Damnat, adjectiv
Sinonime: blestemat, condamnat, interzis, reprobat, supus chinurilor infernului.

Damnat, substantiv
Sinonime: om blestemat, om osândit (la chinurile iadului), paria.  Damnat (damnată), adjectiv
Sinonime: osândit, blestemat, condamnat, pedepsit, reprobat.  Damnație, substantiv
Sinonime: blestem, blestemare, condamnare, condamnație, damnare, damnațiune, maledicție, reprobare.  Damnatism, substantiv
Sinonime: blestemare, condamnare, damnare, damnațiune, osândire.  Damnaţiune, substantiv feminin (mitologie)
Sinonime: osândă, condamnare, pedeapsă.  

---

Maledicţie, substantiv
Sinonime: anatemă, blestem, damnație, fatalitate, imprecație, nenorocire, ocară, (variantă) maledicțiune.  Anatemizare, substantiv
Sinonime: damnație, excomunicare.  Represalii, substantiv la plural
Sinonime: corecție, damnație, Nemesis, penitență, punițiune, răzbunare, represiune, retorsiune, ripostă, vendetă, vindictă.  Condamnațiune, substantiv (învechit)
Sinonime: anatematizare, anatemă, anatemizare, blam, cenzură, condamnare, damnare, damnațiune, deportare, deportație, excomunicare, excomunicație, exil, expatriere, maledicție, oprobriu, osândă, pedeapsă, proscripție, proscripțiune, punițiune, reprobație, reprobațiune, sancțiune, (învechit) puniție, (variantă) condamnație.  Damnare, substantiv
Sinonime: blestemare, condamnare (la chinurile infernului), damnație, damnațiune, osândire.