Dispreţ, substantiv
Sinonime: desconsiderare, desconsideraţie, (învechit) defăimare; (cu dispreț) în mod disprețuitor.  Dispreţui, verb
Sinonime: a nesocoti, a desconsidera, a subaprecia, (învechit) a defăima, a mepriza, a ocărî.  Dispreţuire, substantiv
Sinonime: desconsiderare, nesocotire.  Dispreţuit, adjectiv
Sinonime: desconsiderat, nesocotit.  Dispreţuitor, adjectiv
Sinonime: batjocoritor, peiorativ, sfidător, trufaş.  

---

Desconsidera, verb
Sinonime: a dispreţui, a subestima, a deprecia.  Detesta, verb
Sinonime: a urî, a dispreţui, a nu putea suferi.  Înapoiere, substantiv feminin
Sinonime: arierație, rambursare, rămânere în urmă, redare, restituire, restituție, revenire, venire, (figurat) decadență, (figurat) declin, (figurat) disprețuire, (figurat) regres, (figurat) retrogradare, (figurat) umilire, (învechit) prostietate, (învechit) ramburs, (învechit) reînturnare, (popular) întoarcere, (popular) înturnare, (popular) înturnat.  Nesocoti, verb
Sinonime: a călca, a contraveni, a deprecia, a desconsidera, a dispreţui, a ignora, a încălca, a lua în glumă, a lua în râs, a neglija, a nerecunoaște, a nu ține cont, a nu ține seama de, a omite, a se abate, a subestima, a viola, (figurat) a silui, (învechit) a defăima, (învechit) a mepriza, (învechit) a ocărî, (învechit) a păși, (învechit) a sparge, (învechit) a stropși, (învechit) a știrbi.  Nesocotit (nesocotită), adjectiv
Sinonime: nechibzuit, necugetat, necumpănit, imprudent, nesăbuit, iraţional, neprevăzător; ignorat, desconsiderat, dispreţuit.  Paria, substantiv masculin
Sinonime: (om) urgisit, (om) dispreţuit, (om) nedreptăţit, (om) oropsit, (om) apăsat.

Paria, verb
Sinonime: a afirma, a conveni, a face legământ, a juca, a miza, a pune în joc, a risca, a se angaja, a se hazarda, a se lega, a se prinde, a susține, (învechit şi regional) a se rămăşi.  Peiorativ (peiorativă), adjectiv
Sinonime: defavorabil, depreciativ, dispreţuitor, negativ, (variantă) pejorativ.  Pofidă, substantiv feminin
Sinonime: ciudă, dispreţ, gelozie, invidie, motiv, necaz, ocazie, pică, pizmă, pornire, pretext, pricină, ranchiună, (învechit; regional) pohidă, (învechit; regional) prohită.  Prezumţios (prezumțioasă), adjectiv
Sinonime: arogant, dispreţuitor, fudul, grandoman, impertinent, infatuat, insolent, ireverențios, încrezut, îndrăzneț, înfumurat, îngâmfat, mândru, megaloman, necuviincios, neobrăzat, nerespectuos, nerușinat, obraznic, orgolios, semeț, sfidător, sfruntat, trufaș, țanțoș, vanitos, (variantă învechită) prezumpțios.  Sfida, verb
Sinonime: a brava, a desfide, a dispreţui, a înfrunta, (rar) a sfrunta.  Sfidător (sfidătoare), adjectiv
Sinonime: dispreţuitor, încrezut, măreț, mândru, obraznic, orgolios, provocator.  Trufaş (trufaşă), adjectiv
Sinonime: îngâmfat, înfumurat, infatuat, mândru, fudul, arogant, sfidător, semeţ, dispreţuitor.  Trufie, substantiv feminin
Sinonime: înfumurare, îngâmfare, infatuare, aroganţă, dispreţ, sfidare, mândrie, semeţie.  Detestabil (detestabilă), adjectiv
Sinonime: vrednic de ură, vrednic de dispreţ; de dispreţuit; demn de ură; lamentabil, deplorabil, abominabil, urât, neplăcut, trist, dezgustător, teribil, îngrozitor, oribil, demn de milă, sărac, josnic, de nesuportat; de nebăut.  Depreciativ (depreciativă), adjectiv
Sinonime: critic, defavorabil, devalorizant, disprețuitor, negativ, peiorativ.  Defăimare, substantiv
Sinonime: bârfire, ponegrire, calomniere, desconsiderare, umilire, batjocură, desconsideraţie, dispreț.  Desconsiderare, substantiv
Sinonime: lipsă de considerație, desconsiderație, dispreţuire, dispreţ, discreditare.  Desconsiderat, adjectiv
Sinonime: dispreţuit, discreditat.  Desconsideraţie, substantiv
Sinonime: desconsiderare, discredit, dispreţ, indiferență, lipsă de considerație, lipsă de interes, nebăgare în seamă, (variantă) desconsiderațiune.  Meprizabil, adjectiv
Sinonime: abject, detestabil, infam, josnic, mizerabil, (demn) de disprețuit, (învechit) vil.  Mizantropie, substantiv
Sinonime: dispreț față de oameni, neîncredere în oameni, solitudine, ură față de oameni.  Oprobriu, substantiv
Sinonime: afront, dezaprobare, dezonoare, difamație, dispreţ, ignominie, indignitate, infamie, înfierare, reprobare, ruşine; (variantă greșită) oprobiu.  Vil, adjectiv
Sinonime: (franțuzism învechit) abject, de proastă calitate, demn de disprețuit, ignobil, infam, josnic, mârșav, mișel, mizerabil, nedemn, nelegiuit, nemernic, netrebnic, ordinar, servil, ticălos.  Desconsiderațiune, substantiv
Sinonime: defavoare, deriziune, desconsiderare, desconsideraţie, devalorizare, discredit, dispreţ, indiferență, lipsă de considerație.  Mepriza, verb
Sinonime: a deprecia, a desconsidera, a disprețui, a nesocoti, a subestima, a transgresa.  Nesocotire, substantiv
Sinonime: călcare, desconsiderare, dispreţuire, ignorare, încălcare, neglijare, omitere, violare, (popular) stricare.  Detestație, substantiv
Sinonime: aversiune, detestare, dezgust, disprețuire, execrație, fobie, repugnanță, repulsie.  Despreciu, substantiv
Sinonime: dispreț.  Despreciui, verb
Sinonime: a disprețui.  Despreciuire, substantiv
Sinonime: disprețuire.  Despreciuit, substantiv
Sinonime: disprețuit.  Despreciuitor, substantiv
Sinonime: desprețuitor, disprețuitor.  Nesimpatie, substantiv
Sinonime: antipatie, aversiune, dispreț, dușmănie.  Scuipa, verb
Sinonime: a elimina salivă, a expectora, (Moldova și Bucovina) a stupi, (regional) a hraconi, (variantă) a scuipi; (argou) a mărturisi, a trăda; (figurat) a arunca ceva cu forță (printr-o deschizătură); (figurat) a-și manifesta disprețul față de; (a se scuipa) a face (concomitent) schimb de batjocuri.  Execra, verb
Sinonime: a abhora, a antipatiza, a avea oroare de, a detesta, a disprețui, a urî, (învechit) a esecra.  Necinstit, adjectiv
Sinonime: batjocorit, compromis, defăimat, dezonorat, discreditat, ilegal, ilicit, incorect, înșelător, nebăgat în seamă, necorect, nelegal, neonest, profanat, rușinos, siluit, terfelit, umil, violat, (demn de) disprețuit, (despre femei) violată, (despre o fată) dezvirginată, (figurat) murdar, (figurat) necurat, (figurat) pătat, (figurat) pângărit, (învechit) malonest, (livresc) oneros, (livresc) veros.  Ignorare, substantiv
Sinonime: desconsiderare, disprețuire, nebăgare în seamă, necunoaștere, neglijare (intenționată), neinformare, nesocotire, neștiință, omitere, trecere voită cu vederea.  Vilipenda, verb (învechit)
Sinonime: a blama, a denigra, a deprecia, a disprețui.  Snoba, verb
Sinonime: a disprețui, a trata de sus; a ignora.

Snobă, substantiv
Sinonime: snoabă, (învechit) snobinetă.  Hulitură, substantiv (învechit)
Sinonime: batjocorire, calomniere, defăimare, disprețuire, hulire, persecutare.