Ţăcăni, verb Sinonime:
a pocni, a ţăcăi, a bate, a lovi; a se sminti, a se ţicni, a se prosti.
Țăcănitură, substantiv
Sinonime:
păcăneală, păcănire, păcănit, păcănitură, pârâitură, răpăit, șuierat, șuierătură, țăcăneală, țăcănire, țăcănit, (rar) țăncănitură, (regional) țocănitură.
Păcăni, verb Sinonime:
a ciocăni, a ţăcăni.
Ţicni, verb Sinonime:
a se sminti, a se zăpăci, a înnebuni, a-şi pierde mintea, a se ţăcăni, a se prosti.
Păcănit, substantiv
Sinonime:
păcăneală, păcănire, păcănitură, pârâitură, răpăit, şuierat, şuierătură, ţăcăneală, ţăcănire, ţăcănit, ţăcănitură.
Răpăi, verb
Sinonime:
a păcăni, a pârâi (sacadat), a plescăi, a răsuna, a ropoti, a tropoti, a trosni, a țăcăni, (regional) a ropăi; (variante) a răpăni, a ropoi.
Smintit, adjectiv
Sinonime:
aiurea, aiurit, bezmetic, defect, defectat, defectuos, deranjat, dereglat, descreierat, eronat, fals, greșit, incorect, inexact, neadevărat, nebun, nebunesc, nechibzuit, necorespunzător, pălăvatic, silhui, stricat, trăsnit, tui, țăcănit, țicnit, zălud, zănatic, zăpăcit, zărghit, zurliu, (familiar) sanchiu, (familiar; figurat) smucit, (învechit și regional) prilestit, (învechit) turluliu, (Moldova) tuieș, (popular) deșucheat, (rar) dezmetic, (regional) șucheat. Smintit, substantiv
Sinonime:
nebun; (Transilvania) terci.
Păcăneală, substantiv
Sinonime:
păcănire, păcănit, păcănitură, pârâitură, răpăit, șuierat, șuierătură, țăcăneală, țăcănire, țăcănit, țăcănitură.
Şuierătură, substantiv
Sinonime:
fâsâitură, fluier, fluierat, fluierătură, păcăneală, păcănire, păcănit, păcănitură, pârâitură, piuit, piuitură, răpăit, sâsâitură, șuier, șuierare, șuierat, țăcăneală, țăcănire, țăcănit, țăcănitură, țiuit, țiuitură, vâjâială, vâjâire, vâjâit, vâjâitură, vuiet, (rar) piuială.
Păcănire, substantiv
Sinonime:
păcăneală, păcănit, păcănitură, pârâitură, răpăit, șuierat, șuierătură, țăcăneală, țăcănire, țăcănit, țăcănitură.
Păcănitură, substantiv
Sinonime:
păcăneală, păcănire, păcănit, pârâitură, răpăit, șuierat, șuierătură, țăcăneală, țăcănire, țăcănit, țăcănitură.
Sturluiba, verb (regional)
Sinonime:
a înnebuni, a se aliena, a se sminti, a se țăcăni, a se țicni, a se zăpăci, a-și pierde capul, a-și pierde rațiunea, (variantă) a struluba, (variantă) a sturluba.
Tăcăitură, substantiv (învechit)
Sinonime:
bătaie, ciocănit, ciocănitură, palpitare, palpitație, tăcăit, tâcâit, ticăit, tresărire, tresăritură, țăcănit, zvâcneală, zvâcnet, zvâcnire, zvâcnit, zvâcnitură, (învechit) palpit, (învechit) răsăritură, (învechit) săltare, (învechit) tâcâire, (învechit) zbocotire, (învechit) zbocotitură, (popular) tâcâială, (regional) ticăitură. Tâcâitură, substantiv (învechit și regional)
Sinonime:
ciocănitură, (regional) ticăitură.
Clăpcăni, verb
Sinonime:
a pocni, a țăcăni, (variantă) a clepcăni.
