Bifurca, verb Sinonime:
a se despărţi, a se desface, a se scinda, a se împărți, a se diviza.
Bifurcare, substantiv
Sinonime:
bifurcaţie.
Bifurcat, adjectiv
Sinonime:
despărțit, furcifer, (popular) încrăcit, (popular) înfurcit.
Bifurcaţie, substantiv feminin Sinonime:
bifurcare, despărţire, desfacere, scindare, separație, separare, diviziune; branșă; bretea; intersecție.
Intersecţie, substantiv feminin
Sinonime:
bifurcare, încrucișare, întretăiere, joncțiune, răscruce, răspântie, trivium, (învechit) intersecțiune, (învechit) rond-punt, (popular) cruce, (popular) furca-drumului.
Crăcană, substantiv
Sinonime:
pirostrie; capră, (la plural) coarne, cobilă, prăjină. Crăcăna, verb
Sinonime:
(popular şi familiar) a se crăci, a se răscrăcăna, (regional) a se târşi; a bifurca, a ramifica.
Crăcit, adjectiv
Sinonime:
crăcănat, bifurcat.
Încrengătură, substantiv
Sinonime:
bifurcație, intersecție, nod; (botanică) filum.
Disjuncție, substantiv
Sinonime:
bifurcație, excludere reciprocă, despărțire, diviziune, divorț, sciziune, separare; diastază; asindent, asindeton; conectiv.
Furcă, substantiv
Sinonime:
bifurcație, braţ, crăcană, furcoi, hantarig, loitră, par, pisc, răscruce, spânzurătoare, stâlp, țăruș, (învechit) ostie, (prin Moldova şi Transilvania) cujeică, (Transilvania) gearmăn, (popular) furcărie; (anatomie) (furca-pieptului) (popular) lingurea, lingurică, (regional) lingura-pieptului, stern.
Dihotomie, substantiv
Sinonime:
bifurcare, disjuncțiune, diviziune, partaj, ramificație, sciziune, separație, subdiviziune, (variantă) dicotomie.
Încrăci, verb
Sinonime:
(popular) a se bifurca, a se înfurci.
Încrăcit, adjectiv
Sinonime:
(popular) bifurcat, înfurcit.
Dichotomie, substantiv
Sinonime:
bifurcare, dicotomie, dihotomie, diviziune.
Înfurci, verb (învechit și popular)
Sinonime:
a avea de furcă, a se bifurca, a se certa, a se desface în două, a se încăiera, (variantă) a se înfurca.
Înfurca, verb (învechit și popular)
Sinonime:
a (se) bifurca, a (se) desface în două părți, a lua fân în furcă, a se încrăci, a se înfurci, (figurat) a avea de furcă, (figurat) a se încăiera.
Înfurcit, adjectiv (învechit și popular)
Sinonime:
bifurcat, crăcănat, despărțit, (variantă) înfurcat.
Înfurcitură, substantiv (învechit)
Sinonime:
bifurcare, bifurcaţie, răspântie, (variantă) înfurcătură.
Îngemănat, adjectiv
Sinonime:
amestecat, bifurcat, îmbinat, împerecheat, împreunat, îngenat, reunit, unit, (învechit) îngemănărat, (învechit; despre copita unui animal) despicată, (livresc) geminat, (popular) geamăn.
Dihotomic, adjectiv
Sinonime:
bifurcat, binar, dihotom, din două în două, (variantă) dichotomic, (variantă) dicotomic.
Dihotom, adjectiv
Sinonime:
bifurcat, dihotomic, (variantă) dichotom, (variantă) dicotom.
Crăcănare, substantiv
Sinonime:
bifurcare, crăcănat, crăcănătură, crăceală, crăcire, crăcit, crăcitură, desfacerea picioarelor, ramificare, (popular) răscăcărare, (popular) răscrăcărare, (popular) răscrăcărătură, (regional) băscăcărare.
Crăcitură, substantiv (popular)
Sinonime:
bifurcație, crăcănare, crăcire.
Furcitură, substantiv (regional)
Sinonime:
bifurcare, bifurcație, căpiță, cruce de drum, (variantă) fărcitură, (variantă) fârcitură.
Despărțiciune, substantiv (învechit)
Sinonime:
bifurcare, clasificare, deosebire, desfacere, despărțire, despărțit, despărțitură, despicare, divorț, împărțire, rupere, (figurat) învrăjbire, (învechit) despărțeală, (învechit) despărțenie, (învechit) parte, (învechit) subdiviziune.