Ţăcăni, verb
Sinonime: a pocni, a ţăcăi, a bate, a lovi; a se sminti, a se ţicni, a se prosti.  Țăcănitură, substantiv
Sinonime: păcăneală, păcănire, păcănit, păcănitură, pârâitură, răpăit, șuierat, șuierătură, țăcăneală, țăcănire, țăcănit, (rar) țăncănitură, (regional) țocănitură.  

---

Păcăni, verb
Sinonime: a ciocăni, a ţăcăni.  Ţicni, verb
Sinonime: a se sminti, a se zăpăci, a înnebuni, a-şi pierde mintea, a se ţăcăni, a se prosti.  Păcănit, substantiv
Sinonime: păcăneală, păcănire, păcănitură, pârâitură, răpăit, şuierat, şuierătură, ţăcăneală, ţăcănire, ţăcănit, ţăcănitură.  Răpăi, verb
Sinonime: a păcăni, a pârâi (sacadat), a plescăi, a răsuna, a ropoti, a tropoti, a trosni, a țăcăni, (regional) a ropăi; (variante) a răpăni, a ropoi.  Smintit, adjectiv
Sinonime: aiurea, aiurit, bezmetic, defect, defectat, defectuos, deranjat, dereglat, descreierat, eronat, fals, greșit, incorect, inexact, neadevărat, nebun, nebunesc, nechibzuit, necorespunzător, pălăvatic, silhui, stricat, trăsnit, tui, țăcănit, țicnit, zălud, zănatic, zăpăcit, zărghit, zurliu, (familiar) sanchiu, (familiar; figurat) smucit, (învechit și regional) prilestit, (învechit) turluliu, (Moldova) tuieș, (popular) deșucheat, (rar) dezmetic, (regional) șucheat.

Smintit, substantiv
Sinonime: nebun; (Transilvania) terci.  Păcăneală, substantiv
Sinonime: păcănire, păcănit, păcănitură, pârâitură, răpăit, șuierat, șuierătură, țăcăneală, țăcănire, țăcănit, țăcănitură.  Şuierătură, substantiv
Sinonime: fâsâitură, fluier, fluierat, fluierătură, păcăneală, păcănire, păcănit, păcănitură, pârâitură, piuit, piuitură, răpăit, sâsâitură, șuier, șuierare, șuierat, țăcăneală, țăcănire, țăcănit, țăcănitură, țiuit, țiuitură, vâjâială, vâjâire, vâjâit, vâjâitură, vuiet, (rar) piuială.  Păcănire, substantiv
Sinonime: păcăneală, păcănit, păcănitură, pârâitură, răpăit, șuierat, șuierătură, țăcăneală, țăcănire, țăcănit, țăcănitură.  Păcănitură, substantiv
Sinonime: păcăneală, păcănire, păcănit, pârâitură, răpăit, șuierat, șuierătură, țăcăneală, țăcănire, țăcănit, țăcănitură.  Sturluiba, verb (regional)
Sinonime: a înnebuni, a se aliena, a se sminti, a se țăcăni, a se țicni, a se zăpăci, a-și pierde capul, a-și pierde rațiunea, (variantă) a struluba, (variantă) a sturluba.