Omniscient, adjectiv
Sinonime:
atotștiutor, erudit, instruit, savant, universal.
Omnisciență, substantiv
Sinonime:
cunoaștere, știință, (învechit) omnisciință.
Enciclopedic (enciclopedică), adjectiv
Sinonime:
atotcunoscător, atotștiutor, complex, cuprinzător, enciclopedist, omniscient, vast, (învechit) enchiclopedicesc; (variante învechite) enchiclopedic, enciclopidic, enghiclopedic.
Erudiţie, substantiv feminin
Sinonime:
învăţătură, ştiinţă, cultură intensă, cultură vastă, (familiar) savantlâc, epistemă, gnoză, gnosticism, umanism, omnisciență, cunoaștere.
Atotștiutor, adjectiv
Sinonime:
atotcunoscător, omniscient, (învechit) preavăzător; (variante) atoateștiutor, (învechit) atotștiitor, (învechit) atotștiutoriu.
Dumnezeu, substantiv
Sinonime:
(biserică) demiurg, divinitate, dumnezeire, omnipotent, omniscient, părinte, providenţă, zeu, (învechit) atotpărinte, (învechit şi popular) pronie, (învechit) tvoreţ; (articulat) atoateștiutorul, atoatevăzătorul, atotbiruitorul, atotcreatorul, atotcunoscătorul, atotcuprinzătorul, atotfăcătorul, atotputernicul, atotrăbdătorul, atotstăpânitorul, atotvoitorul, creatorul, domnul, preabunul, preaînaltul, preaputernicul, puternicul, stăpânul, tatăl, ziditorul, (învechit) atotţiitorul, (popular) sântul, (popular) sfântul.
Epistemă, substantiv
Sinonime:
civilizație, cogniție, cultură, cunoaștere, erudiție, (învechit) erudițiune, gnoză, omnisciență, umanism.
Infailibilitate, substantiv
Sinonime:
certitudine, desăvârșire, fiabilitate, ineranță, omnisciență, perfecțiune, siguranță, veritate, (variantă) infalibilitate.
Preaînaltul, substantiv articulat
Sinonime:
(biserică) divinitate, dumnezeire, dumnezeu, omniscient, omnipotent, părinte, providență; (articulat) atotbiruitorul, atotcreatorul, atotcunoscătorul, atotcuprinzătorul, atotputernicul, creatorul, domnul, puternicul, stăpânul, tatăl, ziditorul.
Atotcunoscător, adjectiv
Sinonime:
atoateștiutor, atotștiutor, omniscient.
Atotștiință, substantiv (învechit)
Sinonime:
cunoaștere nelimitată, omnisciență, știință universală.
