Discordant (discordantă), adjectiv Sinonime:
nepotrivit, distonant, nearmonios, strident.
Discordanţă, substantiv
Sinonime:
distonanță, dezacord, lipsă de armonie, nepotrivire.
Fricţiune, substantiv feminin
Sinonime:
frecare, frecătură, frecție, fricție, masaj; (la plural) certuri, dezacord, diferend, discordanță, disensiune, divergenţă, neînţelegere, ostilitate.
Strident (stridentă), adjectiv
Sinonime:
ascuțit, asurzitor, bătător la ochi, discordant, disonant, distonant, eclatant, intens, izbitor, lipsit de armonie, nearmonios, neplăcut, pătrunzător, prea aprins, prea viu, rar, siflant, stridulant, supărător, șocant, tare, tăios, tonant, țipător, violent, (rar) strigător.
Incompatibilitate (incompatibilități), substantiv feminin
Sinonime:
antagonism, antipatie, contradicție, contrarietate, dezacord, discordanță, distonanță, necompatibilitate, nepotrivire, opoziție.
Disonant, adjectiv
Sinonime:
care sună neplăcut, care produce disonanţă; discordant; distonant.
Discorda, verb
Sinonime:
a fi în discordanță, a nu concorda, a nu se potrivi; a se dezacorda, a distona; a relaxa, a destinde.
Disproporţionat, adjectiv
Sinonime:
dezechilibrat, diform, discordant, disparat, disproporțional, exagerat, inegal, lipsit de proporție, nepotrivit, supradimensionat, (învechit) desproporționat.
Distonant, adjectiv
Sinonime:
strident, fals, nepotrivit, nearmonios, discordant, disonant.
Distonanță, substantiv
Sinonime:
dezacord, discordanță, discrepanță, disonanță, distonare, intonație falsă, neconcordanță, nepotrivire, stridență.
Nearmonios, adjectiv
Sinonime:
discordant, disonant, distonant, fals, strident.
Neconcordanţă, substantiv
Sinonime:
antagonism, contradicție, decalaj, dezacord, discordanță, discrepanță, disonanță, disproporţie, diston, nepotrivire, stridență.
Șarivari, substantiv (învechit)
Sinonime:
muzică discordantă, tapaj, tumult, vacarm, zgomot asurzitor.
Incompatibil, adjectiv
Sinonime:
contradictoriu, discordant, inconciliabil, necompatibil.
Disimilitudine, substantiv
Sinonime:
contrast, deosebire, diferență, discordanță, disparitate, heterogenitate, lipsă de asemănare, neasemănare.
Incoincidență, substantiv
Sinonime:
decalaj, discordanță, necoincidență, neconcordanță, nepotrivire.
Antinomic, adjectiv
Sinonime:
antitetic, antonim, contradictoriu, contrar, discordant, divergent, incompatibil, inconciliabil, opus.
Dizarmonie, substantiv
Sinonime:
discordanță, disonanță, lipsă de armonie, (învechit) desunanță, (învechit) disunanță.
Dezarmonie, substantiv
Sinonime:
cacofonie, dezacord, disarmonie, discordanță, discordie, discrepanță, disharmonie, distonanță, dizarmonie, lipsă de armonie.
Disarmonic, adjectiv
Sinonime:
discordant, distonant, dizarmonic, fals, lipsit de armonie, neplăcut.
Dizarmonic, adjectiv
Sinonime:
cu rezonanță proastă, dezarmonic, dezarmonios, disarmonic, distonant, fals, lipsit de armonie, lipsit de rezonanță, (figurat) discordant, (figurat) neplăcut.
Decalare, substantiv
Sinonime:
decalaj, decalat, defazare, dezacord, diferență, discordanță, disonanță, disparitate, ecart, nepotrivire, rămânere în urmă, retard.
Antagonistic, adjectiv
Sinonime:
advers, antagonic, antagonist, combativ, contradictoriu, contrar, discordant, divergent, opus, rival.
Necompatibilitate, substantiv
Sinonime:
dezacord, discordanță, distonanță, incompatibilitate, nepotrivire.
Stridență, substantiv
Sinonime:
acuitate, dezacord, discordanță, discrepanță, disonanță, distonanță, neconcordanță, nepotrivire, stridulație, sunet strident, (figurat) violență.
Inarmonios, adjectiv
Sinonime:
cacofonic, dezagreabil, discordant, disonant, inarmonic, nearmonios.
Inarmonic, adjectiv
Sinonime:
cacofonic, discordant, disonant, dizgrațios, inarmonios, nearmonios.
