Declinare
Declinare, substantiv
Sinonime: (gramatică) declinaţie, flexiune nominală, (învechit) plecare.  
 

Flexiune
Flexiune, substantiv feminin
Sinonime: arcuire, curbare, încovoiere, îndoire, mlădiere, modificare, schimbare, transformare; (gramatică) (flexiune nominală) declinare, declinaţie, (învechit) plecare.  
 
Declinaţie
Declinaţie, substantiv
Sinonime: declinare, desinență, dezinență.  
 
Plecare
Plecare, substantiv
Sinonime: afecțiune, aplecare, aplicație, aptitudine, ascultare, atașament, atracție, chemare, compliment, dar, declinare, declinație, deplasare, ducă, ducere, flexiune nominală, gând ascuns, har, imbold, impuls, intenție, închinăciune, înclinare, înclinație, înzestrare, mătanie, mergere, mers, plecăciune, ploconeală, pornire, predilecție, predispoziție, preferință, prosternare, respect, reverență, simpatie, smerenie, start, supunere, talent, temenea, vocație, (franțuzism învechit) depart.  
 
Nominal
Nominal, adjectiv
Sinonime: convențional, după nume, extrinsec, fictiv, formal, nominativ, pe nume, teoric; (flexiune nominală) declinare; (valoare nominală) valoare oficială.  
 
Nerecunoaștere
Nerecunoaștere, substantiv
Sinonime: contestare, declinare, dezavuare, inacceptare, invalidare, neacceptare, negare, negație, neidentificare, nerecunoștință, tăgăduială, tăgăduire.  
 
 


Copyright © din 2011 Dictoo.eu | Toate drepturile rezervate
Folosirea acestui site implică acceptul d-voastră pentru utilizarea
cookie-urilor furnizate de terțe părți (AdSense, Statcounter, Facebook, etc).
Despre cookie

Reduceri online!
RSS
...
Meniu
Dictoo.eu
Dictoo.eu
Reduceri
Dicționar