Boncăi
Boncăi,
verb
Sinonime
:
a
boncălui,
(regional)
a
râncăi,
a
râncălui.
Boncăit
Boncăit,
substantiv
Sinonime
:
boncăluit.
Boncălui
Boncălui,
verb
Sinonime
:
a
mugi,
a
rage;
a
boncăi.
Boncănit
Boncănit,
substantiv
Sinonime
:
boncăit,
boncăluit,
boncănire.
Linkuri utile
Dicţionarul limbii române în format electronic
Dicționar de anagrame
Dicționar de paronime
Formular de contact
Căutări recente
Radiografie
Scai-de-papură
Clădi
Boncăi
Despresurat
Francă
Frământa
Anemic
Accentua
șondromăni
Dismicrit
Fel
Psihism
Toboşar
Rumân
Sexual
încununa
Zgripţuroaică
Răstălmăci
Băga
Efasare
Reclamagiu
Dogărie
Agatină
Insolent
Calic
Harabagiesc
Înghi
Tuz
Tuberculoză
Explicare
Opune
Arc
Romană
Neunde
Emoţie
Lumină
Codobatură
Delicios
Vitejesc
Actor
Generoasă
Fân
Sistem
Ucigaş
Năclăios
Monarhist
Dospire
Zbârci
Ochi
înmiresmare
Derapaj
Duşmană
Hi
Bubuit
Tonifiant
Sută
Aparent
Boogie-woogie
însă
încheia
Ambiționare
Excitat
Distanţă
Nesecabil
Leșie
Doza
Mișca
Găvozd
Providențială
Anulare
încredinţare
Picioarele
Cu
Dosădit
Dezuni
Răpitură
Iarba-câmpului
Zăvorî
Aş
Croncăni
Preapodobnă
Desfătui
Bănănăi
Filatelist
Portantă
Degroșaj
Hăuni
Melodii
Pici
Osteneală
Xeroxat
Cărticică
Mătăsos
Ușurel
Cotârci
Fâşneaţă
Aplecuș
încotoşmănat
Stomac
Copyright © din 2011 Dictoo.eu | Toate drepturile rezervate
Folosirea acestui site implică acceptul d-voastră pentru utilizarea
cookie-urilor furnizate de terțe părți (AdSense, Statcounter, Facebook, etc).
Despre cookie
RSS