Acceptare (acceptări), substantiv feminin
Sinonime: accept, acceptat, admitere, aprobare, asentiment, autorizare, consimțire, primire, recunoaștere, (învechit) acceptație.  

---

Acord, substantiv neutru
Sinonime: alianță, înţelegere, învoire, consens, învoială, tranzacţie, convenţie, pact, armonie, asentiment, consonanţă, acceptare, agrement, autorizație, compromis, contract.  Deschidere, substantiv feminin
Sinonime: acces, breșă, ieșire, intrare, spaţiu, perspectivă, despicătură, crăpătură, desfacere, descuiere, căscare, căscat, destupare, spargere, crăpare, despicare, plesnire, deschizătură, deșirare, orificiu, gaură, distanță, ecart, ecartament, descoperire; (deschidere geologică) afloriment; exordiu, inaugurare, începere, preliminar; acceptare, receptivitate, toleranță.

Deșchidere, substantiv
Sinonime: (popular) deschidere.  Admitere, substantiv
Sinonime: aprobare; acceptare, primire.  Aprobare, substantiv
Sinonime: acceptare, admitere, consimţire, încuviinţare; (figurat) lumină verde, undă verde; încuviinţare, agrement.  Consimţire, substantiv
Sinonime: consimțământ, aprobare, încuviințare, acceptare; acord.  Acceptație, substantiv
Sinonime: accept, acceptare, acord, agrement, aprobare, asentiment, consimțământ, omologare, permisiune, (învechit) acceptațiune, (învechit) aprobație.  Recunoaştere, substantiv
Sinonime: acceptare, apreciere, confirmare, considerație, identificare, întărire, mărturisire, validare.  Omologare, substantiv
Sinonime: acceptare, aprobare, confirmare, oficializare, ratificare, sancționare, titularizare, validare.  Încuviinţare, substantiv
Sinonime: acceptare, acord, admitere, aprobare, asentiment, aviz, consimțământ, consimțire, îngăduință, învoială, învoire, permisiune, voie, voință, vrere, (învechit și regional) poslușanie, (învechit și regional) slobozenie, (învechit) concurs, (învechit) pozvol, (învechit) sfat, (învechit) volnicie, (Moldova și Bucovina) pozvolenie.  Resemnare, substantiv
Sinonime: abandon, acceptare, împăcare (cu răul), renunțare, (învechit) resemnaţie, (învechit) resignare, (învechit) resignație.