Suplini, verb Sinonime:
a înlocui; a adăuga, a împlini.
Suplinință, substantiv (învechit)
Sinonime:
loc de suplinit, post vacant, suplinire.
Suplinire, substantiv
Sinonime:
completare, împlinire, înlocuire, întregire, substituire, (învechit) supletură, (livresc) supleare, (rar) suplinință.
Suplinitor, verb Sinonime:
locţiitor, supleant, înlocuitor.
Înlocui, verb Sinonime:
a substitui, a pune în locul, a schimba, a suplini.
Înlocuitor (înlocuitoare), substantiv
Sinonime:
locțiitor, substituent, substitut, succedaneu, supleant, suplinitor, surogat, (învechit) schimbaș.
Locțiitor, substantiv masculin Sinonime:
substitut, înlocuitor, suplinitor.
Prepus, substantiv (învechit)
Sinonime:
bănuială, îndoială, neîncredere, presupunere, suspectare, suspiciune; înlocuitor, reprezentant, suplinitor. Prepus, adjectiv (învechit)
Sinonime:
adăugat, artificial, bănuit, fals, presupus, pus înainte, pus mai mare peste, suspectat. Prepus, substantiv (învechit)
Sinonime:
(anatomie) prepuț.
Profesor, substantiv masculin
Sinonime:
asistent, cadru didactic, conferențiar, dascăl, decan, doctor, educator, guvernor, institutor, instructor, îndrumător, învăţător, lector, mandarin, meditator, mentor, pedagog, preceptor, preparator, repetitor, substitut, suplinitor, universitar, (depreciativ) belfer, (familiar) prof, (livresc) magistru.
Secunda, verb
Sinonime:
a urma de aproape, a fi alături, a ţine isonul, a acompania, a ajuta, a sprijini, a asista, a suplea, a suplini.
Substitui, verb
Sinonime:
a comuta, a înlocui, a permuta, a reînnoi, a schimba, a suplea, a suplini.
Substituţie, substantiv feminin Sinonime:
substituire, înlocuire, suplinire.
Supleant (supleantă), adjectiv Sinonime:
suplinitor, înlocuitor, substitut.
Interim, substantiv
Sinonime:
interimat, înlocuitor, provizorat, suplinitor, supleant.
Supleant, substantiv
Sinonime:
adjunct, asistent, atașat, interimar, înlocuitor, locţiitor, reprezentant, substitut, succesor, suplinitor, titular.
Suplea, verb
Sinonime:
a completa, a împlini, a înlocui, a întregi, a suplini, a ține locul.
Înlocuire, substantiv
Sinonime:
înlocuit, reînnoire, schimb, schimbare, subrogare, subrogație, substituire, substituție, supleanță, suplinire, vicarianță, (învechit) mutare.
Supleare, substantiv (livresc)
Sinonime:
completare, împlinire, întregire, suplinire.
Supletură, substantiv (învechit)
Sinonime:
suplinire, (rar) suplinință.
Supleni, verb (învechit)
Sinonime:
a suplini.
