Sfinte, substantiv la plural
Sinonime: (în mitologia populară) (la plural) iele.  Sfinţenie, substantiv
Sinonime: (livresc) sanctitate, (rar) sacralitate, (învechit şi popular) sânţenie, (învechit) sfinţie; consacrare, sfeştanie, sfinţire, târnoseală, târnosire; (locuțiune adverbială) (cu sfințenie) cu evlavie, cu exactitate, cu scrupulozitate, întocmai.  Sfinteţă, substantiv
Sinonime: (ornitologie) cinteză de iarbă.  

---

Beatitudine, substantiv feminin
Sinonime: fericire, euforie, încântare, extaz, bucurie, pace, prosperitate, sfințenie.  Virtute, substantiv feminin
Sinonime: caracter, tărie, morală, integritate; calitate, proprietate, însuşire; bunătate, capacitate, castitate, curăţenie, merit, puritate, sfințenie, virginitate.  Cinteză, substantiv
Sinonime: (ornitologie) (rar) scatiu, (regional) ciz, finchiu, pinchiu, săghieş, (Transilvania) pasăre-domnească; (cinteză de iarbă) (regional) sfinteţă.  Cârstov, substantiv
Sinonime: înălţarea sfintei cruci, ziua crucii.  Sacralitate, substantiv
Sinonime: sfinţenie.  Târnosire, substantiv
Sinonime: (biserică) consacrare, sfeştanie, sfinţire, târnoseală, (învechit) obnovlenie, rodină, sfinţenie, târnosanie, târnositură.  Sfinţie, substantiv
Sinonime: biserică, casa Domnului, sfinţenie; lues, sifilis.  Sânţenie, substantiv
Sinonime: (învechit) sfinţenie, sfinție.  Sfeştanie, substantiv
Sinonime: consacrare, obnovlenie, rodină, sfințenie, sfințire, târnosanie, târnoseală, târnosire, târnositură, (regional) feștanie.