Asimila, verb Sinonime:
a absorbi, a include, a (se) integra (intr-o comunitate); a dobândi, a învăţa (idei, cunoștințe).
Asimilabil, adjectiv
Sinonime:
abordabil, accesibil, comprehensibil, digestibil, inteligibil.
Asimilare, substantiv
Sinonime:
asimilaţie, însuşire, învăţare; (fonetică) asimilaţie.
Asimilaţie, substantiv
Sinonime:
asimilare; (fonetică) asimilare; (fiziologie) anabolism; (botanică) (asimilaţie clorofiliană) fotosinteză.
Absorbi, verb Sinonime:
a acapara, a anexa, a aspira, a asimila, a suge, a încorpora, a îngloba, a înghiţi, a inhala, a îngurgita, a lua, a digera; (figurat) a preocupa, a captiva, a capta, a atrage.
Adopta, verb Sinonime:
a înfia, a asimila, a îmbrățișa, a accepta, a-şi însuşi, a primi, a urma, a vota.
Digera, verb
Sinonime:
a mistui, a asimila, (regional) a măcina, a râşni, (învechit) a honipsi.
Dobândi, verb
Sinonime:
a primi, a căpăta, a obţine, a agonisi, a procura, (prin Transilvania) a însăma, a câştiga, a asimila, a repurta; a bate, a birui, a cuceri, a înfrânge, a întrece, a învinge, a lua, a ocupa.
Însuşi, verb Sinonime:
a lua, a sustrage, a (-şi) apropia, a pune mâna; a asimila, a învăţa; a adopta, a primi, a accepta.
Însuşire, substantiv feminin
Sinonime:
aplicare, apropriere, asimilare, atribut, calitate, caracter, caracteristică, dar, deprindere, dotare, facultate, fel de a fi, înclinaţie, învățare, înzestrare, notă, particularitate, proprietate, putere, semn specific, talent, trăsătură, valoare (specifică), virtute, (rar) bun, (regional) însușietate; (figurat) amprentă, marcă, pecete, sigiliu, timbru.
Pricepere, substantiv feminin Sinonime:
înțelegere, pătrundere, asimilare; pregătire, orientare, iscusinţă, îndemânare.
Sincretism, substantiv neutru
Sinonime:
amalgam, amestec, asimilație, concentrare, confuzie, eclectism, ecumenism, integrație, nediferenţiere, reunire, sinteză, uniune.
Dobândit (dobândită), adjectiv
Sinonime:
câștigat, cumpărat, cucerit, contractat, obținut, asimilat, însuşit.
Anabolism, substantiv
Sinonime:
asimilaţie.
Digerabil, adjectiv
Sinonime:
asimilabil, digest, digestibil.
Fotosinteză, substantiv
Sinonime:
(biologie) anabolism, asimilaţie clorofiliană, biosinteză.
Naturalizație, substantiv
Sinonime:
aclimatație, aclimatațiune, acomodație, aculturație, acutumanță, asimilație, fuziune, melting-pot, naturalizare, socializare.
Digest (digestă), adjectiv
Sinonime:
asimilabil, digerabil, digestibil, ușor de digerat.
Integrație, substantiv
Sinonime:
absorbție, aculturație, asimilație, concentrare, fuziune, incorporație, integrare, socializare, unificare.
Digestiune, substantiv
Sinonime:
absorbție, absorbțiune, asimilație, cocțiune, deglutiție, deglutițiune, degluțiune, digerare, digestie, eupepsie, ingestie, ingestiune, mistuire, (rar) mistuială, nutriție, nutrițiune, ruminație, ruminațiune, transformație.
Încorporare, substantiv
Sinonime:
incarnare, incarnaţie, întrupare, personificare; absorbţie, accesiune, aculturație, afiliație, afiliere, alipire, anexare, asimilare, asimilație, inserare, inserție, integrare, încorporație, înglobare, înregimentare, înrolare, recrutare, reunire, (învechit şi popular) scriere, (Transilvania şi Maramureș) şorozaş, (Transilvania şi Moldova) conscripţie, (variantă) incorporare.
Apercepe, verb
Sinonime:
a apercepa, a asimila, a percepe.
Absorbabil, adjectiv
Sinonime:
asimilabil, băubil, buvabil, combinabil, digest.
Absorbire, substantiv
Sinonime:
absorbție, asimilare, ingestie, ingurgitare, integrare, interesare, încorporare, preocupare, (învechit) absorpțiune.
Socializare, substantiv
Sinonime:
aculturație, asimilare, integrare, integrație; colectivizare, etatizare, naționalizare.
Acultura, verb
Sinonime:
a se adapta la o cultură nouă, a se asimila, a se integra.
Aculturație, substantiv
Sinonime:
anatopism, asimilare, socializare, transculturație.
Turci, verb
Sinonime:
a asimila cu populația turcă, a converti la islamism, a deveni turc, (învechit şi popular) a se păgâni; a se ameţi, a se chercheli, a se îmbăta, a se turmenta. Turci, substantiv
Sinonime:
(botanică) păpădie.
Comparabil, adjectiv
Sinonime:
analog, asemănător, asimilabil, echivalent, omolog, similar.
Învățare, substantiv
Sinonime:
aflare, asimilare, asimilație, buchereală, cultivare, dăscălire, deprindere, familiarizare, inițiere, instruire, însușire, înțelegere, învățat, învățământ, învățătură, memorare, memorizare, nărăvire, obișnuire, studiere, studiu, (învechit) paradosie, (învechit) paradosire, (învechit) paradosit, (învechit) poruncire.
