Suplini, verb
Sinonime: a înlocui; a adăuga, a împlini.  Suplinitor, verb
Sinonime: locţiitor, supleant, înlocuitor.  

---

Înlocui, verb
Sinonime: a substitui, a pune în locul, a schimba, a suplini.  Înlocuitor (înlocuitoare), substantiv
Sinonime: locțiitor, substituent, substitut, succedaneu, supleant, suplinitor, surogat.  Locțiitor, substantiv masculin
Sinonime: substitut, înlocuitor, suplinitor.  Prepus, substantiv (învechit)
Sinonime: bănuială, îndoială, neîncredere, presupunere, suspectare, suspiciune; înlocuitor, reprezentant, suplinitor.

Prepus, adjectiv (învechit)
Sinonime: adăugat, artificial, bănuit, fals, presupus, pus înainte, pus mai mare peste, suspectat.

Prepus, substantiv (învechit)
Sinonime: (anatomie) prepuț.  Profesor, substantiv masculin
Sinonime: asistent, cadru didactic, conferențiar, dascăl, decan, doctor, educator, guvernor, institutor, instructor, îndrumător, învăţător, lector, mandarin, meditator, mentor, pedagog, preceptor, preparator, repetitor, substitut, suplinitor, universitar, (depreciativ) belfer, (familiar) prof, (livresc) magistru.  Secunda, verb
Sinonime: a urma de aproape, a fi alături, a ţine isonul, a acompania, a ajuta, a sprijini, a asista, a suplea, a suplini.  Substitui, verb
Sinonime: a comuta, a înlocui, a permuta, a reînnoi, a schimba, a suplea, a suplini.  Substituţie, substantiv feminin
Sinonime: substituire, înlocuire, suplinire.  Supleant (supleantă), adjectiv
Sinonime: suplinitor, înlocuitor, substitut.  Interim, substantiv
Sinonime: interimat, înlocuitor, provizorat, suplinitor, supleant.  Supleant, substantiv
Sinonime: adjunct, asistent, atașat, interimar, înlocuitor, locţiitor, reprezentant, substitut, succesor, suplinitor, titular.  Suplea, verb
Sinonime: a completa, a împlini, a înlocui, a întregi, a suplini, a ține locul.  Înlocuire, substantiv
Sinonime: înlocuit, reînnoire, schimb, schimbare, subrogare, subrogație, substituire, substituție, supleanță, suplinire, vicarianță, (învechit) mutare.