Menu
dictoo - dictionar de sinonime

Deruta
Deruta, verb
Sinonime: a dezorienta, a zăpăci, a încurca, a înşela.

Derută, substantiv feminin
Sinonime: dezorientare, zăpăceală, învălmăşeală, încurcătură, haos.  
Derutant
Derutant, adjectiv
Sinonime: deconcertant, imprevizibil, neașteptat, neprevăzut, surprinzător, tulburător, uimitor.  
Derutare
Derutare, substantiv
Sinonime: dezorientare, zăpăcire.  
Derutat
Derutat, adjectiv
Sinonime: încurcat, dezorientat, zăpăcit.  

Amăgi
Amăgi, verb
Sinonime: a înşela, a duce cu vorba, a ispiti, a ademeni, a deruta, a induce în eroare, a atrage, a păcăli.  
Amăgitor (amăgitoare)
Amăgitor (amăgitoare), adjectiv
Sinonime: înşelător, derutant, ademenitor, ispititor, iluzoriu; (rar) falacios.  
Ars (arsă)
Ars (arsă), adjectiv
Sinonime: fript, pârlit; (figurat) păcălit, înşelat, dezamăgit, tras pe sfoară, derutat; calcinat, carbonizat.  
Bâiguit (bâiguită)
Bâiguit (bâiguită), adjectiv
Sinonime: neclar, neînţeles, încurcat; zăpăcit, uluit, buimăcit, aiurit, ameţit, buimac, năuc, prostit, tâmpit, stupid, dezorientat, derutat.  
Deconcerta
Deconcerta, verb
Sinonime: a tulbura, a zăpăci, a încurca, a deruta, a descumpăni, a dezorienta.  
Descumpăni
Descumpăni, verb
Sinonime: a dezorienta, a dezechilibra, a deruta, a zăpăci.  
Orbi
Orbi, verb
Sinonime: a-şi pierde vederea, a nu vedea; a înşela, a amăgi, a deruta.  
Bulversa
Bulversa, verb
Sinonime: a deruta, a descumpăni, a dezorienta, a încurca, a zăpăci.  
Bulversare
Bulversare, substantiv
Sinonime: derută, descumpănire, dezorientare, încurcătură, nedumerire, perplexitate, zăpăceală.  
Bulversat
Bulversat, adjectiv
Sinonime: derutat, descumpănit, dezorientat, încurcat, nedumerit, perplex, zăpăcit.  
Debusolare
Debusolare, substantiv
Sinonime: derută, descumpănire, dezorientare, încurcătură, nedumerire, perplexitate, zăpăceală.  
Debusolat
Debusolat, adjectiv
Sinonime: derutat, descumpănit, dezorientat, încurcat, nedumerit, perplex, zăpăcit.  
Debusola
Debusola, verb
Sinonime: a (se) deruta, a (se) descumpăni, a (se) dezorienta, a (se) încurca, a (se) zăpăci, a (se) destabiliza.  
Deconcertant
Deconcertant, adjectiv
Sinonime: care deconcertează, tulburător, derutant.  
Deconcertare
Deconcertare, substantiv
Sinonime: derută, descumpănire, dezechilibrare, dezorientare, încurcătură, nedumerire, perplexitate, tulburare, zăpăceală.  
Deconcertat
Deconcertat, adjectiv
Sinonime: derutat, descumpănit, dezorientat, încurcat, nedumerit, perplex, tulburat, zăpăcit.  
Descumpănire
Descumpănire, substantiv
Sinonime: dezorientare, derută, încurcătură, nedumerire, perplexitate, zăpăceală, (livresc) bulversare, debusolare, deconcertare.  
Dezorienta
Dezorienta, verb
Sinonime: a deruta, a descumpăni, a încurca, a zăpăci, (livresc) a bulversa, a debusola, a deconcerta.  
Dezorientare
Dezorientare, substantiv
Sinonime: derutare, descumpănire, derută, încurcătură, nedumerire, perplexitate, zăpăceală, (livresc) bulversare, debusolare, deconcertare.  
Dezorientat
Dezorientat, adjectiv
Sinonime: derutat, descumpănit, încurcat, nedumerit, perplex, zăpăcit, (livresc) bulversat, debusolat, deconcertat, (învechit şi familiar) sastisit.  
Confuzionant
Confuzionant, adjectiv
Sinonime: deconcertant, derutant, stupefiant, (învechit) etonant.  
Confuziona
Confuziona, verb
Sinonime: a deconcerta, a deruta, a stupefia, (învechit) a etona.  
Necioini
Necioini, verb (regional)
Sinonime: a deruta, a supăra, a zăpăci.  
Fenta
Fenta, verb
Sinonime: a deruta, a evita o situație neplăcută, a fanda, a înșela, a păcăli.

Fentă, substantiv
Sinonime: fandare; fantă.  
Demonta
Demonta, verb
Sinonime: a demantela, a deponta, a descompune, a desface, a dezarticula, a dezasambla, a dezmembra; (figurat) a deconcerta, a deprima, a deruta, a descuraja, a dezorienta, a extenua, a obosi.  
Opăci
Opăci, verb (regional)
Sinonime: a buimăci, a conduce o plută, a deruta, a domoli, a induce în eroare, a împiedica, a înnebuni, a (se) liniști, a năuci, a necăji, a obosi, a opri (în loc), a (se) poci, a potoli, a reține, a se istovi, a se schimonosi, a stingheri, a urâți, a zăpăci, a-și ieși din minți, (învechit) a ispiti.  
Opăcire
Opăcire, substantiv
Sinonime: buimăcire, derutare, inducere în eroare, ispitire, înnebunire, necăjire, potolire, reținere; întunecime, opacitate.  
Website, versiune 2011: https://sin0nime.com/dexx/
Website, versiune pentru PC: http://sin0nime.com/pc/



Copyright © din 2011 Dictoo.eu | Toate drepturile rezervate
Folosirea acestui site implică acceptul d-voastră pentru utilizarea
cookie-urilor furnizate de terțe părți (AdSense, Statcounter, Facebook, etc).
Despre cookie