Disonant, adjectiv
Sinonime:
care sună neplăcut, care produce disonanţă; discordant; distonant.
Disonanţă, substantiv feminin Sinonime:
dezacord, stridenţă, nepotrivire.
Strident (stridentă), adjectiv
Sinonime:
ascuțit, asurzitor, bătător la ochi, discordant, disonant, distonant, eclatant, intens, izbitor, lipsit de armonie, nearmonios, neplăcut, pătrunzător, prea aprins, prea viu, rar, siflant, stridulant, supărător, șocant, tare, tăios, tonant, țipător, violent, (rar) strigător.
Dezacord (dezacorduri), substantiv neutru
Sinonime:
lipsă de acord; nepotrivire, neînţelegere, disensiune; diferend; conflict, contestație, contradicție, diferență, discordie, discuție, divergență, disonanţă, divorț, incompatibilitate, zâzanie, zizanie.
Cacofonie, substantiv
Sinonime:
cacofonism, disonanță, lipsă de armonie; (amestec neplăcut de sunete care deranjează) zgomot, zarvă, tumult, vacarm.
Distonant, adjectiv
Sinonime:
strident, fals, nepotrivit, nearmonios, discordant, disonant.
Distonanță, substantiv
Sinonime:
dezacord, discordanță, discrepanță, disonanță, distonare, intonație falsă, neconcordanță, nepotrivire, stridență.
Nearmonios, adjectiv
Sinonime:
discordant, disonant, distonant, fals, strident.
Neconcordanţă, substantiv
Sinonime:
antagonism, contradicție, decalaj, dezacord, discordanță, discrepanță, disonanță, disproporţie, diston, nepotrivire, stridență.
-amuzie, sufix
Sinonime:
disonanță, surditate.
Dizarmonie, substantiv
Sinonime:
discordanță, disonanță, lipsă de armonie, (învechit) desunanță, (învechit) disunanță.
Decalare, substantiv
Sinonime:
decalaj, decalat, defazare, dezacord, diferență, discordanță, disonanță, disparitate, ecart, nepotrivire, rămânere în urmă, retard.
Stridență, substantiv
Sinonime:
acuitate, dezacord, discordanță, discrepanță, disonanță, distonanță, neconcordanță, nepotrivire, stridulație, sunet strident, (figurat) violență.
Inarmonios, adjectiv
Sinonime:
cacofonic, dezagreabil, discordant, disonant, inarmonic, nearmonios.
Inarmonic, adjectiv
Sinonime:
cacofonic, discordant, disonant, dizgrațios, inarmonios, nearmonios.
Cacofonism, substantiv
Sinonime:
cacofonie, disonanță.
