin casă) scurteicuţă.
Călăuzitor, adjectiv și substantiv
Sinonime:
îndrumător, povățuitor, sfătuitor, (învechit) îndreptător, (învechit) purtător.
Cărat, substantiv
Sinonime:
cărare, ducere, dus, purtare, transport, transportare.
Celui, verb
Sinonime:
a ademeni, a amăgi, a încânta, a înşela, a minţi, a momi, a păcăli, a prosti, a purta, a trişa.
Conducere, substantiv
Sinonime:
cârmuire, diriguire, domnie, guvernare, stăpânire, (învechit şi popular) oblăduire, (învechit) chiverniseală, chivernisire, ocârmuire, purtare, purtat, stăpânie, vlădicie, (figurat) cârmă, putere, administraţie, comandă, prezidare, dirijare, direcţie, şefie, staff, îndrumare, însoţire.
Demontat, adjectiv
Sinonime:
delaborat, desfăcut, dezasamblat, (argotic) purtat prin praf, (figurat) deprimat, (figurat) descurajat, (figurat) dezorientat. Demontat, substantiv
Sinonime:
delaborare, demontare, dezasamblare, (figurat) deprimare, (figurat) descurajare, (figurat) dezorientare, (figurat) extenuare.
Afectație, substantiv
Sinonime:
afectare, cabotinaj, dandism, fanfaronadă, grandilocvență, pedanterie, prețiozitate, pretenție, purism, puritanism, purtare nefirească, snobism, tartuferie, teatralism; atribuție, desemnare, destinație, nominație.
Destrăbăla, verb
Sinonime:
a avea purtări dezmățate, a duce o viață de petreceri ușoare, a trăi în desfrâu, a se strica, a se desfrâna, a se deprava; a corupe, a vicia, a perverti.
Deţinător, substantiv
Sinonime:
posesor, proprietar, detentor, purtător, titular.
Dulcegărie, substantiv
Sinonime:
vorbă dulceagă, purtare dulceagă, atitudine dulceagă, sentimentalism.
Evolua, verb
Sinonime:
a (se) dezvolta, a se desfăşura, a merge, a se întâmpla, a se petrece, (învechit) a se purta, a decurge.
Oşti, verb
Sinonime:
a (se) lupta, a (se) război, a duce război, a purta război, a (se) bate.
Folosire, substantiv
Sinonime:
aplicare, consumare, folosinţă, întrebuințare, purtare, practicare, utilizare.
Indecență, substantiv
Sinonime:
imoralitate, impertinență, impudență, impudicitate, impudoare, inconveniență, insolență, irespect, ireverență, lascivitate, licență, licențiozitate, lipsă de decență, necuviință, nerușinare, obscenitate, pornografie, purtare necuviincioasă, scabrozitate, trivialitate, turpitudine, vulgaritate, (franțuzism) devergondaj, (învechit și figurat) volnicie, (învechit și popular) mascara, (învechit și popular) măscară, (învechit și popular) măscăriciune, (învechit și popular) măscărie, (învechit și popular) scârnăvie, (învechit) imodestie, (învechit) necuvioșie.
Fraieri, verb
Sinonime:
a ademeni, a amăgi, a induce în eroare, a încânta, a înșela, a minți, a momi, a păcăli, a prosti, a purta, a șmecheri.
Gâmbosi, verb
Sinonime:
a ademeni, a amăgi, a încânta, a înşela, a minţi, a momi, a păcăli, a prosti, a purta, a trişa.
Imoralitate, substantiv
Sinonime:
corupţie, depravare, desfrânare, faptă imorală, licență, lubricitate, nemoralitate, obscenitate, perversiune, purtare imorală.
Guvernare, substantiv
Sinonime:
administrare, cârmuire, chivernisire, conducere, diriguire, domnie, guvernământ, ocârmuire, purtare, purtat, regim, stăpânie, stăpânire, vlădicie, (figurat) cârmă, (învechit şi popular) oblăduire, (învechit) chiverniseală.
Transportabil, adjectiv
Sinonime:
demontabil, deplasabil, portabil, portativ, transferabil, transplantabil, (învechit) purtăreţ.
Pont, substantiv
Sinonime:
aluzie personală, aluzie răutăcioasă, apucătură, articol, capitol, capriciu, chef, comportament, comportare, conduită, deprindere, extras, fandoseală, fantezie, fason, fiţă, fragment, idee, insinuare, ironie, împunsătură, limită, maimuţăreală, moft, moment oportun, naz, ocazie, paragraf, pasaj, poftă, pontator, (rar) pontagiu, (învechit) pontaş, prilej, prosteală, punct, purtare, sclifoseală, toană, vorbă înțepătoare, (plural) maniere, (plural) moravuri, (plural) năravuri, (plural) obiceiuri.
Săbaş, substantiv
Sinonime:
aer, aspect, chip, comportament, comportare, conduită, deprindere, expresie, faţă, figură, fizionomie, înfăţişare, mină, obicei, obişnuinţă, obraz, purtare. Sabaș, substantiv
Sinonime:
origine.
Pingelui, verb
Sinonime:
a ademeni, a amăgi, a încânta, a înșela, a minți, a momi, a păcăli, a prosti, a purta, a trișa; a pingeli.
Tarz, substantiv
Sinonime:
atitudine, comportare, purtare, ținută.
Smomi, verb
Sinonime:
(regional) a ademeni, a agita, a amăgi, a ațâța, a incita, a instiga, a încânta, a înșela, a întărâta, a minți, a momi, a păcăli, a prosti, a provoca, a purta, a stârni, a trișa, a tulbura.
Podvodări, verb
Sinonime:
(învechit) a căra, a duce, a purta, a transporta.
Second-hand, adjectiv
Sinonime:
de calitate inferioară, folosit, la mâna a doua, purtat, uzat, vechi; indirect.
Lampadofor, substantiv
Sinonime:
(la vechii greci) purtător de torță.
Vector, substantiv
Sinonime:
purtător, segment orientat, tensor, vehicul, (biologie) gazdă temporară, (vector alunecător) vector glisant, (vector de poziție) rază vectoare, (vector fix) vector legat, (vector unitar) versor.
Aportat, substantiv
Sinonime:
(despre un câine) aducere, purtare, transportare.
Transportarisi, verb (învechit)
Sinonime:
a căra, a duce, a purta, a transporta.
Transportor, substantiv
Sinonime:
bandă rulantă, camionar, conveier, conveior, mesager, purtător, (transportor-melc) şnec.
Planisi, verb (învechit)
Sinonime:
a ademeni, a amăgi, a încânta, a înduioșa, a înșela, a minți, a momi, a păcăli, a prosti, a purta, a se lăsa ademenit, a se lăsa sedus, a seduce, a trișa.
Izmeni, verb (familiar)
Sinonime:
a afecta, a face grimase, a face mutre, a face nazuri, a se fandosi, a se fasoli, a se maimuțări, a se marghioli, a se prosti, a se purta fără naturalețe, a se schimonosi, a se sclifosi, a se sluți, a se strâmba, a se uita urât.
Patogen, adjectiv
Sinonime:
infecțios, purtător de boli, (învechit) morbific.
Tropos, substantiv (învechit)
Sinonime:
chip, fel, manieră, mod (de purtare), procedeu, stil, tonos.
Poticări, verb (învechit și regional)
Sinonime:
a ademeni, a amăgi, a încânta, a înșela, a minți, a momi, a păcăli, a prosti, a purta, a trișa.
Descerni, verb (învechit)
Sinonime:
a nu mai purta doliu, a renunța la doliu, (învechit) a descerna.
Îmbrăcat, adjectiv
Sinonime:
acoperit, echipat, înfățat, învelit, înveșmântat, purtat, (învechit) învăscut. Îmbrăcat, substantiv
Sinonime:
îmbrăcare, (figurat) acoperire.
Susţinere, substantiv
Sinonime:
afirmare, ducere, întreținere, ocrotire, pledare, pop, proclamare, proptea, proptire, protejare, purtare, rezemare, servire, sprijin, sprijinire, (figurat) apărare, (învechit) rezemătură, (învechit) sprijineală, (învechit) sprijoană, (prin Muntenia și Oltenia) papainog, (rar) proteguire, (regional) pripoană, (regional) proptă, (regional) propteală, (regional) proptiș, (regional) șpraiț, (Transilvania) șoș.
Întrebuinţare, substantiv
Sinonime:
aplicare, aplicație, atribuție, consum, consumare, consumație, folosință, folosire, menire, practicare, purtare, purtat, servire, utilizare, uz, uzură, (învechit) abuz, (învechit) apucătură, (învechit) întrebuințire, (învechit) obicei, (învechit) obligativitate, (învechit) trebuință, (învechit) uzaj.
Talâm, substantiv (învechit)
Sinonime:
apucătură, ceremonial, compliment, comportament, comportare, conduită, deprindere, gest, închinăciune, manieră, maniere, mătanie, moravuri, năravuri, obiceiuri, plecăciune, ploconeală, purtare, reverență, temenea, (variantă) talim, (variantă) tălim.
Teleportanță, substantiv
Sinonime:
(paranormal) purtare la distanță.
Morăi, verb (regional)
Sinonime:
a bolborosi, a mârâi, a murmura, a se tângui; a fi rău, a se purta neomenos.
Mamă-surogat, substantiv
Sinonime:
mamă de împrumut, mamă purtătoare.
Orator, substantiv masculin
Sinonime:
conferențiar, debater, declamator, logograf, predicator, purtător de cuvânt, retor, speaker, spicher, șpicher, tribun, vorbitor, (învechit) ambasador, (învechit) sol, (învechit) vornic, (prin Bucovina) predicant, (rar) cuvântător, (variantă) (învechit) oratore.
Oratoare, substantiv feminin
Sinonime:
conferențiară, declamatoare, predicatoare, purtătoare de cuvânt, speakeriță, spicheriță, șpicheriță, vorbitoare.
Emancipat, adjectiv
Sinonime:
cu purtări libertine, descătușat, dezrobit, eliberat, independent, liber, mântuit, modernizat, (învechit) volnic, (învechit) volnicit, (popular) slobozit. Emancipat, substantiv
Sinonime:
emancipare, emancipație, (neobișnuit) fruntaș.
Îngăimare, substantiv
Sinonime:
bâlbâire, bolboroseală, bolborosire, bolborosit, ezitare, fredonare, încurcătură, îngăimeală, îngânare, nedumerire, nehotărâre, vorbire confuză, (învechit și regional) slomnire, (învechit) aflare în impas, (învechit) îngălare, (învechit) purtare cu vorba, (învechit) tărăgănare, (regional) îndoială, (regional) întrolocare, (regional) pregetare, (regional) slomneală, (regional) șovăire.
Schivernisi, verb (învechit și regional)
Sinonime:
a administra, a căpătui, a cârmui, a chivernisi, a conduce, a guverna, a înstări, a stăpâni, a-și purta de grijă, (regional) a chiverni.
