Roată, substantiv feminin
Sinonime: cerc, colac, rotilă, rotiţă; învârtitură, răsucire, rotocol, ocol, rotire, rotaţie, rotitură; (învechit) polc, companie de ostaşi, grup, ceată, pluton.  

---

Arman, substantiv neutru (învechit)
Sinonime: cerc, rotocol, roată; arie, curte, ogradă.  Circular, adverb
Sinonime: de jur împrejur, roată.  Companie, substantiv feminin
Sinonime: tovărăşie, însoţire, grup; anturaj; (damă de companie) escortă; adunare, congres, miting, dumă, reuniune; cortegiu, echipaj; armată, batalion, trupă, unitate, (termen militar) (învechit şi popular) roată; asociație, societate, întreprindere; (expresie) (a ține companie) a acompania.  Darabană, substantiv feminin (învechit)
Sinonime: tobă, roată.  Dura, verb
Sinonime: a construi, a zidi, a clădi, a face, a persista, a rezista, a se menţine, a dăinui, a ţine, a se păstra.

Dură, substantiv
Sinonime: roată, rotiţă.  Rotaţie, substantiv feminin
Sinonime: rotire, cerc, învârtire, rotitură, învârtitură, ocol, roată.  Rotilă, substantiv feminin
Sinonime: roată, rotiţă.

Rotila, verb
Sinonime: a întoarce, a învârti, a răsuci, a roti, a rula, a suci.  Rotitură, substantiv feminin
Sinonime: rotire, învârtire, învârtitură, rotocol, răsucire, roată.  Rotocol, substantiv neutru
Sinonime: cerc, rotire, rotitură, răsucire, roată, învârtitură, spirală.  Disc (discuri), substantiv neutru
Sinonime: cerc, placă circulară, roată; album, CD, LP; (informatică) dischetă, disc dur; taler, (învechit) taier; (biologie) (disc embrionar) bănuţ, (prin Moldova) ban.  Bătător, substantiv
Sinonime: (popular) brighidău, mâtcă, (regional) drugă, ferdideu, litcă, meşcă, roată.  Coroană, substantiv
Sinonime: aureolă, bandou, diademă, (învechit) cerc, cunună, nimb, tiară; (muzică) fermată; (astronomie) (coroana-boreală) (popular, articulat) hora, casa-cu-ograda, roata-stelelor; bibilică; coamă, creastă, culme; domnie, imperiu, monarhie, regat.  Depănătoare, substantiv
Sinonime: vârtelniţă, (popular) răşchitor, sucală, (regional) letcă, roată, rotan, (învechit) sfârlează.  Făcău, substantiv (regional)
Sinonime: arbore (de moară), aripă (de moară), blid, căuş, cep (de moară de apă), ciutură, cupă, fus (de moară), moară de apă, râșniță, roată (de moară).  Gresie, substantiv
Sinonime: cute, perinoc, piatră de moară, roată de căruță, rocă sedimentară dură, (variantă) grezie.  Roticică, substantiv
Sinonime: roată, rotilă, rotiţă.  Gripcă, substantiv
Sinonime: (tehnică) răzuş, teslă, (regional) scoabă, (învechit) strujniţă; roată cu zimți; (variante) grifcă, hripcă, sgripcă.  Timonă, substantiv
Sinonime: (regional) oiște, proțap; (la nave) palonier, pedală, roată de manevră; (ironic) nas.  Ranţ, substantiv
Sinonime: (regional) creţ, cută, dungă, franj, încreţitură, rid, rumegătură, rumeguş, urioc, zbârcitură; femeie morală; ferăstrău, roată dințată.  Ruletă, substantiv
Sinonime: freză, galet, moletă, roată, (poligrafie) turnetă.  Picsă, substantiv
Sinonime: (regional) bucșă (la roata carului), corn (pentru păstrarea prafului de pușcă), cutie, portțigaret, pușculiță, stup, tabacheră, vas (de ținut unsoare).  Învoalbe, verb
Sinonime: (învechit) a căsca, a crește, a găti firele pentru năvădit, a holba, a i se apleca, a încărna, a înfășura, a învăli, a o face val, a se deforma, a se dezvolta, a se înspița, a se întoarce roată, a se învârteji, a se învârti (pe loc), a se învolbura, a se opri repede, a suci caierul, a-i veni să râgâie, a-i veni să verse.  Rotiliţă, substantiv
Sinonime: rotilă, rotiţă; (adjectival) rotunjoară; (adverbial) de jur împrejur, roată.  Rotire, substantiv
Sinonime: cerc, întoarcere, întors, învârteală, învârtire, învârtit, învârtitură, pivotare, răsucire, roată, rotaţie, rotit, sucire, (popular) rotitură, (popular) rotocol.  Năpustitor, substantiv (învechit și regional)
Sinonime: (la războiul de țesut) slobozitor, (la roata morii) grăunțar.  Urzitor, substantiv
Sinonime: complotist, conspirator, ctitor, făptuitor, fondator, întemeietor, uneltitor; mașină de urzit, urzitoare; (regional) roată, urzaică, urzalău, urzan, urzar, urzător, urzitoi, urzoaică, urzoc, urzoi, urzor.  Covrigătură, substantiv (învechit)
Sinonime: ghemuială, încolăcitură, (învechit) cerc, (învechit) încovoială, (învechit) roată.