Turc, substantiv
Sinonime:
(glumeț) turcalete, (învechit și popular) necredincios, (învechit și regional) ciutac; (învechit) osman, osmangiu, osmanlâu, otoman, păgân, șalvaragiu.
Turc (turcă), adjectiv
Sinonime:
turcesc; (învechit) osman, osmanic, osmanlâu, osmănesc, otoman, otomanicesc, otomănesc, păgân, păgânesc.
Turcă, substantiv feminin
Sinonime:
limba turcească.
Turcafleț, substantiv
Sinonime:
(argou) fraier, naiv.
Turcalău, substantiv (regional)
Sinonime:
turc.
Turcaleț, substantiv
Sinonime:
turculeț, zmeu turcesc.
Țurcălie, substantiv (regional)
Sinonime:
(regional) născătoare, (regional) țurcă.
Turcăranie, substantiv (regional)
Sinonime:
turcime.
Turcarete, substantiv
Sinonime:
(botanică) măseaua-ciutei.
Turcățăl, substantiv
Sinonime:
(botanică) holbură, torcățăl, turcățel.
Turcel, substantiv (regional)
Sinonime:
pâlnie, (regional) tolcer; turc.
Turcesc, adjectiv
Sinonime:
otoman, păgân, păgânesc, turc, (învechit) osman, (învechit) osmanic, (învechit) osmanlâu, (învechit) osmănesc, (învechit) otomanicesc, (învechit) otomănesc, (prin extensiune) mahomedan; (figurat) arbitrar, despotic, după bunul plac; (variantă) (învechit) torcesc.
Turcește, adverb
Sinonime:
ca turcii; (figurat) arbitrar, despotic.
Turchez, adjectiv (popular)
Sinonime:
albastru, albastru-deschis, albastru-verzui, azuriu, (ochi) căprui, (regional) turghez, (variantă) turchiaz.
Turci, verb
Sinonime:
a asimila cu populația turcă, a converti la islamism, a deveni turc, (învechit şi popular) a se păgâni; a se ameţi, a se chercheli, a se îmbăta, a se turmenta. Turci, substantiv
Sinonime:
(botanică) păpădie.
Turcie, substantiv (învechit)
Sinonime:
limba turcă.
Turcime, substantiv
Sinonime:
(învechit) păgânătate, (învechit) păgânime, (popular) aliotman.
Turcire, substantiv
Sinonime:
păgânire, păgânit, păgânizare, (învechit) turcie.
Turcism, substantiv
Sinonime:
împrumut din limba turcă.
Turcoaică, substantiv
Sinonime:
(învechit) cadână, osmană, osmanlie, otomană, turcoaie; (regional) bulă.
Turcoaice, substantiv la plural (regional)
Sinonime:
(botanică) cârciumărese.
Turcoaie, substantiv (învechit)
Sinonime:
otomană, turcoaică, (învechit) osmană, (învechit) osmanlie.
Turcoază, substantiv feminin Sinonime:
peruzea.
Turcoman, substantiv
Sinonime:
(învechit) turkmen; (regional) turc.
Turculeţ, substantiv masculin
Sinonime:
(botanică) floarea-paștelui, floarea-paștilor, floarea-păsărilor floarea-vântului-galbenă, găinușă, gălbenele, păștiță; (ornitologie) sticlete; copil de turc, turc, turcaleț.
Ameţi, verb
Sinonime:
a (se) afuma, a (se) aghesmui, a (se) buimăci, a (se) căli, a (se) cârpi, a (se) chercheli, a (se) ciupi, a (se) dezechilibra, a (se) îmbăta, a (se) magnetiza, a (se) matosi, a (se) năuci, a (se) oțeli, a (se) pili, a (se) sfinți, a (se) tămâia, a (se) trăsni, a (se) turci, a (se) turmenta, a (se) turti, a (se) ului, a (se) zăpăci, a avea amețeală, a deveni buimatic, a pricinui amețeală, a se pierde (cu firea), a-şi pierde luciditatea, (argou) a (se) mahi, (argou) a (se) matoli, (familiar) a (se) învinoșa, (învechit) a (se) cebălui, (livresc) a (se) griza, (Moldova) a (se) chefălui, (Moldova, Bucovina și Transilvania) a (se) tehui, (popular) a (se) bâigui, (popular) a (se) turlăci, (prin Transilvania) a (se) amnări, (rar) a (se) târnosi, (regional) a (se) flecui, (regional) a (se) hăbăuci, (regional) a (se) uimăci, (Transilvania și Banat) a (se) șumeni.
Bimbaşă (bimbași), substantiv masculin (învechit)
Sinonime:
colonel (în armata turcă); comandant, căpetenie, conducător, cap, şef, ştab; boss, patron; (variantă) bimpașă.
Beşleagă (beşlegi), substantiv masculin
Sinonime:
ofițer turc.
Chercheli, verb
Sinonime:
a (se) afuma, a (se) aghesmui, a (se) ameți, a (se) căli, a (se) ciupi, a (se) cârpi, a (se) îmbăta, a (se) magnetiza, a (se) matosi, a (se) oțeli, a (se) pili, a (se) sfinți, a (se) tămâia, a (se) trăsni, a (se) turci, a (se) turmenta, a (se) turti, (argou) a (se) mahi, (argou) a (se) matoli, (familiar) a (se) învinoșa, (livresc) a (se) griza, (Moldova) a (se) chefălui, (popular) a (se) turlăci, (prin Transilvania) a (se) amnări, (rar) a (se) târnosi, (regional) a (se) flecui, (Transilvania și Banat) a (se) șumeni.
Floare, substantiv feminin
Sinonime:
corolă, inflorescenţă; desen, broderie, ornament; (figurat) frunte, elită, cremă, lamură; (figurat) caimac, smântână, spumă; (la plural) ciclu, soroc, menstruație; (botanică) (Transilvania, Banat şi prin Moldova) pană; (floarea-cucului) (regional) cuculeasă; (floarea-paștelui) (regional) (la plural) găinușe, oiță, păscuță, păștiță, turculeț, floarea-oștilor, floarea-păsărilor, floarea-vântului, pâinea-paștelui; (floarea-paștilor) păștiță; (floarea-păsărilor) păștiță, floarea-paştelui; (floarea-raiului) (prin Muntenia) mușețel, priboi; (floarea-reginei) albumeală, albumiță, floare-de-colț, (rar) edelvais, (regional, la plural) flocoșele, steluță, floarea-doamnei; (floarea-soarelui) (învechit și popular) soarea-soarelui, (popular) sora-soarelui, (regional) rază, rujoancă, soreancă, răsarea-soarelui, ruja-soarelui, (Moldova) răsărită, sorică; (floarea-vântului-galbenă) păștiță; (floare-de-colț) floarea-reginei; (floare-de-leac) (regional) bujorel, (la plural) gălbenele, piciorul-cocoșului; (floare-de-perină) (regional) iarbă-de-perină; (flori-de-paie) imortelă, (rar) nemuritoare, (regional) cununiță; (floarea-broaştei) păpădie; (floarea-brumei) brânduşă; (floarea-ciumei) ciucuraşi; (floarea-ciutei) găinuşă; (floarea-codrului) beladonă, mătrăgună; (floarea-crucii) pristolnic, teişor; (floarea-cununii) curcubeu; (floarea-doamnei) albumeală, albumiţă, floarea-reginei, floare-de-colţ; (floarea-fânului) firuţă; (floarea-florilor) ghioc; (floarea-găinii) păpădie; (floarea-grâului) albăstrea, albăstrică, albăstriţă, surguci, vineţea, vineţică; (floarea-hoţului) tâlhărea; (floarea-jelei) linariţă; (floarea-lui-Sântion) drăgaică, sânziană; (floarea-mălaiului) păpădie; (floarea-nopţii) mirodenie, nopticoasă, regina-nopţii; (floarea-oştilor) floarea-paştelui; (floarea-paştelui) dediţel; (floarea-paştilor) popilnic; (floarea-patului) parpian.
Mahomedan (mahomedană), adjectiv
Sinonime:
musulman, islamic, islamist, turc, (învechit) mahometanicesc, (variantă) mahometan; (variante învechite) mahamedan, mahumetan, maometan, moametan, muhamedan.
Musulman (musulmană), substantiv
Sinonime:
islamist, mahomedan, turc, (Evul Mediu) sarazin, (învechit) agarean, (învechit) busurman, (popular) necredincios, (popular) păgân, (turcism învechit) muslim. Musulman (musulmană), adjectiv
Sinonime:
islamic, mahomedan, turc, turcesc, (Evul Mediu) sarazin, (învechit) mahometanicesc.
Osmanlâu, adjectiv (învechit)
Sinonime:
otoman, turcesc, (variantă) osmalâu, (variantă) osmanliu. Osmanlâu, substantiv (învechit)
Sinonime:
turc, (variantă) osmalâu, (variantă) osmanliu.
Păgân (păgână), adjectiv
Sinonime:
ateu, crud, cumplit, eretic, idolatru, (învechit) idoloslugaş, idoloslujebnic, liber-cugetător, mahomedan, musulman, necredincios, nemilos, neomenos, păcătos, păgânesc, pătimaş, politeist, proclet, rău, sălbatic, schismatic, turc, turcesc, viclean, vitreg, (învechit şi regional) pogan, (învechit) agarean, (învechit) agarinesc.
Păgânătate, substantiv feminin
Sinonime:
abjecţie, fărădelege, infamie, josnicie, mârşăvie, mişelie, mulțime de păgâni, mulțime de turci, nelegiuire, nemernicie, netrebnicie, păgânime, păgânism, ticăloşie, turcime, (plural) eretici, (plural) necredincioşi.
Tui (tuiuri), substantiv neutru
Sinonime:
(învechit) steag turcesc.
Beşliu (beşlii), substantiv masculin
Sinonime:
(învechit) ostaș turc, soldat turc de cavalerie.
Capigiu (capigii), substantiv masculin
Sinonime:
(învechit) demnitar turc însărcinat cu mazilirea domnului și inaugurarea noii domnii.
Caripiți, substantiv masculin la plural
Sinonime:
(învechit) oșteni turci.
Cauzilieri, substantiv masculin la plural
Sinonime:
(învechit) soldați turci din garda sultanului.
Dajdie (dajdii), substantiv feminin
Sinonime:
(învechit) tribut dat turcilor, impozit, dare, bir.
Mutaferachi, substantiv masculin la plural
Sinonime:
(învechit) călăreți turci.
Beşlic, substantiv
Sinonime:
(învechit) (monedă turcească) pendar.
Cadână, substantiv
Sinonime:
odaliscă; (figurat) turcoaică.
Capră (capre), substantiv feminin
Sinonime:
(zoologie) (capră de munte) capră-neagră, capră-sălbatică; (joc popular tradiţional dansat de Anul Nou) (articulat) (popular) brezaia, turca; (suport de tăiat lemne) (regional) măgar, (Moldova şi Bucovina) crăcană; (suport de lemn) căprior; cleşte; cumpănă; (capra-dracului) berbecel, lupul-vrăbiilor, mărăcinar, pietroşel, sfrâncioc; cobilă, compas, grec; (capră-nemţească) calcea-calului; (la plural) arşic.
Sticlete, substantiv
Sinonime:
(ornitologie) (regional) cucoană, cuconiţă, domnişoară, domnişor, domnuţ, logăcel, logociţă, oiţă, scai, scaiete, scăiecior, scăişor, spinărel, turculeţ, vărguţă, ciuş-de-ghimpe, pasărea-scaiului, pasăre-de-scai, pasăre-domnească, (Bucovina) scăier, (Transilvania) tengheliță; (argou) gardian, poliţai, poliţist, regină, sergent.
Ciutac, substantiv
Sinonime:
turc; țărănoi, necioplit, netot. Ciutac, adjectiv
Sinonime:
prost, stângaci, nerod, nătăfleață.
Climpuş, substantiv
Sinonime:
arbiu, ţurcă.
Păpădie, substantiv
Sinonime:
(botanică) (regional) buhă, cicoare, crestăţea, lăptucă, lilicea, mâţă, papalungă, pilug, turci, curu-găinii, floarea-broaştei, floarea-găinii, floarea-mălaiului, floarea-sorului, floarea-turcului, (plural) flori-galbene, (plural) gălbinele-grase, gușa-găinii, (plural) ouăle-găinilor, papa-găinii, părăsita-găinilor, pui-de-gâscă; podbal.
Antep, substantiv
Sinonime:
mahaleb, vișin turcesc.
Ienicer, substantiv
Sinonime:
(variantă) ianicer, soldat turc; (la figurat) tâlhar, bandit.
Mola, substantiv (turcism învechit)
Sinonime:
preot musulman, judecător turc, (variantă) mula. Mola, interjecție
Sinonime:
lasă! dă-i drumul!
Păgânesc, adjectiv
Sinonime:
păgân, turc, turcesc, (figurat) barbar, (figurat) crud, (popular) păcătos, (prin extensiune) ticălos.
Păgâni, verb
Sinonime:
a (se) converti la păgânism, a (se) păgâniza, a (se) turci, a deveni ateu, a deveni păgân, a păcătui, a se înrăi, (popular) a deveni câinos la inimă.
Păgânime, substantiv
Sinonime:
mulțime de păgâni, păgânătate, turcime.
Hamam, substantiv
Sinonime:
baie turcească, caldarium, saună.
Raia (raiale), substantiv
Sinonime:
protectorat turc.
Mahaleb, substantiv
Sinonime:
(botanică) mălin, vişin turcesc, (regional) antep.
Liță, substantiv
Sinonime:
chip, față, leliță, țurcă; cablu electric.
Misir, substantiv
Sinonime:
cal arăbesc, (învechit; monedă turcească) misirliu. Misir, adjectiv
Sinonime:
egiptean.
Regeal, substantiv
Sinonime:
(învechit) demnitar turc, ministru; (variante) răgeal, rigeal.
Otoman, adjectiv
Sinonime:
osman, turc, turcesc.
Otomanicesc, adjectiv (învechit)
Sinonime:
otoman, turc, turcesc.
Otomănesc, adjectiv
Sinonime:
turc, turcesc.
Pogăni, verb (regional)
Sinonime:
a deveni păgân, a deveni politeist, a se converti, a se păgâni, a se turci.
Richiab, substantiv (învechit)
Sinonime:
rechiab, rechiptar, richiap, suită, (figurat; Turcia) guvern.
Fonduc, substantiv (învechit)
Sinonime:
(monedă veche turcească) funduc, funducliu.
Pilafgiu, substantiv
Sinonime:
(ironic) turc, (variantă) pilafciu.
Ceacaribă, substantiv (regional)
Sinonime:
nap turcesc, (variantă) ciocarapă, (variantă) ciocaribă, (variantă) ciopărică.
Încimpit, adjectiv (învechit)
Sinonime:
așezat pe vine, așezat turcește, ghemuit, tupilat.
Osmănesc, adjectiv (învechit)
Sinonime:
turc, turcesc.
At, substantiv (învechit și regional)
Sinonime:
armăsar, cal de călărie, cal de curse, cal dobrogean, cal turcesc, cursier, (variantă) hat.
Chiulaf, substantiv (învechit)
Sinonime:
căciulă turcească, (figurat) păcăleală, (învechit) zărculă.
Încimpire, substantiv (învechit)
Sinonime:
așezare pe vine, așezare turcește, ghemuire, tupilare, (variantă) încinchire.
Încimpi, verb (învechit)
Sinonime:
a se așeza pe vine, a se așeza turcește, a se ghemui, a se tupila, (regional) a se cinchi, (variantă) a se încinchi.
Bacon, substantiv
Sinonime:
jambon, șuncă; baconiță, mahorcă, tutun turcesc.
Celichiu, substantiv (regional)
Sinonime:
(joc de copii) popic, țurcă.
Păgânește, adverb
Sinonime:
cu cruzime, fără milă, necruțător, nelegiuit; turcește.
Torcesc, adjectiv (învechit)
Sinonime:
turcesc.
Osmanic, adjectiv (învechit)
Sinonime:
turc, turcesc.
Păgânire, substantiv
Sinonime:
islamizare, islamizație, înrăire, păgânit, turcire, (învechit) necredincioșire.
Bulesc, adjectiv (învechit și regional)
Sinonime:
turcesc.
Pseudoturcoaică, substantiv (rar)
Sinonime:
falsă turcoaică.
Ascher, substantiv (învechit)
Sinonime:
armată turcească, (variantă) așcher.
