Legisla, verb
Sinonime:
a legifera.
Legislăciune, substantiv (învechit)
Sinonime:
legislație.
Legislaţie, substantiv
Sinonime:
cartă, constituție, convenție, drept, jurisprudență, lege, (învechit) legiuire, (învechit) testament, (variantă) legislațiune.
Legislațiune, substantiv
Sinonime:
legislație.
Legislator, substantiv
Sinonime:
dătător de legi, legislativ, legiuitor, nomotet, parlament, putere legislativă, (variantă) (învechit) leghislator.
Dietă, substantiv feminin Sinonime:
regim; adunare legislativă.
Legiuire, substantiv feminin (învechit și popular)
Sinonime:
dispoziție, judecare, judecată, legalizare, lege, legiferare, legislație, normă, reglementare, (învechit) pravilă.
Parlament, substantiv neutru
Sinonime:
adunare, cameră, congres, corp legislativ, dietă, dumă, knesset, knesseth, legislativ, legislator, legiuitor, medjlis, organ legislativ, putere legislativă, seim, senat, sfat.
Adunare, substantiv
Sinonime:
acumulare; tezaurizare, totalizare, (rar) adiţie, adiţionare; convocare; recoltare, colectare, colecţionare, culegere, strângere; întâlnire, întrunire; (adunare constituantă) constituantă; (adunare legislativă) cameră; sfat, (învechit) obşte, sobor, zbor.
Parlamentar (parlamentară), adjectiv
Sinonime:
ceremonios, constituțional, legislativ, legiuitor, protocolar, reprezentativ.
Bicameral, adjectiv
Sinonime:
(despre un organ legislativ) cu două adunări reprezentative.
Monocameral, adjectiv
Sinonime:
(despre un organ legislativ) cu o singură cameră, unicameral.
Tricameral, adjectiv
Sinonime:
(despre un organ legislativ) cu trei adunări reprezentative.
Jurisprudenţă, substantiv
Sinonime:
cutumă, drept, exemplu, filosofia dreptului, legislație, precedent, știința dreptului, științe juridice, (învechit și popular) legile, (învechit) drit.
Legiferator, adjectiv
Sinonime:
justițiar, legiferant, legislativ, legiuitor.
Legifer, adjectiv
Sinonime:
legiferator, legislator, legiuitor.
Legiuitiv, adjectiv (învechit)
Sinonime:
legislativ, legiuitor; (putere legiuitivă) putere legislativă.
