Menu
dictoo - dictionar de sinonime

Abroga
Abroga, verb
Sinonime: (a scoate din vigoare un act normativ) a aboli, a anula, a desființa, a infirma, a invalida, a revoca, a suprima.  
Abrogare (abrogări)
Abrogare (abrogări), substantiv feminin
Sinonime: abrogație, anulare, desființare, infirmare, invalidare, suprimare.  
Abrogat (abrogată)
Abrogat (abrogată), adjectiv
Sinonime: (despre legi, ordine sau dispoziții oficiale) anulat, desființat, invalidat, înlăturat, suprimat.  
Abrogativ
Abrogativ, adjectiv
Sinonime: anulativ, infirmativ, invalidant, revocator, suspensiv.  

Anula
Anula, verb
Sinonime: a desfiinţa, a suprima, a abroga, a aboli, a revoca, a contramanda, a decomanda, a şterge, a radia, a casa, a rezilia, a distruge.  
Desfiinţa
Desfiinţa, verb
Sinonime: a suprima, a abroga, a anula, a desface, a aboli, (figurat) a ridica, a dizolva, a lichida, a distruge, a nimici, a prăpădi, (figurat) a topi.  
Distructiv (distructivă)
Distructiv (distructivă), adjectiv
Sinonime: destructiv, destructor, devastator, disruptiv, distrugător, nimicitor, nuizibil, ucigător, zdrobitor; abrogativ, dirimant, suspensiv.  
Infirma
Infirma, verb
Sinonime: a aboli, a abroga, a anula, a contramanda, a contrazice, a declara nevalabil, a declara nul printr-un ordin, a demonstra ca fiind nefundat, a desfiinţa, a dezminţi, a dovedi ca neadevărat, a îndepărta, a nu admite, a răsturna, a revoca.  
Revoca
Revoca, verb
Sinonime: a anula, a abroga, a contramanda; a concedia, a destitui, a rechema.  
Strica
Strica, verb
Sinonime: a deteriora, a degrada, a defecta, a sparge; a se descompune, a se altera; a vătăma, a răni; a tulbura, a deranja, a zădărnici; a se corupe, a decădea, a se deprava, a se desfrâna; a dărâma, a nărui, a distruge; (figurat) a anula, a desfiinţa, a abroga; (figurat) a se certa, a se gâlcevi.  
Aboli
Aboli, verb
Sinonime: a abroga, a anula, a suprima, a contramanda, a revoca, a scoate din uz, a invalida, a declara nul, a infirma.  
Anulare
Anulare, substantiv
Sinonime: abrogare; nulitate relativă; reziliere; contramandare; desfiinţare, (figurat) ridicare, demitere; infirmare; eliminare, îndepărtare, înlăturare, scoatere, suprimare, ştergere, tăiere, ştersătură, tăietură.  
Anulat
Anulat, adjectiv
Sinonime: abrogat; reziliat; contramandat; eliminat, înlăturat, scos, suprimat, şters, tăiat.  
Suprimat
Suprimat, adjectiv
Sinonime: anulat, abrogat, abolit, interzis, suspendat, șters; omorât, eliminat, înlăturat, lichidat, desființat.  
Desfiinţat
Desfiinţat, adjectiv
Sinonime: abrogat, anulat, invalidat, înlăturat, suprimat.  
Suspensiv
Suspensiv, adjectiv
Sinonime: abrogativ, abrogatoriu, abrogator.  
Infirmativ
Infirmativ, adjectiv
Sinonime: abrogativ, invalidant.  
Invalidant
Invalidant, adjectiv
Sinonime: abrogativ, infirmativ, suspensiv.  
Revocat
Revocat, adjectiv
Sinonime: abrogat, anulat, contramandat; scos din funcție, demis, destituit.  
Infirmare
Infirmare, substantiv
Sinonime: abrogare, anulare, invalidare, răsturnare.  
Casație
Casație, substantiv
Sinonime: abrogație, anulație, remiză, rezoluție, (variantă) casațiune.  
Invalidare
Invalidare, substantiv
Sinonime: abolire, abrogare, anulare, infirmare.  
Absoluțiune
Absoluțiune, substantiv
Sinonime: aboliție, abolițiune, abrogație, absolvire, achitare, amnistie, anulație, anulațiune, benedicțiune, casație, casațiune, clemență, expiaţie, grație, iertare, indulgență, mizericordie, pardon, penitență, prescripție, prescripțiune, redempțiune, remisiune, scutire, uitare.  
Invalida
Invalida, verb
Sinonime: a aboli, a abroga, a anihila, a anula, a casa, a declara nul, a denunța, a desființa, a dizolva, a infirma, a neantiza, a revoca, a rezilia, a rupe, a socoti nevalabil, a suprima, a suspenda.  
Invalidabil
Invalidabil, adjectiv
Sinonime: abrogabil, anulabil, contramandabil, desfiinţabil, eliminabil, infirmabil, revocabil, reziliabil.  
Aboliție
Aboliție, substantiv
Sinonime: abolire, aboliționism, abrogare, abrogație, amnistie, aneantizare, anulație, casație, desființare, destrucție, dispariție, extincție, grație, grațiere, infirmare, invalidare, pardon, revocație, reziliere, rezoluție, supresiune, suprimare, (variantă) (învechit) abolițiune.  
Cancelație
Cancelație, substantiv
Sinonime: abrogare, anulare, eliminare, revocare, (învechit) abolițiune.  
Rupere
Rupere, substantiv
Sinonime: abrogare, anulare, aplecare, culegere, descompunere, desfacere, despărțire, desprindere, detașare, fracturare, frângere, izolare, împrăștiere, întrerupere, răsfirare, răzlețire, revărsare, risipire, roadere, rupt, ruptură, separare, sfâșiere, smulgere, spargere, spintecare, spintecat, stricare, surpare, uzare, zdrobire, (figurat) distrugere, (figurat) îndepărtare, (figurat) înstrăinare, (figurat) ruinare, (învechit) împărțire, (învechit) jefuire, (învechit) rumpere, (învechit; la figurat) întristare, (la jocul de cărți) tăiere, (rar) fărâmițare, (regional) sfărâmare.  
Website, versiune pentru PC: http://sin0nime.com/pc/
Dicţionarul limbii române în format electronic: https://dicti0nar.ro/
Store




Copyright © din 2011 Dictoo.eu | Toate drepturile rezervate
Folosirea acestui site implică acceptul d-voastră pentru utilizarea
cookie-urilor furnizate de terțe părți (AdSense, Statcounter, Facebook, etc).
Despre cookie

Reduceri online!
...