Accent, substantiv neutru Sinonime:
ton, intonaţie, reliefare, punctuație, pronunție, întărire.
Inflexiune, substantiv feminin
Sinonime:
curbare, declivitate, elasticitate, intonare, intonaţie, îndoire, mlădiere, modulare, modulaţie, ton, tonalitate; (locuţiune) (inflexiune osoasă) incurbare osoasă.
Ton, substantiv neutru Sinonime:
sunet, glas, intonaţie, inflexiune, accent; nuanță, culoare.
Modulație, substantiv feminin
Sinonime:
accent, inflexiune, intonare, intonație, mlădiere, modulare, sunet, ton, tonalitate, vobulare, vobulație, (variantă) modulațiune.
Distonanță, substantiv
Sinonime:
dezacord, discordanță, discrepanță, disonanță, distonare, intonație falsă, neconcordanță, nepotrivire, stridență.
Pronunţiaţie, substantiv
Sinonime:
(învechit) accent, accentuare, accentuație, articulare, articulație, balbuție, bâlbâială, debit, dicțiune, elocuțiune, enunțare, fonetică, graseiere, inflexiune, intonație, iotacism, lalație, lambdacism, pronunţare, pronunţie, rotacism, rotacizare, sigmatism, ton.
Intonațiune, substantiv
Sinonime:
intonație.
Pronunţie, substantiv
Sinonime:
accent, accentuație, articulație, dicțiune, elocuțiune, fonetism, inflexiune, intonație, mod de a pronunța, pronunţare, rostire, ton, (învechit) pronunţiaţie.
Întorsură, substantiv
Sinonime:
cot, cotitură, curbă, intonație (nouă), întorsătură, întortochetură, mlădiere, modulație, ocol, răsucitură, serpentină, sinuozitate, șerpuire, șerpuitură.
Impostaţie, substantiv
Sinonime:
(muzică) intonație, preparare a vocii, vocalizare; (lingvistică) catastază.
Modulare, substantiv
Sinonime:
inflexiune, intonare, intonație, mlădiere, modulație, son, sunet, ton, tonalitate, variație.
