Sfârși, verb Sinonime:
a termina, a isprăvi, a încheia, a pune capăt, a înceta, a lua sfârşit; a se prăpădi, a muri, a se stinge; a ucide, a suprima, a omorî, a asasina.
Sfârșiciune, substantiv (învechit)
Sinonime:
sfârșeală, stare de leșin, (învechit) sfârșitură, (livresc) lipotimie, (regional) sfârșenie.
Sfârşire, substantiv
Sinonime:
consumare, finalizare, isprăvire, încheiere, sfârșit, terminare.
Sfârşit, substantiv neutru Sinonime:
final, capăt, încheiere; moarte, stingere; (învechit) scop, ţintă, ţel.
Sfârşit (sfârșită), adjectiv Sinonime:
isprăvit, terminat, încheiat, finalizat, dus la capăt; istovit, obosit, sleit, epuizat, vlăguit.
Sfârşitură, substantiv
Sinonime:
cap, capăt, final, fine, încheiere, sfârșit.
Alege, verb Sinonime:
a selecta, a selecţiona, a reţine, a prefera, a da întâietate; a distinge, a deosebi, a discerne; a vota, a delega; a broda, a coase la gherghef; (reflexiv) a ieşi la iveală, a sfârşi, a se încheia (într-un fel), a adopta, a decide, a desemna, a opta, a tria.
Cap, substantiv neutru
Sinonime:
ţeastă, craniu, căpăţână, (jargon) dovleac, glavă, tărtăcuţă, doxă, cutiuţă; căpătâi; (figurat) individ, ins, persoană, om; (figurat) minte, gândire, judecată, cugetare, cuget, raţionament, memorie; căpetenie, conducător, comandant, bulibaşă, şef, ştab, boss, patron, bonz; punct final, limită, extremitate, terminaţie, sfârşit, capăt, margine; început, frunte.
Călători, verb Sinonime:
a merge, a străbate, a se deplasa, a cutreiera, a colinda; (reflexiv, figurat) a se sfârşi, a trece dincolo, a muri, a dispare.
Căpătâi, substantiv neutru Sinonime:
pernă; rost, situaţie, ocupaţie, îndeletnicire; sens, finalitate; capăt, cap, început, margine, sfârşit, extremitate.
Coadă, substantiv feminin
Sinonime:
cosiţă, plete; peduncul; trenă; şir de oameni; mâner; capăt, extremitate, sfârșit; (coada-boului) lumânare, lumânărică; (coada-cocoşului) iris, stânjen, stânjenel; (coada-hârţului) coada-şoricelului; (coada-iepei) barba-ursului, coada-calului; (coada-leului) talpa-gâştei; (coada-lupului) lumânare, lumânărică, salvie austriacă; (coada-mielului) coada-cocoşului, lumânare, lumânărică, salvie; (coada-mânzului) barba-ursului, coada-calului; (coada-mâţei) papanaş; (coada-popii) spânz; (coada-priculicilor) barba-popii; (coada-racului) turiţă-mare; (coada-şopârlei) barba-caprei; (coada-şoricelului) pătlagină; (coada-vacii) bătrâniş, coada-cocoşului, lumânare, lumânărică, praz, salvie; (coadă-de-găină) iarbă-mare, răcovină; (coadă-de-şarpe) belemnit; (coadă-făloasă) codobatură, prundar, prundaş; (coadă-roşie) codroş.
Consuma, verb
Sinonime:
a întrebuința, a folosi, a utiliza; a mânca, a îngurgita; a nimici, a distruge; a se istovi, a se obosi, a se slei; (învechit) a metahirisi; a pierde; a bea; a cheltui; (figurat) a înghiţi; a intra, a merge; a (se) epuiza, a (se) isprăvi, a (se) sfârşi, a (se) termina, (regional) a (se) găti, (figurat) a (se) topi; a zbuciuma, a chinui.
Conteni, verb
Sinonime:
a înceta, a se linişti, a se opri, a se sfârşi, a (se) termina, a se întrerupe, a se curma, a se potoli, a sta, (învechit şi popular) a (se) ostoi, (prin Banat) a se prorupe, (Moldova) a tinchi, (învechit) a se precurma.
Curăţa, verb
Sinonime:
a face curat, a deretica, a limpezi, a (se) purifica; (familiar) a omorî, a ucide, a distruge; a elimina, a îndepărta, a înlătura, a şterge, (învechit şi regional) a cura, (Transilvania) a tăgăşi, a dezinfecta; a asasina, a se debarasa, a deceda, a se descotorosi, a dispărea, a duce, a izbăvi, a mântui, a muri, a pieri, a (se) prăpădi, a răposa, a răscumpăra, a salva, a scăpa, a sfârşi, a (se) stinge, a sucomba, a suprima.
Deces, substantiv neutru
Sinonime:
decedare, dispariție, exitus, extincție, încetare din viață, moarte, pieire, prăpădire, răposare, repaus, repauzare, sfârșit, stingere, sucombare, (argotic) mierleală, (argotic) mierlire, (argotic) verdeș, (ironic) crăpare, (învechit si popular) săvârșire, (învechit) petrecanie, (învechit) petrecere, (învechit) pierdere, (învechit) piericiune, (învechit) prăpăditură, (învechit) pristăvire, (învechit) săvârșenie, (învechit) săvârșit, (învechit) scădere, (învechit) sconcenie, (popular) pierzanie, (popular) pierzare, (regional) pieiște, (regional) topenie.
Desăvârşi, verb
Sinonime:
a perfecţiona; a înfăptui, a săvârşi, a împlini, a îndeplini, a (se) realiza; a încheia, a sfârşi, a termina.
Distruge, verb
Sinonime:
a (se) nimici, a (se) ruina, a desfiinţa, a face praf, a stârpi, a devasta, a pârjoli, a (se) prăpădi, a pustii, (regional) a pustului, (învechit) a sfârşi, a (se) strica, a lichida, (figurat) a topi; a masacra, a rade, a zdrobi, (învechit şi regional) a sparge, (figurat) a pulveriza, a şterge; a (se) nenoroci, (învechit şi regional) a (se) ticăloşi, a vătăma, a mistui, (figurat) a sfărâma, a ucide, a (se) mânca, a (se) roade.
Dovedi, verb
Sinonime:
a demonstra, a atesta, a proba; a (se) arăta, a manifesta, a vădi; a învinge, a birui, a răpune, a întrece; a prididi, a răzbi, a isprăvi, a mântui; a confirma, a argumenta, a întări, a susţine; a asasina, a bate, a încheia, a înfrânge, a omorî, a sfârşi, a suprima, a termina, a ucide.
Duce, verb
Sinonime:
a (se) transporta, a căra; a merge, a (se) deplasa, a pleca, a colinda, a cutreiera; a trăi, a vieţui, a-şi petrece viaţa, a porni, (popular) a (se) mişca, (învechit şi regional) a păsa, a trece, a aduce, a ghida, a însoţi, a purta, a transmite, a se îndrepta, a trasa, a răspândi, a desfăşura, a întreţine, a suporta, a rezista, a-i merge, a sfârşi, a muri; a ademeni, a amăgi, a cârmui, a conduce, a dirigui, a domni, a guverna, a încânta, a înşela, a minţi, a momi, a păcăli, a prosti, a stăpâni, a trişa.
Epilog, substantiv neutru
Sinonime:
concluzie, deznodământ, final, încheiere, perorație, rezumat, sfârşit, (învechit) epilogon, (învechit) epilogos, (livresc) fine.
Epuiza, verb Sinonime:
a termina, a sfârşi, a isprăvi; a istovi, a slei, a extenua, a obosi, a osteni.
Expira, verb
Sinonime:
a (se) sfârşi, a se termina, a se încheia; a muri, a răposa, a deceda, a pieri, a înceta din viaţă, a se isprăvi, a se împlini, a dispărea, a duce, a prăpădi, a stinge.
Extenua, verb
Sinonime:
a obosi, a istovi, a osteni, a slei, a epuiza, a frânge, a seca, a secătui, a sfârşi, a stoarce, a vlăgui, a zdrobi, (regional) a stoci, (prin Oltenia si Muntenia) a dehobi, (învechit) a zămorî, (figurat) a suge.
Final, substantiv neutru
Sinonime:
sfârşit, încheiere, terminare, închidere, punct terminus, epilog, fine, capăt, deznodământ.
Fine, substantiv neutru
Sinonime:
capăt, deznodământ, epilog, final, încheiere, sfârşit; (locuțiune adverbială) (în fine) în sfârșit, în concluzie.
Finit (finită), adjectiv
Sinonime:
limitat, mărginit, delimitat, circumscris; terminat, sfârşit, isprăvit, încheiat, închis.
Gata, adjectiv
Sinonime:
definitivat, finisat, isprăvit, lichid, pregătit, terminat. Gata, adverb
Sinonime:
aproape (să), cât p-aci să, dispus să, în stare să, mai, pe cale de, pe punctul de. Gata, interjecție
Sinonime:
adio, ajunge, destul. Găta, verb
Sinonime:
a epuiza, a găti, a isprăvi, a încheia, a sfârşi, a termina.
Găti, verb
Sinonime:
a (se) aranja, a (se) dichisi, a (se) ferchezui, a (se) împodobi, a (se) moța, a (se) podobi, a (se) pregăti, a (se) spilcui, a (se) stolisi, a (se) tocmi, a asasina, a consuma, a epuiza, a face, a fi gata, a isprăvi, a încheia, a omorî, a prepara, a sfârşi, a suprima, a termina, a ucide, (argou) a (se) șucări, (Banat) a (se) schili, (învechit și popular) a preface, (învechit și regional) a (se) muchilipsi, (învechit) a (se) stoli, (popular și familiar depreciativ) a (se) sclivisi, (popular) a (se) drege, (prin Moldova) a (se) puțui, (prin Transilvania și Maramureș) a (se) pădăi, (prin Transilvania și Moldova) a (se) puțului, (regional) a (se) câștiga, (Transilvania și Banat) a păzi, (Transilvania) a socăci, (variantă) a găta. Gati, substantiv (regional)
Sinonime:
izmene.
Hat, substantiv neutru
Sinonime:
răzor, pârloagă, ţelină, brazdă, mejdină. Hăt, adverb
Sinonime:
de tot, demult, departe, foarte, mult, tare, tocmai, (regional) extrem de; (hăt și bine) fără sfârșit, mult și bine. Hâț, interjecție
Sinonime:
haț; (variante) hâța, huța, ița, uța.
Ieșire, substantiv feminin
Sinonime:
anulare, apariție, atac, critică violentă, decolorare, eliberare, exit, ieșitor, ieșitură, invectivă, liberare, năvală, output, plecare, plimbare, poartă, portieră, publicare, purgație, răsărire, scaun, scăpare, spălăcire, ștergere, ușă, (figurat) dezlegare, (figurat) soluție, (învechit) cheltuire, (învechit) consecință, (învechit) dispariție, (învechit) părăsire, (învechit) purgare, (învechit) rămas-bun, (învechit) rezultat, (învechit) sfârșit, (învechit; despre ființe) origine, (rar) ieșit.
Inepuizabil (inepuizabilă), adjectiv
Sinonime:
continuu, fără sfârșit, ilimitat, inconsumabil, indefectibil, infinit, interminabil, neepuizabil, neistovit, nelimitat, nesfârșit, (figurat) nesecat, (învechit) nedesecat, (învechit) nedeșertat.
Invers, adverb
Sinonime:
de la sfârșit către început, de-a-ndărătelea, de-a-ndoaselea, dimpotrivă, făcut pe dos, în sens contrar, întors, pe dos, răsturnat, viceversa, (învechit) reciproc. Invers, adjectiv
Sinonime:
antipodic, contrar, de la sfârșit către început, de-a-ndoaselea, făcut pe dos, întors pe dos, opus, pe dos, ranversat, răsturnat, simetric. Invers, substantiv
Sinonime:
antiteză, contrar, contrariu.
Isprăvi, verb Sinonime:
a sfârşi, a termina, a mântui, a încheia; a îndeplini, a executa, a înfăptui, a realiza; (figurat) a muri, a deceda, a dispare, a sucomba.
Istovi, verb Sinonime:
a epuiza, a slei, a stoarce, a obosi, a vlăgui, a extenua; a sfârși, a termina, a isprăvi, a încheia.
Înceta, verb Sinonime:
a conteni, a sfârşi, a termina, a se opri; a se linişti, a se domoli, a se potoli, a se calma, a se astâmpăra, a tăcea.
Încheia, verb Sinonime:
a îmbumba, (regional) a încheptura; a îmbina, a uni, a monta, a reuni, a asocia; a sfârşi, a termina, a pune capăt, a închide.
Încheiere, substantiv feminin
Sinonime:
cabaletă, capăt, concluzie, contractare, deznodământ, epilog, final, finalizare, isprăvire, îmbinare, închidere, lichidare, perfectare, semnare, sfârșire, sfârşit, terminare, (învechit) istov, (învechit) statornicire, (regional) îmbumbare.
Închide, verb Sinonime:
a încuia, a fereca, a claustra, a bara; a izola, a îngrădi, a împrejmui; a se întuneca, a se înnora; a opri, a termina, a pune capăt, a încheia, a sfârşi; (figurat) a cuprinde, a conţine.
Leşinat (leșinată), adjectiv Sinonime:
extenuat, sfârşit, slăbit, vlăguit; nemâncat, lihnit, mort de foame.
Lichida, verb Sinonime:
a termina, a încheia, a sfârşi; a ucide, a omorî, a asasina. Lichidă, substantiv
Sinonime:
(lingvistică) consoană lichidă.
Lihnit (lihnită), adjectiv Sinonime:
înfometat, leşinat, sfârșit.
Mântui, verb
Sinonime:
a (se) dezrobi, a (se) elibera, a (se) isprăvi, a (se) izbăvi, a (se) limpezi, a (se) purifica, a (se) răscumpăra, a (se) salva, a (se) sfârși, a (se) tămădui, a (se) termina, a (se) vindeca, a apăra, a disculpa, a emancipa, a epuiza, a fini, a ierta de păcate, a ispăși, a încheia, a justifica, a libera, a răpune, a scăpa, a scuza, a se lecui, (figurat) a (se) curăța, (figurat) a (se) spăla, (învechit și popular) a se cortorosi, (învechit) a (se) dezvinovăți, (învechit) a (se) litrosi, (învechit) a (se) măntui, (învechit) a (se) scoate, (învechit) a (se) scumpăra, (învechit) a (se) scura, (învechit) a (se) spăsi, (învechit) a (se) spogreși, (învechit) a isțeli, (învechit, impropriu) a se izbândi.
Mântuire, substantiv feminin
Sinonime:
dezrobire, eliberare, emancipare, emancipație, fine, iertare (de păcate), ispăşire, isprăvire, isprăvit, izbăvire, încheiere, liberare, mântuit, salvare, scoatere, sfârșire, sfârșit, terminare, terminat, (învechit) jertfă, (învechit) liniște și siguranță, (învechit) măntuire, (învechit) mântuință, (învechit) mântuitură, (învechit) prinos, (învechit) scăpare, (învechit) spăseală, (învechit) spăsenie, (învechit) spăsire, (livresc) redempțiune.
Moarte, substantiv feminin
Sinonime:
asasinat, crăpare, crimă, decedare, deces, dispariţie, epidemie, eutanasie, exitus, expiere, extincție, homicid, molimă, mortalitate, obștescul sfârșit, omor, omorâre, omucidere, pieire, prăpădire, răposare, răposat, repaus, repauzare, sfârșit, somnul de veci, stingere, sucombare, ucidere, (argou) mierleală, (argou) mierlire, (argou) verdeș, (figurat) adormire, (figurat) mormânt, (învechit și popular) săvârșire, (învechit) deșugubină, (învechit) murire, (învechit) murte, (învechit) omucid, (învechit) petrecanie, (învechit) petrecere, (învechit) pierdere, (învechit) piericiune, (învechit) prăpăditură, (învechit) pristăvire, (învechit) săvârșenie, (învechit) săvârșit, (învechit) sângi, (învechit) scădere, (învechit) sconcenie, (învechit) ucigătură, (popular) pierzanie, (popular) pierzare, (regional) pieiște, (regional) topenie.
Muri, verb Sinonime:
a răposa, a deceda, a se stinge, a dispărea, a da ortul popii, a-şi da duhul, a-şi da obştescul sfârşit, a-şi da sufletul, a se prăpădi, a repausa, a expia; a se usca, a se veşteji.
Nesecat (nesecată), adjectiv
Sinonime:
continuu, fără sfârșit, inepuizabil, interminabil, mereu viu, neepuizabil, neistovit, nesecabil, nesecătuit, nesfârșit.
Odată, adverb Sinonime:
cândva, odinioară, mai de mult; în sfârşit, în cele din urmă.
Ostoi, verb
Sinonime:
(învechit și popular) a alina, a calma, a conteni, a curma, a domoli, a îmblânzi, a înceta, a linişti, a ogoi, a opri, a potoli, a sfârși, a sta, a tempera, a termina, a ușura, (Moldova) a ostei, (variantă) a ostoia. Ostoi, substantiv
Sinonime:
(regional) alinare, astâmpăr, liniștire, potolire.
Petrecanie, substantiv feminin
Sinonime:
benchetuială, chef, decedare, deces, dispariție, distrugere, eveniment, existență, îngropare, îngropat, înhumare, înmormântare, întâmplare, moarte, nimicire, ospăţ, pățanie, petrecere, pieire, praznic, prăpăd, prăpădire, prăznuire, răposare, răpunere, sfârșit, stingere, sucombare, trai, viață, (plural) zile.
Petrece, verb
Sinonime:
a (se) trece, a avea loc, a (se) băga, a cerne, a chefui, a colinda, a conduce, a cutreiera, a da, a dăinui, a deceda, a se deplasa, a desface, a dispărea, a se duce, a dura, a exista, a face să treacă, a fi, a găuri, a introduce, a împlânta, a se încheia, a îndura, a înfige, a se îngălbeni, a însoţi, a întovărăşi, a leșina, a se menține, a muri, a muta, a se ofili, a parcurge, a se păli, a se păstra, a pătimi, a pătrunde, a păți, a perfora, a perinda, a perpetua, a persista, a pieri, a plasa, a se prăpădi, a răbda, a rămâne, a răposa, a răsfoi, a scobi, a scurge, a se afla, a se amuza, a se bucura, a se cheltui, a se consuma, a se desfăşura, a se desfăta, a se disputa, a se distra, a se întâmpla, a se produce, a se sfârși, a se termina, a se veseli, a sfredeli, a sta, a străbate, a strămuta, a străpunge, a se succeda, a suferi, a suporta, a trage, a trăi, a ține, a urma, a se usca, a vântura, a vârî, a se veșteji, a vieţui, a vinde, a vizita, a-și duce viața, a-și umple timpul.
Petrecere, substantiv feminin
Sinonime:
amuzament, bairam, (familiar) beută, chiolhan, banchet, chef, chermeză, comportament, comportare, conduită, decedare, deces, desfătare, destindere, dispariţie, distracţie, existenţă, îngropare, îngropat, înhumare, înmormântare, însoţire, moarte, ospăţ, paranghelie, party, petrecanie, pieire, prăpădire, purtare, răposare, reuniune, sfârşit, stingere, sucombare, trai, trăire, veselie, viaţă, viețuire, (învechit) desfătăciune, (învechit) sărbătorie, (rar) desfăt, (rar) sărbătoare.
Pierde, verb Sinonime:
a dispărea, a pieri, a se face nevăzut; (reflexiv) a leşina, a agoniza, a se sfârşi, a muri; a se rătăci, a se răzleţi; (figurat) a se zăpăci, a se emoţiona, a se intimida, a se încurca, a se speria.
Pierzanie, substantiv feminin
Sinonime:
amărăciune, catastrofă, corupție, decadență, decădere, decedare, deces, degradare (morală), depravare, desfrânare, desfrâu, desperare, destrăbălare, dezastru, dezmăț, dispariție, disperare, durere, imoralitate, jale, masacru, măcel, moarte, năruire, nenorocire, perdiție, perversitate, perversiune, pervertire, pierzare, prăbușire, prăpăd, prăpădire, primejdie de moarte, răposare, ruină, sfârșit, stingere, stricăciune, sucombare, suferință (mare), ucidere în masă, viciu, (figurat) descompunere, (figurat) putrefacție, (figurat) putreziciune, (învechit și figurat) putrejune, (învechit) aselghiciune, (învechit) aselghie, (învechit) desfătare, (învechit) pieire, (învechit) pierdere, (învechit) piericiune, (învechit) preacurvie, (învechit) preacurvire, (învechit) preaiubire, (popular) avort, (rar) deșănțare, (regional) pieiște.
Răpune, verb
Sinonime:
a anihila, a asasina, a bate, a birui, a copleşi, a covârși, a cuprinde, a distruge, a doborî, a extermina, a face să piardă, a împovăra, a înfrânge, a întrece, a învinge, a lipsi de viață, a mântui, a muri, a năpădi, a nimici, a omorî, a pierde, a potopi, a prăpădi, a răzbi, a sfărâma, a sfârși, a suprima, a ucide, a zdrobi, a zvânta, a-și pierde viața.
Repaus, substantiv neutru
Sinonime:
astâmpăr, calm, decedare, deces, dispariție, inactivitate, liniște, moarte, odihnă, pauză, pieire, prăpădire, răgaz, răspas, recreație, sfârșit, somn, stingere, sucombare, tihnă, (învechit) răposare, (la orientali) kief; (variante; regional) răpaos, răpaus, repaos.
Săvârşi, verb Sinonime:
a face, a înfăptui, a îndeplini, a realiza, a duce la bun sfârşit, a încheia, a termina, a făptui; (reflexiv) a muri, a-şi da sufletul, a sucomba, a-şi da obştescul sfârşit, a pleca dintre cei vii, a termina cu toate.
Solda, verb Sinonime:
(figurat) a se sfârşi, a se termina, a se încheia. Soldă, substantiv
Sinonime:
emolument, leafă, simbrie, (învechit) sold, (regional) salariu.
Sparge, verb Sinonime:
a crăpa, a sfărâma, a rupe, a ciobi, a plesni, a găuri; a despica, a tăia, a distruge, a nărui, a nimici; a jefui, a fura, a prăda; (figurat) a se termina, a se sfârşi, a se încheia, a se stinge; (figurat, învechit) a birui, a înfrânge, a zdrobi, a pune pe fugă, a împrăştia, a goni.
Termen, substantiv neutru Sinonime:
soroc, dată; limită, sfârșit. Termen, substantiv masculin Sinonime:
cuvânt, expresie, denumire, vocabulă.
Termina, verb Sinonime:
a sfârși, a isprăvi, a încheia, a pune punct.
Trece, verb Sinonime:
a merge, a străbate, a păşi, a-şi croi drum, a-şi tăia drum; (figurat) a se perinda, a se succeda, a curge, a se scurge, a se desfăşura; a vizita, a se abate; a sări peste (ceva), a depăşi, a întrece; a da, a preda, a transmite; a înregistra, a înscrie, a introduce; a nu mai fi, a se epuiza, a se sfârşi; (figurat) a îmbătrâni, a se stinge, a se ofili, a se veşteji.
Ţărm, substantiv neutru Sinonime:
litoral, liman, plajă, margine, mal, coastă; tărâm, meleag, limită, sfârşit, capăt.
Veleat, substantiv neutru
Sinonime:
an, dată, epocă, moarte, perioadă, răstimp, sfârşit, soroc, termen, timp (fix), vreme, zi.
Vedea, substantiv feminin
Sinonime:
(regional) sfârșit, termen.
Concenie, substantiv feminin
Sinonime:
(învechit) cap, capăt, final, încheiere, sfârşit.
Absolvi, verb
Sinonime:
(a termina o formă de învățământ) a isprăvi, a sfârși; (a scuti pe un acuzat de pedeapsă) a cruța, a ierta; (termen religios) a elibera de păcate, a ierta, a milui.
Agonie, substantiv
Sinonime:
sfârșit, ultimele momente, (impropriu) comă, (învechit) agonă, (prin Banat) ropot, (regional) ajungere; (figurat) crepuscul, decădere, declin, frământare, neliniște, zbatere, zbucium.
Topenie, substantiv
Sinonime:
calamitate, catastrofă, decedare, deces, dezastru, dispariţie, flagel, grozăvie, moarte, năpastă, nenorocire, pacoste, pieire, potop, prăpăd, prăpădire, pustiire, răposare, sfârşit, sinistru, stingere, sucombare.
Concluziona, verb
Sinonime:
a conchide, a încheia, a sfârşi.
Coneţ, substantiv
Sinonime:
cap, capăt, final, fine, încheiere, sfârşit; șotie, boroboață.
Consumare, substantiv
Sinonime:
consum, consumaţie, folosire, întrebuinţare, utilizare; mâncare; epuizare, isprăvire, sfârşire, sfârşit, terminare.
Contenire, substantiv
Sinonime:
sfârșit, încetare, întrerupere; (locuțiune adverbială) (fără contenire) neîncetat, mereu.
Crăpare, substantiv
Sinonime:
spargere, despicare, întredeschidere, deschidere, fisurare; decedare, deces, dispariţie, moarte, pieire, prăpădire, răposare, sfârşit, stingere, sucombare.
Cumplire, substantiv
Sinonime:
asprime, barbarie, brutalitate, cap, capăt, cruzime, ferocitate, final, fine, încheiere, neîndurare, neomenie, răutate, sălbăticie, sfârşit, violenţă, vitregie.
Decedare, substantiv
Sinonime:
decedat, deces, dispariție, exitus, extincție, încetare din viață, moarte, pieire, prăpădire, răposare, repauzare, sfârșit, stingere, sucombare, (argou) mierleală, (argou) mierlire, (argou) verdeș, (ironic) crăpare, (învechit și popular) săvârșire, (învechit) petrecanie, (învechit) petrecere, (învechit) pierdere, (învechit) piericiune, (învechit) prăpăditură, (învechit) pristăvire, (învechit) săvârșenie, (învechit) săvârșit, (învechit) scădere, (învechit) sconcenie, (limbajul bisericesc) repaus, (popular) pierzanie, (popular) pierzare, (regional) pieiște, (regional) topenie.
Dehobi, verb
Sinonime:
a epuiza, a extenua, a frânge, a istovi, a seca, a secătui, a sfârşi, a slei, a stoarce, a vlăgui, a zdrobi.
Deznodământ, substantiv
Sinonime:
dezlegare, soluție, epilog, final, încheiere, sfârşit, (livresc) fine, soartă.
Ducă, substantiv
Sinonime:
plecare, drum, călătorie; duce; (a fi pe ducă) a fi pe sfârșite, a fi pe moarte.
Epiloga, verb
Sinonime:
a conclude, a isprăvi, a încheia, a sfârşi, a termina.
Epuizat, adjectiv
Sinonime:
terminat, sfârșit, isprăvit; istovit, sleit, slăbit, extenuat.
Exitus, substantiv
Sinonime:
decedare, deces, dispariţie, moarte, pieire, prăpădire, răposare, sfârşit, stingere, sucombare.
Extenuat, adjectiv
Sinonime:
epuizat, frânt, istovit, prăpădit, rupt, secat, secătuit, sfârşit, sleit, stors, trudit, vlăguit, zdrobit, (Moldova) batojit, (prin Muntenia) tâhobit, (învechit) stătut.
Extincţie, substantiv
Sinonime:
extincțiune, decedare, deces, dispariţie, moarte, pieire, prăpădire, rarefacție, răposare, sfârşit, stingere, sucombare.
Finaliza, verb
Sinonime:
a concretiza, a duce până la final, a fini, a încheia, a isprăvi, a sfârși, a termina, (figurat) a fructifica.
Fini, verb
Sinonime:
a duce până la fine, a dovedi, a mântui, a finaliza, a isprăvi, a încheia, a sfârşi, a termina.
Zămorî, verb
Sinonime:
a epuiza, a extenua, a frânge, a istovi, a seca, a secătui, a sfârşi, a slei, a stoarce, a vlăgui, a zdrobi.
Gătare, substantiv
Sinonime:
isprăvire, isprăvit, încheiere, sfârşire, sfârşit, terminare, terminat.
Gătit, adjectiv
Sinonime:
aranjat, cochet, dichisit, elegant, fercheş, ferchezuit, împodobit, îngrijit, spilcuit, (popular) sclivisit, (popular) dres, (Transilvania şi Banat) cinaş, (Transilvania) nialcoş, (turcism învechit) muchelef; pregătit, preparat, (învechit) prefăcut; (regional) sfârșit, isprăvit, gătat. Gătit, substantiv
Sinonime:
bucătărit, facere, făcut, gătire, pregătire, pregătit, preparare, preparat.
Week-end, substantiv
Sinonime:
(anglicism) sfârșit de săptămână.
Piericiune, substantiv
Sinonime:
decedare, deces, dispariţie, efemeritate, moarte, ofilire, pieire, prăpădire, răposare, sfârşit, stingere, sucombare, uscare.
Pierzare, substantiv
Sinonime:
calamitate, catastrofă, caznă, chin, corupţie, decădere, decedare, deces, degradare morală, desfrâu, dezastru, dispariţie, distrugere, flagel, grozăvie, masacru, măcel, moarte, năpastă, nenorocire, nimicire, pacoste, perdiție, pieire, pieiște, piericiune, pierzanie, pierzăciune, potop, prăpăd, prăpădire, primejdie de moarte, pustiire, răposare, ruinare, sfârşit, sinistru, stingere, sucombare, supliciu, tortură, ucidere în masă, urgie, (la plural) spânzurătoare; (locuțiune) (marhă de pierzare) vită de pripas; (locuțiune) (de pierzare) care este de desconsiderat, care este risipit în zadar, de lepădat, de neluat în seamă, irosit.
Stoci, verb
Sinonime:
a asupri, a dezumfla, a epuiza, a exploata, a extenua, a frânge, a (se) goli, a istovi, a împila, a împovăra, a năpăstui, a oprima, a oropsi, a persecuta, a prigoni, a seca, a secătui, a sfârşi, a slei, a stoarce, a tiraniza, a urgisi, a vlăgui, a zdrobi; (variante) (Transilvania) a storci, (Bucovina) a stopci.
Scopoșenie, substantiv (învechit)
Sinonime:
obiectiv, scop, țel, țintă, (învechit) sfârșit, (popular) noimă.
Istov (istovuri), substantiv
Sinonime:
achitare, capăt, deces, decontare, extremitate, fine, încheiere (de cont), lichidare, moarte, pierzare, scadență, sfârşit, socoteală, sold, termen de plată.
De istov, locuţiune
Sinonime:
bine de tot, complet, cu desăvârșire, cu totul, de grație, de moarte, de tot, de veci, definitiv, deplin, desăvârșit, gata, mortal, până la sfârșit, pe vecie, pentru totdeauna, perfect.
Fără istov, locuţiune
Sinonime:
fără încetare, fără sfârșit, necurmat, nesfârșit.
Pristăvire, substantiv (învechit)
Sinonime:
decedare, deces, dispariţie, moarte, pieire, prăpădire, răposare, sfârşit, stingere, sucombare, (învechit) prestavlenie, (variantă) prăstăvire, (variantă) prestăvire.
Sconcenie, substantiv
Sinonime:
cap, capăt, colț, decedare, deces, dispariție, extremă, extremitate, limită, margine, moarte, pieire, prăpădire, răposare, sfârșit, stingere, sucombare.
Happy-end, substantiv
Sinonime:
(anglicism) sfârșit fericit.
Leşiat, adjectiv
Sinonime:
hămesit, lihnit, sfârşit.
Pieişte, substantiv
Sinonime:
decedare, deces, dispariție, moarte, pieire, prăpădire, răposare, sfârșit, stingere, sucombare.
Sfârşenie, substantiv
Sinonime:
(regional) cap, capăt, final, fine, încheiere, judecată de apoi, moarte, sfârșeală, sfârșit, stare de leșin; hotar; scop, țel.
Prăpăditură, substantiv
Sinonime:
(învechit) decedare, deces, dispariție, moarte, pieire, prăpădire, răposare, sfârșit, stingere, sucombare; (regional) om mic și slab, prăpădit, sfrijitură, stârpitură.
Sculi, verb
Sinonime:
(regional) a isprăvi, a încheia, a sfârși, a termina.
Otpust, substantiv
Sinonime:
(învechit și popular; în biserica ortodoxă) apolis, sfârșit de liturghie; (la plural) concediu.
Mierleală, substantiv
Sinonime:
decedare, deces, dispariție, moarte, pieire, prăpădire, răposare, sfârșit, stingere, sucombare.