Dezertare, substantiv
Sinonime: abandon, apostazie, defecțiune, insumisiune, trădare; (termen militar) fugă la inamic, (învechit) dezerţiune.  

---

Evaziune, substantiv feminin
Sinonime: evadare, fugă, scăpare, dezertare.  Fugă, substantiv feminin
Sinonime: alergare, alergătură, dezertare, evadare, goană, refugiu, repezeală, repezitură, scăpare, viteză, (Bucovina) scopcă, (figurat) zbor, (învechit) repeziş.

Fuga, adverb
Sinonime: curând, iute, în grabă, într-un ritm rapid, repede.  Defecţiune, substantiv
Sinonime: defect, defectare, deranjament, dereglare, (livresc) disfuncţionalitate; abandon, apostazie, dezertare, dezerțiune, fugă de la datorie; (variantă) defecție.  Dezerţiune, substantiv
Sinonime: dezertare; abandon, apostazie, defecțiune, insumisiune, trădare.  Insumisiune, substantiv
Sinonime: dezertare, frondă, indisciplină, insubordonare, insurecție, jacquerie, nesupunere, neascultare, revoltă, sedițiune.  Defecție, substantiv
Sinonime: abandon, defecțiune, dezertare, dezerțiune, fugă de la datorie, trădare.  Renunţare, substantiv
Sinonime: abandon, abandonare, cedare, demisionare, dezertare, părăsire, (figurat) capitulare, (învechit) renunțiare, (învechit) repășire.