Justifica, verb Sinonime:
a îndreptăţi, a motiva; a se dezvinovăţi, a se disculpa, a da explicaţii, a explica.
Justificabil (justificabilă), adjectiv
Sinonime:
comprehensibil, explicabil, just, motivabil, remisibil, scuzabil, sustenabil, tolerabil, (învechit) defendabil.
Justificare, substantiv feminin Sinonime:
îndreptăţire, motivare; dezvinovăţire, explicare, disculpare, dovedire; motiv, temei, raţiune.
Justificaţie, substantiv
Sinonime:
apărare, apologie, argument, demonstrație, explicație, justificare, scuză, (variantă) justificațiune.
Justificațiune, substantiv
Sinonime:
apărare, apologie, argument, demonstrație, explicație, justificare, justificație, rezon, scuzare.
Justificativ (justificativă), adjectiv
Sinonime:
doveditor, justificator, probator, (învechit) mărturisitor, descărcător.
Justificator, adjectiv
Sinonime:
disculpant, justificativ, legitimant.
Alibi, substantiv neutru Sinonime:
(figurat) scuză, justificare.
Argumenta, verb Sinonime:
a dovedi, a demonstra, a susţine, a întări, a justifica (o teză, o opinie).
Cură, substantiv feminin Sinonime:
tratament, îngrijire, dietă. Cura, verb
Sinonime:
a apăra, a căuta, a curăţa, a defrişa, a despăduri, a dezghioca, a dezvinovăţi, a disculpa, a distruge, a îngriji, a justifica, a nimici, a potopi, a prăpădi, a scuza, a sfărâma, a trata, a zdrobi, a zvânta.
Decont, substantiv neutru
Sinonime:
justificare, răspundere, socoteală; decontare.
Demonstraţie, substantiv feminin
Sinonime:
defilare, manifestare, manifestație, miting, protestație; argument, argumentare, deducție, dovedire, exhibiţie, explicație, inducție, justificație, probă, silogism, teoremă; (variantă) demonstrațiune.
Dezvinovăţi, verb
Sinonime:
a (se) disculpa, a (se) scuza, a (se) justifica, a (se) apăra, a se dezincrimina, (rar) a (se) dezvinui, (învechit şi regional) a (se) cura, (învechit) a (se) îndreptăţi, a (se) mântui.
Dezvinui, verb
Sinonime:
a (se) dezvinovăţi, a (se) apăra, a (se) disculpa, a (se) justifica, a (se) scuza.
Explica, verb
Sinonime:
a lămuri, a desluşi, a clarifica, a limpezi; a informa, a îndruma, a orienta, a ghida; a (se) justifica, a motiva, a se dezvinovăţi, a se disculpa, a da explicaţii; a expune, a preda (o lecţie), a rezolva, a glosa, a demonstra, a analiza, a înţelege.
Explicabil (explicabilă), adjectiv
Sinonime:
justificabil, motivabil, de înţeles, accesibil, comprehensibil, definisabil, inteligibil.
Explicaţie, substantiv feminin Sinonime:
lămurire, clarificare, desluşire, limpezire; informaţie, îndrumare, orientare, explicare; justificare, motivare, motiv, pricină, cauză; expunere, predare, explicare (a unei lecţii, a unei teme).
Îndreptăţi, verb Sinonime:
a justifica, a autoriza, a da dreptul.
Legitima, verb Sinonime:
a justifica, a îndreptăţi, a identifica, a recunoaște, a stabili adevărul.
Mântui, verb
Sinonime:
a (se) dezrobi, a (se) elibera, a (se) isprăvi, a (se) izbăvi, a (se) limpezi, a (se) purifica, a (se) răscumpăra, a (se) salva, a (se) sfârși, a (se) tămădui, a (se) termina, a (se) vindeca, a apăra, a disculpa, a emancipa, a epuiza, a fini, a ierta de păcate, a ispăși, a încheia, a justifica, a libera, a răpune, a scăpa, a scuza, a se lecui, (figurat) a (se) curăța, (figurat) a (se) spăla, (învechit și popular) a se cortorosi, (învechit) a (se) dezvinovăți, (învechit) a (se) litrosi, (învechit) a (se) măntui, (învechit) a (se) scoate, (învechit) a (se) scumpăra, (învechit) a (se) scura, (învechit) a (se) spăsi, (învechit) a (se) spogreși, (învechit) a isțeli, (învechit, impropriu) a se izbândi.
Motiva, verb Sinonime:
a justifica, a îndreptăţi, a susţine, a argumenta.
Noimă, substantiv feminin
Sinonime:
accepție, bun-simț, cauză, coerență, considerent, conținut, îndreptățire, însemnare, înțeles (adânc), justificare, logică, menire, mobil, motiv, motivare, motivație, obiectiv, pricină, prilej, rațiune, rol, rost, scop, semnificaţie, sens, simbol, șir, tâlc, temei, ţel, țintă, valoare.
Raţiune, substantiv feminin Sinonime:
minte, gândire, judecată, inteligenţă; temei, motiv, cauză, justificare, îndreptăţire, rezon.
Rezon, substantiv neutru (rar) Sinonime:
motiv, temei, raţiune, judecată; îndreptăţire, justificare.
Scuza, verb Sinonime:
a prezenta scuze, a se dezvinovăţi, a se justifica, a motiva; a ierta, a scuti, a trece cu vederea. Scuză, substantiv feminin Sinonime:
dezvinovăţire, justificare, motivare; părere de rău.
Temeinic (temeinică), adjectiv
Sinonime:
adânc, amănunțit, capital, chibzuit, concludent, considerabil, consistent, convingător, crucial, cumpănit, decisiv, deosebit, edificator, elocvent, esențial, fundamental, fundamentat, gândit, grăitor, hotărâtor, ilustrativ, important, intens, îndreptățit, însemnat, întemeiat, judicios, just, justificat, legitim, logic, mare, matur, motivat, notabil, organic, pilduitor, prețios, priceput, primordial, probant, profund, puternic, radical, remarcabil, rezistent, sârguincios, serios, sigur, socotit, solid, stăruitor, structural, substanțial, tare, trainic, valoros, vital, vorbitor, (figurat) binecuvântat, (figurat) pătrunzător, (figurat) sănătos, (învechit) înduplecător, (învechit) temeielnic, (învechit) temelnic, (livresc) îndrituit.
Motivat (motivată), adjectiv
Sinonime:
justificat, fundamentat, legitimat, stimulat.
Apologetic, adjectiv
Sinonime:
defensiv, ditirambic, elogios, justificativ, laudativ, (învechit) panegiric.
Apologie, substantiv
Sinonime:
apărare, apologetism, ditiramb, elogiu, glorificare, justificație, panegiric, pledoarie, (învechit) defensă.
Demonstrat, adjectiv
Sinonime:
atestat, certificat, constatat, dovedit, calculat, justificat, stabilit.
Descărcător, adjectiv
Sinonime:
degrevant, despovărător, justificativ, ușurător.
Descărcător, substantiv
Sinonime:
docher, hamal, porter.
Sustenabil, adjectiv
Sinonime:
acceptabil, durabil, justificabil, plauzibil, posibil, suportabil, viabil.
Dezvinovăţire, substantiv
Sinonime:
disculpare, justificare, scuză, (rar) dezvinuire, scuzare.
Dezvinovăţit, adjectiv
Sinonime:
disculpat, justificat, (rar) scuzat.
Dezvinuire, substantiv
Sinonime:
apărare, dezvinovăţire, disculpare, justificare, scuză.
Disculpa, verb
Sinonime:
a (se) dezvinovăţi, a (se) justifica, a face să se disculpe, a dezvinui, a scoate din culpă, a recunoaște ca fiind nevinovat, a-și demonstra nevinovăția, a absolvi, a achita, a inocenta, a pardona. Disculpă, substantiv
Sinonime:
dezvinovățire, lipsă de vină, nevinovăție.
Disculpare, substantiv
Sinonime:
dezvinovățire, dezvinuire, disculpație, disculpă, justificare, scuzare, scuză, (învechit) desculpare.
Disculpat, adjectiv
Sinonime:
achitat, dezvinovățit, justificat, scuzat, (învechit) desculpat, (învechit) dezvinuit.
Doveditor, adjectiv
Sinonime:
justificativ.
Explicare, substantiv
Sinonime:
explicație, lămurire, demonstrare, analizare, justificare.
Motivare, substantiv
Sinonime:
argument, explicare, explicaţie, justificare, logică, motiv, motivație, noimă, raţiune, rost, scuză, sens, temei.
Fundamentat, adjectiv
Sinonime:
îndreptăţit, întemeiat, just, justificat, legitim, logic, motivat, serios, temeinic, (livresc) îndrituit, (figurat) binecuvântat.
Îndritui, verb
Sinonime:
a autoriza, a îndreptăţi, a îngădui, a justifica, a permite.
Îndrituit, adjectiv
Sinonime:
fundamentat, îndreptăţit, întemeiat, just, justificat, legitim, logic, motivat, serios, temeinic.
Scuzabil, adjectiv
Sinonime:
amnistiabil, justificabil, motivabil, pardonabil, remisibil, suportabil, tolerabil.
Scuzare, substantiv
Sinonime:
dezvinovăţire, disculpare, iertare, justificare, motivare, motivaţie, scuză.
Inocenţă, substantiv
Sinonime:
candoare, castitate, curăţenie, feciorie, imaculare, inexperiență, ingenuitate, naivitate, neexperiență, neîntinare, neprihănire, nevinovăţie, pudicitate, pudoare, puritate, simplicitate, vergurie, virginitate, (învechit) curăţie, (învechit) smerenie. Inocenta, verb
Sinonime:
a declara nevinovat, a dezvinovăți, a justifica.
Definibil, adjectiv
Sinonime:
definisabil, determinabil, explicabil, justificabil.
Definisabil, adjectiv
Sinonime:
de definit, definibil, determinabil, explicabil, justificabil.
Demonstrațiune, substantiv
Sinonime:
argument, argumentare, confirmare, deducție, demonstrare, explicație, inducție, justificație, raționament, silogism, teoremă; manifestație, protestație; probă; demonstrație.
Legitimizare, substantiv
Sinonime:
justificare, legitimare.
Legitimiza, verb
Sinonime:
a justifica, a legitima.
Motivaţie, substantiv
Sinonime:
argument, argumentare, cauză, justificare, mobil, motiv, motivare, rezon, scuză; ambiție, determinație, hotărâre, rezoluție, voință.
Deducțiune, substantiv
Sinonime:
argumentație, concluzie, consecință, deducție, defalcare, demonstrație, justificație, logică, rezultat, silogism, sustracțiune, sustragere.
Explicațiune, substantiv
Sinonime:
cauză, clarificare, comentariu, definiție, demonstrare, exegeză, explicare, expozeu, indicație, instrucțiune, interpretare, justificare, justificație, lămurire, legendă, motiv, parafrază, precizare; (variante) esplicație, esplicațiune, explicație.
Inducție, substantiv
Sinonime:
analogie, argument, concluzie, demonstrație, generalizație, inferență, justificație, raționament; electricitate, excitație, influx, producțiune, (inducție electrostatică) electrizare prin influență; (variantă) inducțiune.
Deducție, substantiv
Sinonime:
deducere; argument, argumentație, concluzie, concluziune, consecință, demonstrație, explicație, justificație, raționament, silogism, sorit; defalcare, scoatere, substracție, substracțiune; (variantă) deducțiune.
Deducere, substantiv
Sinonime:
decont, defalcare, discount, exonerare, exonerație, reducere, reducție, remiză, risturnă, substracție; concluzie, consecință, corolar, demonstrație, inferență, justificare, justificație, rezonament, silogism, sinteză; deducție, (învechit) deducțiune.
Motivabil, adjectiv
Sinonime:
explicabil, justificabil, scuzabil.
Întemeiat, adjectiv
Sinonime:
așezat pe baze sigure, clădit, confirmat, consolidat, fondat, fundamentat, în plină vigoare, îndreptățit, îngrijit, înrădăcinat, întărit, just, justificat, legitim, logic, motivat, pus pe temelii, rațional, serios, solid, temeinic, (figurat) așezat la vorbă, (figurat) binecuvântat, (învechit) apărat, (livresc) îndrituit, (rar) zidit. Întemeiat, substantiv
Sinonime:
consolidare, instituire, înființare, înrădăcinare, întărire, întemeiere, (învechit) apărare, (învechit) împuternicire, (rar) zidire. Întemeiat, adverb
Sinonime:
bazat pe (ceva), drept, just, serios, temeinic.
Îndreptare, substantiv
Sinonime:
ameliorare, ameliorație, călăuzire, conducere, corectare, corectiv, corectură, corijare, dezdoire, dezvinovățire, dirijare, fortificare, ghidare, îmbunătățire, îndreptat, îndreptățire, îndrumare, îndrumat, înfiripare, însănătoșire, întărire, întremare, înzdrăvenire, lecuire, netezire, nivelare, normalizare, orientare, pretext, reconfortare, rectificare, redresare, refacere, remediere, restabilire, retuș, retușare, ridicare, schimbare, scuzare, tămăduire, tonificare, vindecare, (figurat) reparare, (învechit și figurat) sculare, (învechit și figurat) sculătoare, (învechit și popular) împuternicire, (învechit) document oficial, (învechit) dreptate, (învechit) îndireptare, (învechit) îndreptăciune, (învechit) mântuire, (învechit) poruncă, (învechit) principiu conducător, (învechit) răsplată, (învechit) sănătoșare, (învechit) sentință, (învechit) tămăduință, (învechit) vracevanie, (învechit; la plural) act justificativ, (popular) tămăduială, (rar) reconfort, (rar) rectificație.
Defendabil, adjectiv (învechit)
Sinonime:
defensibil, justificabil.
Legitimare, substantiv
Sinonime:
identificare, îndreptățire, justificare, legitimație, legitimizare, motivare, motivație, oficializare, rațiune, recunoaștere, temei.
Meritat, adjectiv
Sinonime:
cuvenit, justificat, (învechit) cuviincios.
Apologiza, verb
Sinonime:
a face apologia, a justifica, a lăuda excesiv, (învechit) a panegiriza.
Îndreptăţire, substantiv
Sinonime:
autoritate, calitate, cădere, competență, drept, dreptate, îndrituire, justificare, legitimare, legitimitate, motivare, motivație, rațiune, temei, (învechit) rezon, (învechit) voinicie, (popular) noimă.
Legiuit, adjectiv (învechit și popular)
Sinonime:
legal, legiferat, legitim, (învechit) îndreptățit, (învechit) justificat.
Inacuzabil, adjectiv
Sinonime:
ireprehensibil, justificabil, neculpabil, nevinovat.
Feleleat, substantiv (învechit)
Sinonime:
apărare, garanție, justificare, răspundere, răspuns, responsabilitate, solvență; (variante) fălălat, felalet, felălet, felelat, feleleatiu.
Legitimism, substantiv
Sinonime:
legitimitate, (figurat) justificare, (figurat) motivare, (învechit) leghitimitală.
Legitimitate, substantiv
Sinonime:
îndreptățire, justificare, legitimism, motivare, motivație, rațiune, temei, (învechit) leghitimitală, (învechit) pravilnicie.
Legitimație, substantiv
Sinonime:
act, document, hârtie, justificare, legitimare, motivare, (figurat) dovadă, (figurat) probă, (în trecut) condicuță, (învechit) adopție, (învechit) înfiere, (învechit) leghitimație, (învechit) legitimăciune, (învechit) legitimățiune, (rar) legitimațiune.