Dispreţ, substantiv
Sinonime: desconsiderare, desconsideraţie, (învechit) defăimare; (cu dispreț) în mod disprețuitor.  Dispreţui, verb
Sinonime: a nesocoti, a desconsidera, a subaprecia, (învechit) a defăima, a mepriza, a ocărî.  Dispreţuire, substantiv
Sinonime: desconsiderare, nesocotire.  Dispreţuit, adjectiv
Sinonime: desconsiderat, nesocotit.  Dispreţuitor, adjectiv
Sinonime: batjocoritor, peiorativ, sfidător, trufaş.  

---

Desconsidera, verb
Sinonime: a dispreţui, a subestima, a deprecia.  Detesta, verb
Sinonime: a urî, a dispreţui, a nu putea suferi.  Nesocoti, verb
Sinonime: a ignora, a desconsidera, a dispreţui, a lua în râs, a lua în glumă.  Nesocotit (nesocotită), adjectiv
Sinonime: nechibzuit, necugetat, necumpănit, imprudent, nesăbuit, iraţional, neprevăzător; ignorat, desconsiderat, dispreţuit.  Oprobiu, substantiv neutru
Sinonime: ruşine, dispreţ, dezaprobare, reprobare.  Paria, substantiv masculin
Sinonime: (om) urgisit, (om) dispreţuit, (om) nedreptăţit, (om) oropsit, (om) apăsat.

Paria, verb
Sinonime: a afirma, a conveni, a face legământ, a juca, a miza, a pune în joc, a risca, a se angaja, a se hazarda, a se lega, a se prinde, a susține, (învechit şi regional) a se rămăşi.  Peiorativ (peiorativă), adjectiv
Sinonime: defavorabil, depreciativ, dispreţuitor, negativ, (variantă) pejorativ.  Pofidă, substantiv feminin
Sinonime: ciudă, dispreţ, gelozie, invidie, motiv, necaz, ocazie, pică, pizmă, pornire, pretext, pricină, ranchiună, (învechit; regional) pohidă, (învechit; regional) prohită.  Prezumţios (prezumțioasă), adjectiv
Sinonime: arogant, dispreţuitor, fudul, grandoman, impertinent, infatuat, insolent, ireverențios, încrezut, îndrăzneț, înfumurat, îngâmfat, mândru, megaloman, necuviincios, neobrăzat, nerespectuos, nerușinat, obraznic, orgolios, semeț, sfidător, sfruntat, trufaș, țanțoș, vanitos, (variantă învechită) prezumpțios.  Sfida, verb
Sinonime: a brava, a desfide, a dispreţui, a înfrunta, (rar) a sfrunta.  Sfidător (sfidătoare), adjectiv
Sinonime: dispreţuitor, încrezut, măreț, mândru, obraznic, orgolios, provocator.  Trufaş (trufaşă), adjectiv
Sinonime: îngâmfat, înfumurat, infatuat, mândru, fudul, arogant, sfidător, semeţ, dispreţuitor.  Trufie, substantiv feminin
Sinonime: înfumurare, îngâmfare, infatuare, aroganţă, dispreţ, sfidare, mândrie, semeţie.  Detestabil (detestabilă), adjectiv
Sinonime: vrednic de ură, vrednic de dispreţ; de dispreţuit; demn de ură; lamentabil, deplorabil, abominabil, urât, neplăcut, trist, dezgustător, teribil, îngrozitor, oribil, demn de milă, sărac, josnic, de nesuportat; de nebăut.  Defăimare, substantiv
Sinonime: bârfire, ponegrire, calomniere, desconsiderare, umilire, batjocură, desconsideraţie, dispreț.  Desconsiderare, substantiv
Sinonime: lipsă de considerație, desconsiderație, dispreţuire, dispreţ, discreditare.  Desconsiderat, adjectiv
Sinonime: dispreţuit, discreditat.  Desconsideraţie, substantiv
Sinonime: desconsiderare, discredit, dispreţ, indiferență, lipsă de considerație, lipsă de interes, nebăgare în seamă, (variantă) desconsiderațiune.  Meprizabil, adjectiv
Sinonime: (demn) de disprețuit.  Mizantropie, substantiv
Sinonime: dispreț față de oameni, neîncredere în oameni, solitudine, ură față de oameni.  Oprobriu, substantiv
Sinonime: dezaprobare, dezonoare, difamație, dispreț, ignominie, indignitate, infamie, înfierare.  Vil, adjectiv
Sinonime: (franțuzism învechit) abject, de proastă calitate, demn de disprețuit, ignobil, infam, josnic, mârșav, mișel, mizerabil, nedemn, nelegiuit, nemernic, netrebnic, ordinar, servil, ticălos.  Desconsiderațiune, substantiv
Sinonime: defavoare, deriziune, desconsiderare, desconsideraţie, devalorizare, discredit, dispreţ, indiferență, lipsă de considerație.  Mepriza, verb
Sinonime: a deprecia, a desconsidera, a disprețui, a nesocoti, a subestima, a transgresa.  Nesocotire, substantiv
Sinonime: călcare, desconsiderare, dispreţuire, ignorare, încălcare, neglijare, omitere, violare, (popular) stricare.  Detestație, substantiv
Sinonime: aversiune, detestare, dezgust, disprețuire, execrație, fobie, repugnanță, repulsie.  Despreciu, substantiv
Sinonime: dispreț.  Despreciui, verb
Sinonime: a disprețui.  Despreciuire, substantiv
Sinonime: disprețuire.  Despreciuit, substantiv
Sinonime: disprețuit.  Despreciuitor, substantiv
Sinonime: desprețuitor, disprețuitor.  Nesimpatie, substantiv
Sinonime: antipatie, aversiune, dispreț, dușmănie.  Scuipa, verb
Sinonime: a elimina salivă, a expectora, (Moldova și Bucovina) a stupi, (regional) a hraconi, (variantă) a scuipi; (argou) a mărturisi, a trăda; (figurat) a arunca ceva cu forță (printr-o deschizătură); (figurat) a-și manifesta disprețul față de; (a se scuipa) a face (concomitent) schimb de batjocuri.  Execra, verb
Sinonime: a abhora, a antipatiza, a avea oroare de, a detesta, a disprețui, a urî, (învechit) a esecra.  Necinstit, adjectiv
Sinonime: batjocorit, compromis, defăimat, dezonorat, discreditat, ilegal, ilicit, incorect, înșelător, nebăgat în seamă, necorect, nelegal, neonest, profanat, rușinos, siluit, terfelit, umil, violat, (demn de) disprețuit, (despre femei) violată, (despre o fată) dezvirginată, (figurat) murdar, (figurat) necurat, (figurat) pătat, (figurat) pângărit, (învechit) malonest, (livresc) oneros, (livresc) veros.  Ignorare, substantiv
Sinonime: desconsiderare, disprețuire, nebăgare în seamă, necunoaștere, neglijare (intenționată), neinformare, nesocotire, neștiință, omitere, trecere voită cu vederea.