Dinte, substantiv
Sinonime: colţ, zimţ, crestătură; incisiv, molar, măsea, premolar; (botanică) (dintele-dracului) (regional) iarbă-iute, iarbă-roşie, piper-de-apă, piper-de-baltă, piper-de-vale, piperul-bălţii, piperul-broaştei.  

---

Colţ, substantiv
Sinonime: bucată, fărâmă; loc retras, refugiu, ascunziş, cotlon, ungher, unghi, (regional) corn, cot, (Oltenia şi Transilvania) ungheţ; extremitate; (colţul gurii) comisură; canin, dinte, măsea, zimţ; ţintă, (regional) cui; (botanică) (colţul-babei) (regional) păducheriţă, păducherniţă, păduchele-calului, păduchele-elefantului.  Piper, substantiv
Sinonime: ardei, duh, haz, spirit, umor; (botanică) (piper-alb) coriandru; (piper-de-apă) dintele-dracului; (piper-de-baltă) dintele-dracului, iarbă iute, piparcă sălbatică, troscot piperat, trestie mirositoare; (piper-de-vale) dintele-dracului.  Incisiv, substantiv
Sinonime: dinte, canin.  Monodont, adjectiv
Sinonime: cu un singur dinte.