Bonc (boancă), adjectiv (regional)
Sinonime:
(despre oi) fără dinți, știrb.
Boncăi, verb
Sinonime:
a boncălui, (regional) a râncăi, a râncălui.
Boncăit, substantiv
Sinonime:
boncăluit.
Boncălui, verb Sinonime:
a mugi, a rage; a boncăi.
Boncăluit, substantiv
Sinonime:
boncănit.
Boncăni, verb
Sinonime:
a bocăni, a rage.
Boncănire, substantiv
Sinonime:
bocănire, boncănit.
Boncănit, substantiv
Sinonime:
boncăit, boncăluit, boncănire.
Boncănitură, substantiv
Sinonime:
boncănire.
Răncălui, verb
Sinonime:
a boncălui, a mugi, a rage, a râncălui.
Râncăială, substantiv (regional)
Sinonime:
boncăluit, (variantă) răncuială.
Râncăitură, substantiv (regional)
Sinonime:
boncăluit.
