Stricare, substantiv
Sinonime:
acrire, alterare, avariere, călcare, corupere, daună, dărăpănare, decădere, deformare, degradare, depravare, deranjare, descompunere, desfacere, deteriorare, distrugere, fermentare, forțare, împuțire, înăcrire, încălcare, înrăutățire, învechire, măcinare, nesocotire, nimicire, pagubă, părăginire, pervertire, pierdere, poluare, ponosire, prăpădire, prejudiciu, râncezire, roadere, ruinare, rupere, schimbare în rău, spargere, stricăciune, tocire, uzare, viciere, violare, (învechit) degradație, (popular) vătămare, (rar) ponoseală.
Decădere, substantiv feminin
Sinonime:
regres, declin, decadenţă; degradare morală, depravare, corupţie, imoralitate, declasare, degradare, corupere, pervertire, stricare, viciere, (învechit) degradăţie.
Putrefacţie, substantiv feminin Sinonime:
putrezire, dezagregare, descompunere, alterare, stricare.
Stricăciune, substantiv feminin
Sinonime:
avarie, corupție, daună, decadență, decădere, depravare, desfrânare, desfrâu, destrăbălare, deteriorare, dezmăț, hernie, imoralitate, lepră, lezare, pagubă, perdiție, perversitate, perversiune, pervertire, pierdere, pierzanie, pierzare, prejudiciu, viciu, (figurat) descompunere, (figurat) putreziciune, (învechit și popular) pricaz, (învechit și regional) smintă, (învechit și regional) sminteală, (învechit) aselghiciune, (învechit) aselghie, (învechit) desfătare, (învechit) preacurvie, (învechit) preacurvire, (învechit) preaiubire, (învechit) scădere, (învechit) stricare, (învechit) stricătură, (învechit) vătămătură, (învechit, figurat) putrejune, (popular) vătămare, (prin Banat) ștetă, (rar) deșănțare, (rar, figurat) putrefacție.
Alterare, substantiv
Sinonime:
acrire, descompunere, fermentare, împuţire, înăcrire, stricare; râncezire; poluare; denaturare.
Avariere, substantiv
Sinonime:
deteriorare, stricare, (popular) vătămare.
Corupere, substantiv
Sinonime:
decădere, deformare, depravare, pervertire, stricare, viciere, (învechit) degradaţie; seducere.
Deformare, substantiv
Sinonime:
strâmbare, (popular şi familiar) scofâlcire, desfigurare, stâlcire, scâlciere, scâlcietură; corupere, stricare, denaturare; deformaţie.
Degenerare, substantiv
Sinonime:
atrofie, decădere, stricare, degenerescență, degenerație; pipernicire.
Degradaţie, substantiv
Sinonime:
alterație, corupere, decadență, decădere, declin, degradare, depravare, deteriorare, eroziune, înjosire, învechire, modificare, ofilire, pervertire, prejudiciu, ravagiu, stricare, tocire, reducere, umilire, uzare, viciere.
Deranjare, substantiv
Sinonime:
răscolire, răvăşire, zăpăcire, stricare, incomodare, jenare, stinghereală, stingherire, stânjeneală, stânjenire, tulburare, (livresc) conturbare, (popular) zăticnire.
Dereglare, substantiv
Sinonime:
defectare, defect, defecţiune, deranjament, stricare; (medicină) tulburare.
Deteriorare, substantiv
Sinonime:
degradare, învechire, stricare, uzare, (învechit) degradaţie, ponosire; avariere, avarie, uzură, agravare, înrăire, înrăutăţire.
Distrugere, substantiv
Sinonime:
devastare, nimicire, pârjolire, pustiire, (învechit) risipă, masacrare, zdrobire, (învechit şi regional) spargere, ruinare, prăpădire, stricare.
Ponoseală, substantiv
Sinonime:
degradare, deteriorare, ponosire, roadere, stricare, tocire, uzare.
Forţare, substantiv
Sinonime:
constrângere, silire, spargere, strădanie, stricare, violare.
Ponosire, substantiv
Sinonime:
degradare, deteriorare, roadere, stricare, tocire, uzare, (rar) ponoseală.
Viciere, substantiv
Sinonime:
alterare, avariere, corupere, denaturare, depravare, descompunere, deteriorare, pervertire, poluare, stricare.
Delabrare, substantiv
Sinonime:
degradare, deteriorare, ruinare, stricare.
Deteriorație, substantiv
Sinonime:
aneantizare, avarie, avariere, coroziune, decadență, decădere, declin, degradare, delabrare, descompunere, deteriorare, diminuare, distrugere, eroziune, învechire, ponosire, putrefacție, ruinare, stricare, uzare, uzură, (învechit) degradație, (învechit) deteriorațiune.
Poluare, substantiv
Sinonime:
alterare, contaminare, denaturare, impurificare, otrăvire, stricare, viciere.
Impurificare, substantiv
Sinonime:
alterare, contaminare, denaturare, murdărire, poluare, stricare, viciere.
Ruinare, substantiv
Sinonime:
dărăpănare, degradare, distrugere, istovire, măcinare, năruire, părăginire, sărăcire, scăpătare, stricare, (familiar) decavare, (învechit) mișelire.
Nimicire, substantiv
Sinonime:
devastare, distrugere, exterminare, masacrare, măcelărire, pârjolire, potopire, prăpădire, pustiire, sfărâmare, stârpire, stricare, zdrobire, (învechit și popular) pierdere, (învechit și popular) risipire, (învechit) risipă, (învechit) spargere, (popular și familiar) căsăpire, (popular) zdrumicare, (rar) măcelărit.
Nesocotire, substantiv
Sinonime:
călcare, desconsiderare, dispreţuire, ignorare, încălcare, neglijare, omitere, violare, (popular) stricare.
Măcinare, substantiv
Sinonime:
dărăpănare, degradare, măcinat, măcinătură, măciniș, părăginire, roadere, ruinare, săpare, săpat, stricare.
Spargere, substantiv
Sinonime:
ciobire, ciobit, ciocnire, crăpare, crăpat, deschidere, despicare, despicat, dezbinare, disensiune, distrugere, erupție, explodare, fisurare, fisurat, forțare, furt, găurire, împrăștiere, încetare, înfrângere, învingere, jefuire, neînțelegere, nimicire, plesnire, plesnit, pocnire, risipire, rupere, scindare, sfărâmare, sfârșit, spart, spintecare, spintecat, străpungere, stricare, tăiat, tăiere, terminare, violare, vulcanism, zdrobire.
Roadere, substantiv
Sinonime:
coroziune, degradare, deteriorare, erodare, eroziune, frecare, măcinare, ponosire, săpare, săpat, stricare, tocire, uzare, (popular) mâncătură, (popular) rosătură, (rar) ponoseală.
Înăcrire, substantiv
Sinonime:
acrire, alterare, descompunere, fermentare, împuțire, înăcrit, oțetire, stricare, (învechit) înăcrime, (învechit) năcrire.
Hrentuire, substantiv (regional)
Sinonime:
hodorogire, împrăștiere, învechire, stricare, (figurat) hrentuit, (figurat) obosire peste măsură.
Vătămare, substantiv
Sinonime:
afecțiune, avariere, boală, daună, deteriorare, hernie, îmbolnăvire, lovire, lovitură, maladie, pagubă, pierdere, prejudiciu, rană, rănire, stricare, stricăciune, (livresc) lezare.
Paradire, substantiv (popular și familiar)
Sinonime:
distrugere, stricare, șubrezire, șubrezit.
Rablagire, substantiv
Sinonime:
deteriorare, ramolire, stricare, uzare, vlăguire, (variantă) răblăgire.
Învechire, substantiv
Sinonime:
degradare, demodare, deteriorare, ieșire din uz, îmbătrânire, perimare, rămânere în urmă, stricare, uzare, (învechit) degradație.
Păgubire, substantiv
Sinonime:
avariere, degradare, deteriorare, devalorizare, pagubă, pierdere, prejudiciere (morală), prejudiciu, stricare, (învechit) nevoire.
Avariare, substantiv
Sinonime:
avariat, avariere, deteriorare, stricare, (popular) vătămare.
Înviermănoșare, substantiv (popular)
Sinonime:
alterare, stricare, umplere de viermi, (variantă) învermănoșare, (variantă) înviermănoșire, (variantă) înviermânoșare.
Înrăutățire, substantiv
Sinonime:
agravare, înăsprire, înrăire, recrudescență, (familiar, la figurat) zbârlire, (figurat) deteriorare, (figurat) stricare, (învechit) înrăotățare; (concretizat, rar) faptă rea, răutate, ticăloșie.
Rupere, substantiv
Sinonime:
abrogare, anulare, aplecare, culegere, descompunere, desfacere, despărțire, desprindere, detașare, fracturare, frângere, izolare, împrăștiere, întrerupere, răsfirare, răzlețire, revărsare, risipire, roadere, rupt, ruptură, separare, sfâșiere, smulgere, spargere, spintecare, spintecat, stricare, surpare, uzare, zdrobire, (figurat) distrugere, (figurat) îndepărtare, (figurat) înstrăinare, (figurat) ruinare, (învechit) împărțire, (învechit) jefuire, (învechit) rumpere, (învechit; la figurat) întristare, (la jocul de cărți) tăiere, (rar) fărâmițare, (regional) sfărâmare.
Delabrat, substantiv
Sinonime:
delabrare, deteriorare, ruinare, stricare. Delabrat, adjectiv
Sinonime:
deteriorat, ruinat, stricat.
Împuțire, substantiv
Sinonime:
acrire, alterare, descompunere, fermentare, intrare în putrefacție, împuțeală, împuțicenie, împuțiciune, înăcrire, stricare, (figurat) trândăvire, (trivial) bășire.
Hrentuitură, substantiv (învechit)
Sinonime:
(despre obiecte) oboseală, obosire, stricare, uzare.
Deboșare, substantiv
Sinonime:
corupere, deboșat, deboșă, depravare, desfrânare, necumpătare, pervertire, stricare.
Cebăluitură, substantiv (regional)
Sinonime:
amețire, bătaie de joc, cebăluire, cebăluit, ciopârțire, deformare, pocire, rupere, stricare, zăpăcire.
Cebăluire, substantiv
Sinonime:
amețire, bătaie de joc, cebăluit, cebăluitură, ciopârțire, deformare, pocire, rupere, stricare, zăpăcire.
