Cuviinţă, substantiv feminin
Sinonime: politeţă, decenţă, curtoazie, respect.  

---

Binevoi, verb
Sinonime: a vrea, a voi, a găsi de cuviinţă, a consimţi, a fi de acord, (familiar) a catadicsi, (figurat) a se îndura.  Catadixi, verb
Sinonime: a binevoi, a găsi de cuviinţă, (figurat) a se îndura.  Gândi, verb
Sinonime: a avea în intenție, a bănui, a chibzui, a concepe, a considera, a crede, a cugeta, a cumpăni, a dori, a drămui, a fi cu gândul, a fi cuprins de îngrijorare, a găsi de cuviință, a intenţiona, a inventa, a judeca, a lua în considerare, a medita, a păsa, a proiecta în gând, a raţiona, a reflecta, a se îngriji, a se îngrijora, a socoti, a spera, a voi, a-i păsa de, a-i trece prin minte, a-și aplica reflecția, a-și da seama, (figurat) a cântări, (învechit şi regional) a sămălui.  Îndura, verb
Sinonime: a suferi, a răbda, a suporta, a pătimi; a consimţi, a accepta, a se îndupleca, a binevoi, a găsi de cuviinţă, a catadicsi.

Indura, verb
Sinonime: (medicină) (despre țesuturi, organe) a deveni dur, a se întări.  Învrednici, verb
Sinonime: a se dovedi vrednic, a fi capabil, a reuşi, a putea; a găsi de cuviinţă, a binevoi, a catadixi.  Socoti, verb
Sinonime: a calcula, a aprecia, a judeca, a număra; a se răfui, a se plăti; a avea de gând, a plănui, a intenţiona, a se gândi, a chibzui, a cumpăni; a-şi închipui, a presupune, a crede; a fi de părere, a opina, a găsi de cuviinţă; a preţui, a considera; a imputa, a reproşa, a pune în seama (cuiva).  Şart, substantiv neutru (regional)
Sinonime: deprindere, obicei, regulă, rânduială, rost, socoteală, noimă, datină, cuviinţă, rând, ordine.  Cădenie, substantiv
Sinonime: cuviinţă.  Cădinţă, substantiv
Sinonime: cuviinţă.  Catadicsi, verb
Sinonime: a binevoi, a găsi de cuviință, a socoti de demnitatea sa, (variantă) a catadixi, (variantă) a catandisi.  Cuvenință, substantiv (învechit)
Sinonime: conveniență, cuviință.