Menu
dictoo - dictionar de sinonime

Emanaţie
Emanaţie, substantiv feminin
Sinonime: emitere, emanare, degajare, răspândire, radiere, împrăştiere, miros (de gaze, vapori); adiere, boare, reveneală, emisiune, exalare, exalaţie, (învechit) răsfugare; (emanaţie de radiu) radon; efluviu.  
Emanatism
Emanatism, substantiv
Sinonime: (filozofie) emanaţionism.  
Emanațiune
Emanațiune, substantiv
Sinonime: emanație.  

Boare
Boare, substantiv feminin
Sinonime: adiere, vântişor, vântuleţ, briză, zefir, (popular) suflare; (figurat) abur, miros, aromă, mireasmă, odoare, emanaţie, exalare.  
Degajat (degajată)
Degajat (degajată), adjectiv
Sinonime: curățat, deblocat, descongestionat, dezinvolt, eliberat, emanat, exalat, firesc, împrăştiat, înlăturat, liber, natural, neafectat, neartificial, necăutat, nepăsător, neprefăcut, nesilit, nestânjenit, nestudiat, radiat, răspândit, retras, scăpat, simplu, spontan, (figurat) luat înapoi, (învechit) prostatic, (livresc) nonșalant.  
Efluviu
Efluviu, substantiv neutru
Sinonime: curent, fluid, emanaţie.  
Exalaţie
Exalaţie, substantiv feminin
Sinonime: exalare, împrăştiere, emanare, emanaţie, răspândire.  
Filozofie
Filozofie, substantiv feminin
Sinonime: agnosticism, antropocentrism, antropomorfism, antropopatism, asociaționism, ataraxie, atomism, averroism, bergsonism, cartezianism, cazualism, conceptualism, confucianism, constructivism, convenționalism, creaționism, daoism, deism, determinism, dialectică, doctrină, dualism, emanatism, emanaționism, empiriocriticism, empiriomonism, energetism, epicurism, epifenomenalism, epistemologie, estetică, etică, existențialism, fatalism, fenomenalism, fenomenism, fenomenologie, ficționalism, fideism, filozofem, finalism, fizicalism, formalism, gândire (profundă), gândirism, gimnozofie, gnoseologie, gnosticism, hegelianism, hilozoism, holism, idealism, ideologie, iluminism, indeterminism, infinitism, instrumentalism, intelectualism, intuiționism, iraționalism, înţelepciune, kantianism, kantism, luminism, machism, marxism-leninism, materialism, mecanicism, metafizică, moderație, monadism, monism, morală, nativism, naturalism, neoconfucianism, neohegelianism, neokantianism, neoplatonism, neopozitivism, neoraționalism, neorealism, neotomism, ocazionalism, operaționalism, panpsihism, panteism, peripatetism, personalism, pironism, pitagorism, platonism, pozitivism, pragmatism, predeterminism, preformism, priticism, raționalism, relativism, scientism, scolastică, semanticism, senzualism, sistem, solipsism, speculație, spinozism, spiritualism, stoicism, structuralism, subiectivism, știință, teism, teleologie, teologie, teorie, teozofie, teză, tomism, utilitarism, vitalism, voluntarism.  
Fluid
Fluid, substantiv neutru
Sinonime: lichid, gaz; suflu, curent, emanaţie, efluviu.  
Fum
Fum, substantiv neutru
Sinonime: brumă, ceață, dezinfectare, emanație, exhalație, fumerolă, fumigație, gaz, mofetă, negură, pâclă, praf, smog; (învechit) casă, cămin, gospodărie; (figurat) amăgire, deșertăciune, înceţoşare, întunecare; (figurat, la plural) aroganţă, făloșenie, fudulie, împăunare, înfumurare, îngâmfare, preţiozitate, trufie.  
Gaz
Gaz, substantiv neutru
Sinonime: aer, atmosferă, efluviu, emanaţie, eter, fâsâială, flatulență, gazorniţă, pârț, petrol (lampant), vapor, vânt, (familiar) pam, (popular) bășină, (prin Bucovina și Maramureș) târtâită; (chimie) (gaz aerian) (gaz de iluminat); (plural) (gaze de luptă) substanțe toxice de luptă; (plural) (gaze naturale) bitumene gazoase; (gaz ideal) gaz perfect; (gaz ilariant) protoxid de azot; (învechit) voal, zăbranic, eşarfă.  
Miros (mirosuri)
Miros (mirosuri), substantiv masculin
Sinonime: abur, abureală, aromă, duhoare, emanaţie, iz, miasmă, mireasmă, miroznă, olfacție, parfum, (figurat) fler, (figurat) intuiție, (figurat) perspicacitate, (învechit) miroseală, (învechit) mirosenie, (învechit) odor, (învechit) odorat, (învechit) olm; (mai ales la plural) condiment, mirodenie.  
Reveneală
Reveneală, substantiv feminin
Sinonime: adiere, aromă, boare, emanație, igrasie, jilăveală, mireasmă, miros, pală, răcoare, răcoreală, suflare, suflu, umezeală, undă, (variantă) răvineală.  
Degajare
Degajare, substantiv
Sinonime: dezvoltare, emanare, emanaţie, producere, radiere; deblocare, descotorosire; naturaleţe.  
Emanare
Emanare, substantiv
Sinonime: emanaţie, exalaţie, degajare.  
Emisiune
Emisiune, substantiv
Sinonime: difuziune, emitere, emisie, retransmisie, teledifuziune, transmisiune; scurgere, emanație, erupție, jet, proiecție; (fizică) (emisiune autoelectronică) emisiune la rece, emisiune prin efect de câmp; (emisiune fotoelectronică) fotoemisiune; (emisiune radio) radioemisiune; (emisiune termoelectronică) termoemisiune.  
Exalare
Exalare, substantiv
Sinonime: exalație, emanaţie.  
Emisie
Emisie, substantiv
Sinonime: degajare, difuziune, emanație, emisiune, radio, radiodifuziune, retransmisiune, scurgere, teledifuziune, transmisiune.  
Efluență
Efluență, substantiv
Sinonime: emanație, scurgere.  
Fragranță
Fragranță, substantiv
Sinonime: aromă, buchet, efluviu, emanație, esență, exalare, mireasmă, miros plăcut, odoare, parfum.  
Halenă
Halenă, substantiv
Sinonime: emanație, exalație, exalațiune, expirație, respirație, suflu, (variantă) alenă.  
Transpiraţie
Transpiraţie, substantiv
Sinonime: apă, diaforeză, emanație, exalație, excreție, exosmoză, exsudație, înnădușeală, năbușeală, năduf, nădușeală, perspirație, sudație, sudoare, transpirare, transsudare, transsudație, (regional) asud.  
Răsfugare
Răsfugare, substantiv (învechit)
Sinonime: degajare, emanare, emanație, emisiune, exalare, exalație, împrăștiere, răspândire.  
Împrăştiere
Împrăştiere, substantiv
Sinonime: difuzare, dispersare, dispersie, emanație, prefirare, presărare, presărat, răsfirare, răspândire, răzlețire, revărsare, ridicare, risipire, spulberare, (învechit) risipă.  
Răspândire
Răspândire, substantiv
Sinonime: degajare, difuzare, emanare, emanație, emisiune, exalare, exalație, împrăștiere, popularizare, predicare, prefirare, presărare, presărat, propagare, propovăduire, răsfirare, revărsare, risipire, transmitere, (astăzi rar) vulgarizare, (figurat; depreciativ) trâmbițare, (învechit) mărturisire, (învechit) mărturisitură, (învechit) poporanizare, (învechit) propagație, (învechit) răsfugare, (livresc) diseminare, (popular) lățire.  
Fulgurație
Fulgurație, substantiv
Sinonime: fulgerare, scânteie electrică, (figurat) emanație bruscă, (învechit) fulgurațiune.  
Website, versiune 2011: https://sin0nime.com/dexx/
Website, versiune pentru PC: http://sin0nime.com/pc/



Copyright © din 2011 Dictoo.eu | Toate drepturile rezervate
Folosirea acestui site implică acceptul d-voastră pentru utilizarea
cookie-urilor furnizate de terțe părți (AdSense, Statcounter, Facebook, etc).
Despre cookie